www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=246
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Vincen?iu de Paul (1581-1660)
27 septembrie (calendarul latin)

Satul Pouy din departamentul Landes, în partea de sud-vest a Fran?ei, are onoarea de a fi daruit Fran?ei oi Bisericii catolice pe unul dintre marii binefacatori ai omenirii, Sfântul Vincen?iu de Paul. S-a nascut la 24 aprilie 1581, fiind al treilea copil al unei familii de agricultori saraci. Ei aveau patru baie?i oi doua fete; Sfântului Vincen?iu revenindu-i sarcina de a merge cu oile la paoune - a acceptat sa lucreze chiar ca pazitor de porci. Dorind sa înve?e carte, a fost dat la Colegiul Franciscanilor din Dax; apoi, tatal sau a vândut doi boi oi i-a platit studiile teologice la Universitatea din Toulouse. La vârsta de 19 ani, a fost sfin?it preot, pastrându-oi însa calita?ile unui ?aran gascon, în ceea ce au ei mai bun, îndeosebi facultatea de a se adapta la diferite situa?ii oi persoane, precum oi uourin?a de a gasi solu?iile concrete, practice în problemele vie?ii. Pentru a veni în ajutorul familiei sale, a cautat sa ob?ina o repartizare avantajoasa, dar fara succes. Amintindu-oi de un datornic al familiei care locuia în Marsilia, a strabatut o cale lunga, pe uscat oi pe mare, pentru a rezolva problema; deoarece respectivul nu a avut cu ce sa-oi achite datoria, Vincen?iu l-a dat în judecata oi a ob?inut condamnarea lui. La întoarcere, calatorind pe mare de la Marsilia la Narbonne, a cazut în mâinile corsarilor, care l-au vândut unui proprietar musulman din Tunisia, unde a stat doi ani de zile, muncind din greu oi cugetând la suferin?ele datornicului aflat în închisoare. Bunatatea oi în?elepciunea lui l-au adus la credin?a creotina chiar pe stapânul sau, care, dupa doi ani, l-a pus în libertate, oi necazurile îndurate i-au schimbat complet gândurile.

La întoarcerea spre patrie, trece prin Roma oi i se încredin?eaza un mesaj catre regele Henric al IV-lea al Fran?ei, cu care va deveni prieten. Vincen?iu îoi va stabili centrul activita?ii la Paris. Este extraordinara trecerea de care ex-pastorul din Pouy a început sa se bucure în înalta societate din Paris, începând cu cardinalul Richelieu oi regele Ludovic al XIII-lea, care, pe patul de moarte, a dorit sa-l aiba alaturi de el pe "Mons. Vincen?iu". Într-o ?inuta de paroh sarac de la ?ara oi sco?ând adesea din buzunar o batista ?araneasca mare, cu carouri rooii, Vincen?iu era primit cu dragoste oi respect în toate casele mari, dar el prefera sa intre mai adesea în cocioabele mizere de la marginea Parisului sau din satele înconjuratoare. A cerut oi a ob?inut serviciul de "Aumônier des Gal?res" - "Preot al condamna?ilor la galere"; în aceasta calitate, a intervenit energic, pâna la rege, pentru îmbunata?irea condi?iilor de via?a a celor care vâsleau din greu, oi adesea mureau, în pântecele navelor de razboi sau de comer? ale Fran?ei. Pentru ajutorarea spirituala oi materiala a mul?imilor ignorante oi înfometate de la ?ara, a întemeiat "Congrega?ia preo?ilor lazarioti"; ajutat de curajoasa Louise de Marillac (vezi 15 martie), a creat asocia?ia "Fiicele carita?ii", ocoala oi pepiniera de îngeri salvatori pentru nefericitele victime ale mizeriei de la marginea Parisului oi a altor oraoe.

Sfântul Vincen?iu a organizat opere de salvare oi creotere a nou-nascu?ilor parasi?i la col?uri de strada, ori pe scarile bisericilor. Nu a existat nenorocire morala sau fizica la care ?aranul din Gasconia sa nu fi cautat o cale de a veni în ajutor.

Temutului Richelieu, care adusese Fran?a într-o permanenta stare de razboi, Vincen?iu a îndraznit sa-i spuna în fa?a: "Monseniore, ave?i mila de noi, da?i-ne pace " Mai târziu, Vincen?iu a organizat la sediul "Sfântul Lazar" o cantina populara care hranea zilnic 2.000 de înfometa?i. Apoi, s-a urcat pe cal oi a alergat la Sf. Germain, unde se afla Mazarin, oi i-a spus: "Monseniore, parasi?i postul, sacrificându-va pentru binele Fran?ei". În toate împrejurarile, s-a dovedit omul practic, realist, încrezator în Dumnezeu oi iubitor de oameni; el le spunea preo?ilor sai: "Sa-l iubim pe Dumnezeu, fra?ii mei, dar sa-l iubim pe cheltuiala noastra, cu truda bra?elor noastre, cu sudoarea frun?ii noastre".

Convins ca nenorocirile celor saraci provin în cea mai mare parte nu din lipsa mijloacelor materiale, ci din lipsa de corectitudine în administrarea lor, a cerut oi a ob?inut de la Ministerul Ajutorului Public însarcinarea de a organiza pe scara na?ionala ajutorarea celor saraci. Se spunea ca prin mâinile lui au trecut mai mul?i bani decât prin ale ministrului de Finan?e. Vasta activitate sociala desfaourata de Sfântul Vincen?iu era rodul iubirii sale profunde fa?a de Cristos facut om, pe care îl vedea prezent în fiecare om, îndeosebi în cei mai lipsi?i din punct de vedere spiritual oi material. Sfântul Vincen?iu a fost oi un mare conducator de conotiin?a; el a reuoit sa trezeasca oi sa cultive în nenumarate suflete dragostea sincera oi activa fa?a de Cristos, care, în saracie, i-a îmboga?it pe oameni cu pace oi bucurie. Când, în ziua de 27 septembrie 1660, a parasit via?a pamânteasca, el a putut încredin?a Bisericii patru familii de inimi generoase care, sa-i continue opera.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=246
Vă rugăm să respectați drepturile de autor