www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=248
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sf. Hariton Marturisitorul (+350)
28 septembrie (calendarul bizantin)

Despre Cuviosul Hariton, ucenic al Sfintei Tecla, se otie ca este originar din eparhia Licaoniei, el traind în cetatea Iconiei, pe vremea împaratului Aurelian (270-275), asupritor al creotinilor. Acest împarat a dat ordin tuturor creotinilor sa aduca jertfa idolilor, cei care refuzau urmând sa fie ucioi. Astfel a fost constrâns oi Hariton, care însa a refuzat oi a raspuns: "To?i idolii pagânilor sunt diavoli, care pentru mândria lor au fost surpa?i din cer în iad, caci vroiau sa se asemene cu Dumnezeul cel prea înalt. Acum, oameni fara de minte cauta sa-i cinsteasca precum pe dumnezei. Însa oi ei, oi cei ce li se închina lor, vor pieri curând, oi ca oi fumul stingându-se se vor pierde. Pentru aceea nu ma voi închina lor, caci eu am pe adevaratul Dumnezeu, Caruia îi slujesc oi ma închin, Care este ziditor tuturor, Mântuitor al lumii Care traieote în veci".

Aceasta impresionanta marturisire a credin?ei avea sa-l coste pe Hariton. El a fost întins pe jos oi batut cu cruzime, pâna acolo încât asupritorii nu credeau ca mai este vreo oansa sa mai traiasca, astfel ca l-au luat oi l-au aruncat în temni?a sa moara acolo. Domnul l-a vindecat, iar Hariton a supravie?uit pentru o noua judecata, în care oi-a marturisit cu oi mai mare tarie credin?a sa. Au urmat noi chinuri, trupul fiindu-i ars cu faclii, dupa care a fost aruncat din nou în temni?a. Domnul l-a vindecat pe servul sau, iar pe împaratul Aurelian l-a luat la dânsul. Urmatorul împarat, pentru a nu avea soarta lui Aurelian, de frica, i-a eliberat pe creotini, deci oi pe Hariton, oi a urmat o perioada mai blânda.

Hariton, scapat din închisoare, a pornit spre Ierusalim, dar pe drum a fost prins de o ceata de tâlhari, care l-au legat oi l-au dus în peotera unde traiau ei. Printr-o minune dumnezeiasca, tâlharii au murit de otrava unui oarpe, iar Hariton a scapat oi a ramas cu comoara tâlharilor. El a luat banii oi i-a dat o parte la saraci, iar cu alta a ctitorit biserici oi manastiri. Dupa aceea a construit o manastire în peotera tâlharilor, unde au început sa se adune tot mai mul?i fra?i. Faima sfin?eniei lui Hariton creotea tot mai mult oi tot mai mul?i veneau la el pentru rugaciuni oi vindecari. Dupa câ?iva ani, Hariton a ales din nou drumul pustiului, mergând în hotarele Ierihonului, într-o alta peotera. Cu rugaciunea însa, ramasese alaturi de fra?ii lasa?i în urma, despre care, se spune în via?a lui, înfloreau în sfin?enie ca niote crini sadi?i în pustie.

În peotera din Ierihon, Hariton oi-a asprit via?a, mâncând verde?urile pu?ine ce creoteau prin zona, dar hranindu-se mai ales cu rugaciunea. Via?a lui devenise aoa cum scria psalmistul: "Facutu-s-au lacrimile mele, mie, pâine ziua oi noaptea" (Psalm 41,3). Dar cum lumina nu poate ramâne mult timp ascunsa, peotera cuviosului Hariton a fost descoperita de oameni, iar singuratatea s-a dus din acel moment. Al?i calugari s-au strâns acolo, formându-se o noua manastire în care Hariton a conservat regulile vie?ii din prima fondata de el. Nu dupa mult timp, Hariton pleaca din nou prin par?ile Tecuitului, alegându-oi un nou lacao pentru via?a sa aspra. ai din nou avea sa nu scape de turma credincioasa ce avea sa se strânga a treia oara în jurul sau, în cea de-a treia manastire fondata de el. Hariton s-a retras în vârful muntelui de lânga manastire, unde cu greu se putea ajunge, veghind cu rugaciunea asupra fra?ilor din manastire. În vârf de munte fiind, nu avea apa, dar Hariton l-a rugat pe Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a scos apa din piatra cea uscata, ca lui Israel în pustie. Aoa a mai trait câ?iva ani, în sfin?enie.

Via?a cuviosului Hariton s-a apropiat de sfâroit. El i-a chemat atunci pe egumenii celor trei manastiri pe care le-a fondat oi le-a spus ca va merge la Domnul. Discutând ce sa faca cu trupul sau dupa moarte, s-au hotarât sa îl îngroape în prima manastire, în cea din peotera tâlharilor. Hariton a fost dus în acel loc, unde, fara nici o suferin?a trupeasca, oi-a dat sufletul în mâinile Domnului. În aceasta manastire fra?ii i-au îngropat apoi moaotele, slavind pe Tatal, pe Fiul oi pe Sfântul Duh în veci. Amin.

dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Episcopiei Ortodoxe a Romanului oi Huoilor

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=248
Vă rugăm să respectați drepturile de autor