www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=250
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Ieronim (347-420)
30 septembrie (calendarul latin)
15 iunie (calendarul bizantin)

Pe firmamentul Bisericii creotine, în secolul al IV-lea au aparut câteva stele de prima marime: Atanasie, Ilarie, Ambrozie, Augustin, Ioan Gura de Aur, Vasile cel Mare, Ieronim: oameni cu o vasta cultura, cu o dragoste patimaoa de singuratate oi asceza, cu o imensa activitate culturala oi sociala. Ieronim este omul de legatura între to?i aceotia, întrucât a luat legatura direct oi a purtat coresponden?a cu fiecare dintre ei.

S-a nascut în jurul anului 347, în oraoelul Stridonium din Dalma?ia, pe malul Marii Adriatice, dintr-o familie creotina, dar, conform obiceiului de atunci, nu a fost botezat decât mult mai târziu. La Roma a urmat diferite ocoli, uimindu-i pe to?i cu setea lui de înva?atura oi uourin?a cu care înva?a diferite limbi, dar oi cu izbucnirile de mânie, când pumnii lui grei impuneau respect oi tacere; pentru a avea posibilitatea sa-oi procure diferite car?i, de multe ori a renun?at la mâncare; mul?i colegi îl urau oi-l dispre?uiau, considerându-l provincial necioplit, profesorii îl admirau oi-l aparau. Spre uimirea tuturor, dupa ce, în anul 365, a primit botezul, deodata a disparut din Roma.

A studiat teologia la Augusta Treverorum (astazi, Trier în Germania), apoi s-a întors în locurile natale, unde, împreuna cu un grup de preo?i oi laici care traiau în comunitate, a petrecut câ?iva ani în studiu oi rugaciune. Mânat de dorin?a de a cunoaote Locurile Sfinte, a pornit într-o calatorie lunga, ce va dura din 374 pâna în 382. Ajuns la Antiohia Siriei, s-a îmbolnavit grav, iar unii dintre tovaraoii de drum au murit; dupa ce s-a facut sanatos, dornic de a-oi gasi liniotea sufletului, s-a retras în pustiul Calchis oi a început o via?a de pocain?a aspra, de rugaciune oi de studiu înverounat al limbii ebraice, consultând diferi?i rabini din împrejurimi. A revenit la Antiohia, unde a fost sfin?it preot, cedând rugamin?ilor episcopului local, dar se pare ca nu a celebrat niciodata Sfânta Liturghie, considerându-se nevrednic. Trece apoi la Constantinopol oi aici leaga o strânsa prietenie cu Grigore din Nazianz, care îl introduce în tainele scriitorilor creotini greci oi îl ajuta sa traduca operele clasice ale lui Origene oi Eusebiu.

În anul 382, se întoarce la Roma. Papa Damasus îl primeote cu nespusa bucurie, îl alege ca secretar oi îl roaga sa revizuiasca textul latin al Bibliei, confruntându-l cu textul ebraic oi grecesc. Ieronim începe lucrarea cu elan, dar, în acelaoi timp, duce o intensa activitate de popularizare a cunootin?elor biblice oi a normelor de via?a ascetica întâlnite în peregrinarile prin Asia Mica oi Palestina. În jurul lui s-au adunat mai multe persoane din societatea mare a Romei, persoane pe care Ieronim le-a îndrumat la via?a ascetica oi culturala. O calomnie josnica i-a întristat adânc inima; cu învoirea papei, a parasit Roma pentru totdeauna oi, dupa o scurta vizita în Egipt, s-a aoezat lânga Bethleem, în Palestina. În urma lui au venit oi doua familii nobile, care, din veniturile lor, au cladit lânga Bethleem o manastire pentru Ieronim oi ceata de secretari care îl întovaraoeau, oi, nu departe de aceasta, o alta manastire pentru femeile din Roma, dornice de a se bucura de conducerea spirituala a lui Ieronim.

Cât timp a stat lânga locul unde s-a nascut Mântuitorul, Ieronim a terminat revizuirea oi traducerea integrala a Bibliei în limba latina, daruind Bisericii textul numit Vulgata, text folosit oi astazi; a scris comentarii ample la toate car?ile Sfintei Scripturi; a participat prin car?i oi scrisori la toate dezbaterile privind adevarurile de credin?a oi via?a Bisericii. Racnetele acestui "Leu al deoertului" se auzeau atât în Apus, cât oi în Rasarit. Firea lui violenta i-a inspirat uneori expresii violente ce nu au cru?at pe nimeni. A avut cuvinte grele, aspre, pentru Ambrozie, pentru Vasile cel Mare, oi însuoi prietenul sau, Augustin, a fost nevoit sa înghita multe "îmbucaturi amare". Dar otia sa-oi potoleasca pornirile atunci când împlinea misiunea de conducator sufletesc; coresponden?a lui are multe pagini pline de duiooie.

Acest om extraordinar era conotient de lipsurile sale oi de propriile greoeli, pentru care adesea îoi lovea pieptul cu o piatra, plângând oi cerând mila Domnului. Referitor la calomniile care l-au dezgustat de Roma, scria: "Mi se arunca în fa?a infamia unei ticalooii pe care eu nu am savâroit-o, dar sa otii ca nu judeca?ile oamenilor închid sau deschid poarta cerului". În ziua de 30 septembrie 420, la vârsta de 72 de ani, mâna lui Ieronim înceteaza de a-oi mai lovi pieptul, oi glasul de a mai dicta frazele izvorâte dintr-o înflacarata dragoste fa?a de cuvântul întrupat în paginile Sfintei Scripturi oi în peotera Betleemului. Papa Benedict al XV-lea scria în 1920: "Biserica cinsteote în Sfântul Ieronim pe cel mai mare înva?ator pe care cerul i i-a daruit pentru cunoaoterea oi interpretarea Sfintelor Scripturi".

* * *

Folosit chiar din vechime, numele Ieronim - în greceote, Hierónymus - avea sens religios, fiind format din cuvintele: hieros = sfânt, sacru, ascuns privirii profane, oi: onoma = nume; se atribuia unei persoane a carei activitate era legata de domeniul sacrului, a slujirii divinita?ii. În decursul timpului, s-a creat oi forma feminina Ieronima, foarte rar folosita. Prin împrumut din alte limbi, se întâlnesc formele: Jerom, Girólamo, Gerónimo, Gerolamina. Sfântul Ieronim oi-a onorat numele prin dragoste oi preocupare pentru cuvântul lui Dumnezeu.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=250
Vă rugăm să respectați drepturile de autor