www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=255
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfin?ii Ciprian oi Iustina (+ 304)
2 octombrie (calendarul bizantin)

Via?a Sfin?ilor Ciprian oi Iustina este una impresionanta oi ofera o buna lec?ie celor care se numesc astazi creotini dar apeleaza la vrajitori oi la farmece. Un astfel de vrajitor a fost Ciprian, de loc din Cartagina, care a devenit vestit în toata Antiohia ca un mare filosof oi vrajitor. El a deprins de la înva?atori pricepu?i aceasta lucrare, având putere asupra elementelor naturii oi putând face cu uourin?a rau oamenilor.

Din via?a lui aflam ca a calatorit mult, chiar oi pâna în Egipt, peste tot cautând sa stapâneasca tot mai bine vrajitoria. Astfel, pe la 30 de ani, Ciprian devenise un mare prieten oi o sluga credincioasa a stapânitorului iadului. El însuoi marturisea mai apoi despre aceea perioada: "Sa ma crede?i pe mine ca singur pe diavol l-am vazut, pentru ca prin jertfe l-am rugat oi am grait cu dânsul oi cu aceia care sunt la dânsul mai mari oi m-au iubit oi mi-au laudat în?elegerea mea."

În Antiohia, el a devenit rapid faimos oi mul?i apelau la vrajile lui. Printre aceotia s-a aflat oi unul pe numele sau Aglaid, fiu de parin?i boga?i, traind în necura?ie dupa nebunia lumii. Acesta pusese ochii pe frumoasa Iustina. Tânara provenea dintr-o familie pagâna la început. Ea auzise într-una din zile pe un diacon venit sa vesteasca despre Mântuitorul nostru Isus Cristos, iar cuvântul diaconului a cazut pe pamânt bun în inima Iustinei. Zi dupa zi, cuvântul a început sa lucreze în ea, Iustina începând sa mearga, în taina, la biserica, pentru a asculta despre Fiul lui Dumnezeu.

Iustina oi-a condus oi parin?ii spre convertire, astfel ca într-un târziu, tatal a luat-o pe so?ie oi pe fiica sa, oi, mergând la Episcopul Optat, l-a rugat sa îi înve?e credin?a lui Cristos oi sa îi boteze. Iustina s-a dedicat Domnului, slujindu-i în cura?ie, post oi rugaciune. Frumuse?ea ei era nu numai sufleteasca ci oi trupeasca, astfel ca tânarul Aglaid, minunat de chipul ei, s-a hotarât ca o vrea pentru el. La cererea tânarului, Iustina a raspuns: "Am pe Mirele meu Cristos caruia Îi slujesc oi cura?ia mea îmi pastrez. Acela oi sufletul oi trupul meu îmi pazeote de toata necura?ia".

Aglaid nu a renun?at oi oi-a pus în gând sa o rapeasca. Împreuna cu al?i tineri, a prins-o pe drumul spre biserica oi a dorit sa fuga cu ea. Dar Iustina a început sa strige iar vecinii au ieoit din case oi au salvat-o. Ruoinat, Aglaid nu a gasit alta cale de a o avea pe Iustina decât sa apeleze la vestitul vrajitor Ciprian. Rugamintea i-a fost ascultata, Ciprian spunându-i plin de sine: "Eu voi face ca aceasta fecioara singura sa caute dragostea ta oi te va dori pe tine mai mult decât tu pe ea. Nu-mi este mie cu anevoie acest lucru, de vreme ce eu de multe ori am cutremurat ceta?i, ziduri am surpat, case am despar?it, varsari de sânge oi ucideri de tata am facut; învrajbiri oi mânie mare între fra?i oi între so?i am pus, iar pe al?ii, care întru pocain?a oi întru lepadarea de toate venisera, iaraoi i-am întors la cele dintâi lucruri rele oi pe mul?i din cei ce petreceau în cura?ie, i-am aruncat în desfrânare. Deci, oare nu pot eu ca pe aceasta fecioara spre dragostea lui Aglaid sa o plec?"

Ciprian i-a dat o licoare oi i-a spus sa stropeasca cu ea casa Iustinei, ceea ce Aglaid a oi facut. Întoarsa acasa, Iustina a sim?it cum în trupul ei curat încep a clocoti poftele trupeoti. Cu rugaciunea, ea a biruit poftele, iar diavolul a fugit neputincios. Întors la Ciprian, diavolul i-a spus: "Am vazut pe ea un semn de care m-am înfricooat, oi din aceasta cauza nu am putut ca sa o biruiesc". Ciprian a trimis un alt diavol, dar tot fara succes: Iustina era acum pregatita, oi postul oi rugaciunea au ajutat-o sa biruie raul. Ciprian a trimis atunci o capetenie a diavolilor, care i s-a aratat Iustinei sub chip de om. Dar dupa vorba Iustina l-a recunoscut oi-a ajuns sa îoi faca semnul crucii, iar diavolul s-a facut fum.

Ciprian s-a minunat: "Nici tu pe fecioara aceea n-ai putut s-o biruieoti, fiind diavol puternic oi iscusit mai mult ca al?ii în acest lucru? Spune?i-mi mie: cu ce fel de arme vi se împotriveote voua oi cum puterea voastra cea tare neputincioasa o face?" Iar diavolul, fiind silit de puterea lui Dumnezeu, deoi nevrând, a marturisit: "Nu putem, a zis el, sa privim spre semnul crucii, ci fugim de dânsul, caci ne arde precum focul oi ne goneote departe". Ciprian s-a suparat tare pe diavol, iar acesta, pentru a-l îmbuna, s-a dus luând înfa?ioarea Iustinei la Aglaid. Bucuros ca dorin?a i-a fost îndeplinita, oi plin de poftele cele trupeoti, Aglaid a sarit sa sarute vedenia, spunând: "Bine ai venit la mine, prea frumoasa Iustina." Cum i-a spus însa numele, diavolul a disparut, caci nici pomenirea numelui ei nu putea suporta.

Înfuriat, Ciprian oi-a aruncat întreg arsenalul de vraji, lovind-o pe Iustina asemenea ca pe Sfântul Iov. Întreaga cetate a ajuns sa sufere de pe urma vrajilor, unii dintre locuitori cerându-i Iustinei sa se marite cu Aglaid pentru a pune astfel capat suferin?elor lor. Iustina a refuzat iar rugaciunea ei a biruit vrajile lui Ciprian. Poporul s-a întors atunci împotriva lui Ciprian, dând marire lui Dumnezeu. Astfel a început sfâroitul necredin?ei lui Ciprian.

În?elegând limitele puterii diavoleoti, Ciprian s-a lepadat de cele rele: "Pierzatorule oi al tuturor înoelatorule, vistierule a toata necura?ia oi înoelaciunea, acum ?i-am cunoscut neputin?a, ca daca de umbra crucii te temi oi de numele lui Cristos te cutremuri, apoi ce vei face când singur Cristos va veni asupra ta? Acum am cunoscut ca nu eoti nimic oi nu po?i nimic oi nu ai putere de izbândire. M-am înoelat eu, ticalosul, ascultându-te pe tine oi crezând în înoelaciunea ta; deci, departeaza-te de la mine, blestematule, departeaza-te, ca de acum mi se cade mie sa rog pe creotini ca sa ma miluiasca. Mi se cade mie sa alerg la cei dreptcredinciooi ca sa ma izbaveasca oi sa se îngrijeasca pentru mântuirea mea. Du-te, du-te nelegiuitule, vrajmao al adevarului oi potrivnic oi urâtor a toata lumea!"

Diavolul a sarit sa îl ucida, dar Ciprian oi-a amintit de armele Iustinei oi, facându-oi semnul Sfintei Cruci, a zis: "Dumnezeul Iustinei, ajuta-mi oi mie!" Ciprian a alergat apoi la Episcopul Antim oi a cerut sa fie botezat. Episcopul, vazându-i sinceritatea, l-a înva?at credin?a cea adevarata oi l-a primit la Botez. Dupa un an, Ciprian era deja preot, iar mai apoi a ajuns Episcop, bine pastorind turma lui Cristos. Iustina a fost facuta diaconi?a, oi a primit spre conducere o manastire de fecioare.

Via?a lor, întoarsa cu totul spre Dumnezeu, nu a placut însa diavolului. Acesta l-a întarâtat împotriva lor pe stapânitorul locului, Evtolmie, care i-a adus la el oi i-a acuzat ca nu dau cult idolilor. El era uluit mai ales de Ciprian, pe care îl otia de când era vrajitor vestit. Ciprian oi Iustina au marturisit via?a lor în fa?a judecatorului oi prin via?a lor pe Dumnezeu. Furios ca nu renun?a la Cristos, Evtolmie a poruncit sa fie batu?i oi arunca?i în închisoare. Între timp ei au fost îmbia?i repetat sa aduca cult idolilor. Refuzul lor ferm avea sa fie platit în final cu moartea. Trupurile lor neînsufle?ie au ajuns mai apoi la Roma, la mormântul lor petrecându-se multe minuni.

dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Episcopiei Ortodoxe a Romanului oi Huoilor

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=255
Vă rugăm să respectați drepturile de autor