www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=263
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Alois Scrosoppi (1804-1884)
5 octombrie (calendarul latin)

Sfântul Alois Scrosoppi este fondatorul Congrega?iei Surorilor Providen?ei. Alois Scrosoppi s-a nascut la 4 august 1804, la Udine (Italia), din parin?ii Antonia Lazzarini oi Dominic Scrosoppi. Fratele mai mare din prima casatorie a mamei, ramasa prematur vaduva, Carlo Filaferro, a urmat calea ecleziala, fiind hirotonit preot oratorian. Lui îi datoreaza educa?ia umana oi spirituala cei doi fra?i mai mici, Giovanni Battista oi Luigi Alois, care vor ajunge oi ei preo?i.

Înca din frageda copilarie, Alois s-a remarcat printr-un spirit tacut, meditativ oi smerit, o voin?a de granit oi o inima sensibila fa?a de nevoile celor parasi?i oi suferinzi. Întarit de aceste însuoiri umane oi spirituale, Alois Scrosoppi s-a înscris împreuna cu fratele sau, Giovanni Battista, în toamna anului 1817, la cursurile umanistice predate în Seminarul din Udine. Ca inteligen?a, Alois era mai pu?in dotat decât fratele sau, dar printr-o munca sus?inuta a dobândit roade superioare inteligen?ei sale naturale.

A fost hirotonit preot la 31 martie 1827, în domul din Udine. Prima Sfânta Liturghie a celebrat-o în Duminica Floriilor, în biserica "Sfânta Maria Magdalena", avându-i alaturi, ca asisten?i, pe fra?ii sai, pr. Carlo Filaferro oi Don Giovanni Battista. Parintele Alois îoi începea astfel ministerul sau sacerdotal în semnul lui Isus cel rastignit.

Ca statura era pu?in mai înalt de un metru oi oaptezeci, avea o constitu?ie slaba, dar robusta. În interior, în taina fiin?ei sale, ardea o dorin?a vie de a deveni oi de a trai ca un preot sfânt, un preot simplu oi luminos, daruit cu totul "capitanului sau, Cristos", spre slujirea Tatalui ceresc oi a fra?ilor sai de pe pamânt, mai ales a celor umili, saraci oi suferinzi.

Împreuna cu al?i preo?i oi un grup de tinere profesoare s-a dedicat educarii fetelor sarace oi abandonate din Udine oi din împrejurimi. Lor le-a dedicat întreaga sa avere, energiile oi afec?iunea sa. În seara zilei de 1 februarie 1837, ca semn al hotarârii definitive, noua dintre femeile care lucrau alaturi de el au renun?at la averi oi au ales sa traiasca în totala dedicare lui Cristos în saracie. Astfel s-a nascut Congrega?ia Surorilor Providen?ei, familia religioasa fondata de pr. Luigi.. Primului grup de surori li s-au alaturat curând oi altele, de diferite condi?ii sociale.

Între timp, pr. Luigi reflecta asupra nevoii de a se consacra mai puternic Domnului. Era atras de idealul saraciei oi al fra?iei universale al Sf. Francisc de Assisi, dar evenimentele vie?ii lui l-au condus pe urmele Sf. Filip Neri; astfel, la vârsta de 42 de ani, pr. Alois Luigi a intrat în rândul fiilor spirituali ai Sf. Filip. În calitate de fondator oi parinte al Surorilor Providen?ei, s-a preocupat mult de creoterea lor în sfin?enie, cu o iubire paterna, punându-le credin?a la încercare, pentru ca aceasta sa devina mai puternica.

Toate operele puse în practica de pr. Luigi în timpul vie?ii sale reflecta op?iunea lui preferen?iala pentru cei mai saraci, pentru cei din urma, pentru cei abandona?i. A deschis 12 case în care Surorile Providen?ei s-au dedicat cu curaj oi bucurie slujirii tinerelor fete lasate fara ajutor, saracilor, celor bolnavi oi neglija?i, batrânilor parasi?i.

În acelaoi timp, profund angajat în a face binele, pr. Alois nu s-a limitat doar la operele sale. A acordat asisten?a spirituala oi materiala oi altor ini?iative întreprinse de oamenii de bunavoin?a din Udine, aratând o grija particulara pentru tinerii care studiau în seminar, în special pentru cei mai saraci dintre ei.

Una dintre consecin?ele unificarii Italiei din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, care din pacare a avut loc într-un climat de anticlericalism, a fost un decret de desfiin?are a "Caselor de orfani" oi a Congrega?iei Parin?ilor Oratorieni din Udine. Pr. Luigi a început o lupta dificila pentru salvarea muncii sale în favoarea orfanilor. Nu a putut face însa nimic pentru a împiedica desfiin?area Congrega?iei Oratoriene, dar el a ramas pâna la sfâroit un discipol fidel al Sf. Filip.

La sfâroitul anului 1883, starea sa de sanatate fiind în declin, a fost nevoit sa renun?e la toate activita?ile sale. Boala oi-a urmat cursul inevitabil, oi el le întarea pe surori sa nu se teama, caci Dumnezeu, care a facut sa se nasca oi sa creasca aceasta familie religioasa, va avea grija de viitorul ei. În noaptea de joi, 3 aprilie 1884, el a mers în sfâroit sa se întâlneasca cu Isus. Oamenii din Udine oi din împrejurimi s-au înghesuit sa îl vada pentru ultima oara oi sa implore protec?ia sa din ceruri. A fost beatificat de catre Papa Ioan Paul al II-lea la 4 octombrie 1981, oi a fost canonizat de catre acelaoi Papa la 10 iunie 2001.

diverse surse

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=263
Vă rugăm să respectați drepturile de autor