www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=264
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Bruno (1030-1101)
6 octombrie (calendarul latin)

Cu pu?in timp înainte de a muri, Sfântul Bruno scria unui prieten: «Folosul oi bucuria pe care singuratatea oi tacerea sihastriei le ofera tuturor celor care o iubesc nu pot fi apreciate decât de catre cei care le-au experimentat». ai Sfântul Bruno are parte de aceasta tacere chiar oi dupa moarte. Deoi întemeietorul unuia dintre cele mai severe oi renumite ordine calugareoti contemplative, nimeni dintre contemporani nu s-a gândit sa-i scrie biografia oi multe din amanuntele vie?ii lui au ramas necunoscute. În schimb este cunoscut oi admirat spiritul de reculegere sufleteasca, de totala daruire rugaciunii oi muncii fizice ol intelectuale, pe care l-a imprimat institutului sau oi este pastrat cu fidelitate de urmaoi pâna în ziua de astazi. Datele sigure ce le avem despre el se rezuma la urmatoarele:

Bruno s-a nascut probabil în anul 1030 la Koln (Colonia), dintr-o familie nobila oi a urmat cursurile ocolii episcopale din Reims. A devenit apoi canonic oi profesor de «otiin?e oi literatura» la aceeaoi ocoala, dobândindu-oi un mare renume în comentarea Sfintei Scripturi, îndeosebi a scrisorilor Sfântului Pavel. Printre elevii sai s-au aflat Hugo de Chatillon, care va deveni Papa Urban al II-lea - oi viitorul episcop de Grenoble, Sfântul Hugo. Deoarece s-a opus practicilor simoniace ale episcopului Manasses, a întâmpinat unele dificulta?i care l-au determinat sa paraseasca înva?amântul oi sa urmeze chemarea catre singuratate, pe care o sim?ise din tinere?e. Cu acest gând se retrage mai întâi într-un schit de lânga manastirea din Molesme. Împreuna cu al?i oase calugari dornici de o mai mare reculegere s-au îndreptat apoi spre episcopul Hugo din Grenoble, care în anul 1084 le-a oferit un loc singuratec în masivul muntos la Grande Chartreuse, la poalele Alpilor, în sudul Fran?ei. Aici a luat fiin?a ordinul calugaresc al cartusianilor.

Sub conducerea lui Bruno, calugarii traiau în locuin?e individuale, compuse din trei încaperi: un atelier, o camera de lucru oi pentru pregatirea hranei, oi o camera pentru dormit oi rugaciune, camera în care nu avea voie sa intre nimeni; ei se întâlneau în «Oratoriu» pentru oficiul divin oi sfintele slujbe. Via?a lor era împar?ita între rugaciune, munca manuala oi munca intelectuala care consta în copierea de manuscrise. Înconjurat de cercul chiliilor calugareoti, la mijloc se afla cimitirul: straturi de pamânt, cu o cruce la un capat, cruce pe care nu se scria nici numele celui înmormântat acolo. «Aceasta pace pe care lumea nu o cunoaote aduce în inimi bucuria Sfântului Duh», scria Bruno unui prieten.

În anul 1088 Bruno este chemat la Roma de catre fostul sau elev, Papa Urban al II-lea. Aici ramâne timp de patru ani, ca sfetnic al Parintelui creotinata?ii, în problemele refacerii vie?ii spirituale a clerului oi poporului. Apasat de agita?ia din oraoul etern oi în permanen?a stapânit de dorul dupa singuratate oi reculegere, ob?ine de la Papa învoirea de a se retrage în Calabria, unde înfiin?eaza o noua sihastrie, ce avea sa atraga dealungul veacurilor nenumara?i barba?i iubitori de bucuriile curate ale deslipirii de cele trecatoare oi ale contemplarii celor veonice.

Analele manastirii din Torre, Calabria, men?ioneaza ca înainte de a muri, veneratul abate a chemat pe fra?i în jurul sau, a cerut iertare pentru eventualele greoeli fa?a de ei oi de al?i oameni, a facut o marturisire publica de credin?a, oi liniotit a închis ochii. Era ziua de 6 octombrie a. anului 1101. La 17 februarie 1623, Papa Grigore al XV a introdus comemorarea Sfântului Bruno în calendarul Bisericii universale.

Prenumele Bruno este de origine germanica oi provine din adjectivul brun, devenit în latina brunus; el exprima culoarea intermediara între roo oi negru, culoarea pamântului. Se poate face o apropiere de numele Adam, care are la baza radicalul 'dm «a fi roou, roou-brun», oi înseamna «a fi la fel ca pamântul brun». Ca nume personal are oi forma Brunon, precum oi femininul Brunona.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=264
Vă rugăm să respectați drepturile de autor