www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=269
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Francisc Borgia (1510-1572)
10 octombrie (calendarul latin)

Familia Borgia, una dintre familiile mari ale Spaniei secolului al XVI-lea, a dat Romei pe Papa Alexandru al VI-lea (1431-1503), care, împreuna cu Cezar Borgia oi sora lui Lucre?ia, au lasat o amintire trista în via?a oi istoria Bisericii lui Cristos. Un stranepot al lui Alexandru al VI-lea, Francisc, avea sa repare onoarea familei oi sa contribuie la ac?iunea de renovare a vie?ii creotine, ini?iata de catre Sfântul Igna?iu de Loyola, un alt fiu stralucit al Spaniei.

Francisc Borgia s-a nascut la Gandia, lânga Valencia, în ziua de 28 octombrie 1510. Tatal sau, duce de Gandia, dorind ca fiul sa urmeze calea onorurilor, îl introduce la curtea imperiala a lui Carol al V-lea, unde, datorita calita?ilor sale excep?ionale, primeote titlul de marchiz; în aceasta calitate, trecând odata prin oraoul Alcala, a întâlnit un om îmbracat saracacios, pe care ofi?eri ai Inchizi?iei îl duceau la închisoare; impresionat de atitudinea calma oi demna a celui arestat, s-a oprit oi s-a interesat de soarta lui; nefericitul arestat nu era altul decât Igna?iu de Loyola, viitorul întemeietor al Societa?ii lui Isus, în care însuoi Francisc avea sa fie primit. De fapt, deoi înconjurat de onoruri oi comodita?i, Francisc se apropia deseori de sfintele sacramente oi nutrea o devo?iune adânca fa?a de Preacurata Fecioara Maria.

La vârsta de nouasprezece ani s-a casatorit cu o tânara portugheza, Eleonora de Castro, domniooara de onoare la curtea împaratesei Isabela. Din casnicia lor se vor naote opt copii. Tânarul marchiz a urmat pe Carol al V-lea într-o expedi?ie militara nefericita, în urma careia s-a îmbolnavit oi pentru un timp a fost nevoit sa renun?e la unele activita?i; în schimb s-a dedicat mai mult vie?ii sufleteoti, a cultivat dragostea pentru muzica, scriind diferite compozi?ii pentru orga oi chiar o Liturghie, "Missa sine nomine", oi a luat hotarârea de a se spovedi în fiecare luna, lucru nespus de rar în acea vreme.

La 1 mai 1539, în timpul petrecerilor anuale, prilejuite de adunarea Cortesurilor (Parlament), regina Isabela moare în mod cu totul neaoteptat. Conform tradi?iei, sicriul cu trupul neînsufle?it a fost dus de la Toledo la Granada, spre a fi înmormântat în cavoul regilor. Francisc a facut parte din escorta care la 16 mai a intrat pe por?ile oraoului Toledo aducând ramaoi?ele pamânteoti ale împaratesei. Dupa oficierea serviciului religios, sicriul a fost coborât în cavou oi garda de onoare, în care se afla oi Francisc, a avut datoria sa priveasca înca odata în sicriu, pentru a depune juramântul ca într-adevar el con?inea trupul defunctei împaratese. La vederea urmelor lasate de aripa mor?ii asupra frumuse?ii omeneoti, Francisc a fost atât de miocat încât oi-a propus în adâncul sufletului "sa nu slujeasca mai mult unui stapân care poate sa moara". A doua zi se întâlneote la Toledo cu fericitul Ioan de Avila, care îi da aceste sfaturi: "lupta împotriva ambi?iei, a invidiei, a gustului pentru placeri". Dar, împotriva voin?ei lui, în acelaoi an este ales vicerege al Cataloniei, func?ie pe care timp de patru ani o îndeplineote cu rezultate deosebite pentru prosperitatea materiala oi spirituala a regiunii.

O întâlnire cu Sfântul Petru de Alcantara la Barcelona îl determina sa reflecteze mai adânc asupra chemarii lui la o via?a oi o activitate daruite cu totul lui Dumnezeu. Dupa ce în 1546 so?ia a murit, Francisc urmeaza exerci?iile spirituale ale Sfântului Igna?iu de Loyola oi la 1 iunie a aceluiaoi an face legamântul de castitate, de ascultare oi de a intra în Societatea lui Isus. Cu toate ca nu era preot, în anul 1550, a fost primit în Ordinul Iezuit dupa ce a renun?at la ducatul de Gandia, oi Sfântul Igna?iu personal a ob?inut permisiunea speciala din partea Sf. Parinte Papa. La 26 mai 1551 va celebra prima Sfânta Liturghie.

Închizându-i-se por?ile pentru onorurile oi titlurile lumeoti, i s-au deschis cele ale demnita?ilor bisericeoti. Îndata dupa sfin?irea ca preot, împaratul Carol al V-lea l-a propus pentru demnitatea de Cardinal, dar el a refuzat cu hotarâre, oi pentru ca renun?area sa fie fara apel, a facut legamântul voturilor simple ale Societa?ii lui Isus, dintre care unul opreote în mod expres acceptarea oricarei demnita?i bisericeoti. Cu toata dorin?a lui de a ramâne umil oi neotiut, nu i-a fost cu putin?a sa refuze misiunile ce i s-au încredin?at în cadrul ordinului din care facea parte. La zece ani dupa moartea Sfântului Igna?iu, a fost ales superior general al iezui?ilor, însarcinare ce a îndeplinit-o pâna la sfâroitul vie?ii, în noaptea de 30 septembrie 1572.

Francisc s-a dovedit un neobosit oi excep?ional organizator al vie?ii spirituale, intelectuale oi misionare a tânarului ordin al Societa?ii lui Isus; el este fondatorul primului colegiu iezuit, dupa care a întemeiat altele douazeci, numai în Spania. Cu toate obositoarele calatorii pe care a trebuit sa le faca, el a gasit timp oi pentru redactarea unor tratate de via?a spirituala, adevarate izvoare de evlavie catre Isus din Sfânta Euharistie oi catre Preacurata Fecioara Maria. Deoi era grav bolnav, cu doua zile înainte de a muri a voit sa viziteze sanctuarul Maicii Domnului de la Loretto. În urma savâroirii mai multor minuni, prin invocarea mijlocirii sale, Francisc Borgia a fost beatificat în anul 1624, iar în 1671 a fost ridicat la cinstea sfintelor altare. Trupul sau, pastrat în biserica parin?ilor iezui?i din Madrid, a fost carbonizat într-un incendiu din luna mai 1931. Sfântul Francisc Borgia a implinit cuvintele psalmistului: "Am ales sa stau la pragul casei Dumnezeului meu, mai degraba decât sa locuiesc în corturile celor pacatooi" (Ps. 83, 11).

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=269
Vă rugăm să respectați drepturile de autor