www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=272
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Calist I (? - 222)
Papa oi martir

14 octombrie (calendarul latin)

Sfântul Calist a condus Biserica Romei între anii 217 oi 222. Chiar de la începutul pontificatului sau a fost silit sa ia atitudine împotriva înva?aturilor greoite ale preotului Hippolit, pe care l-a condamnat în mod public. Acesta a primit sa fie ales antipapa, producând multa tulburare în Biserica oi mari greuta?i pontificelui legitim; mai târziu el va reveni la credin?a adevarata oi va muri cu moarte de martir, dar va ramâne de la dânsul o carte plina de injurii la adresa Sfântului Calist. ai înva?atul scriitor Tertulian, contemporan cu Hipolit, l-a judecat foarte aspru pe Papa Calist pentru atitudinea lui în?elegatoare fa?a de creotinii cazu?i în unele greoeli considerate de neiertat de catre moraliotii rigorioti. Datorita acestor doi scriitori, Papa Calist este unul dintre Papii calomnia?i de contemporanii lor, caruia istoria i-a facut dreptate, aratând ca a fost un om în?elept, energic oi plin de bunatate.

Calist s-a nascut în a doua jumatate a veacului al II-lea, pe la 155; în cartierul Romei numit Transtevere, ca fiu al unui oarecare Domi?iu, sclav în casa lui Carpofor, înalt func?ionar al împaratului Comodus. Deoarece din tinere?e a dat dovada de o inteligen?a deosebita, stapânul sau i-a încredin?at administrarea bunurilor materiale ale lui oi ale comunita?ii creotine din care facea parte. În urma unor opera?ii financiare nefericite, Calist a fost condamnat sa învârta o piatra de moara. Încercând sa-oi caute dreptatea împotriva oamenilor de afaceri care l-au ruinat, aceotia l-au denun?at ca este creotin oi au ob?inut condamnarea lui la biciuire oi deportarea în Sardinia, ad metalla, pentru a lucra la minele de metale sau la carierele de piatra. Tratamentul la care erau supuoi cei care ajungeau aici era atât de îngrozitor, încât Biserica îi considera "martiri" pe to?i creotinii condamna?i ad metalla, oi depunea eforturi mari pentru a le veni în ajutor. Între timp, la insisten?ele unei creotine, Marcia, ajunsa în anturajul împaratului Comodus, s-a dat o amnistie generala pentru creotinii condamna?i. Calist nu s-a mai reîntors la Roma; temându-se probabil de mustrarile îndrepta?ite ale Papei Victor, oi s-a stabilit la Antium, unde traia din ajutorul pe care Biserica îl dadea celor care fusesera condamna?i pentru credin?a.

În anul 203 moare Papa Victor oi urmeaza Papa Zefirin, care, cunoscând calita?ile lui Calist, îl cheama la Roma, îl ridica la treapta preo?iei oi-l asociaza la conducerea administra?iei bisericeoti, numindu-l administratorul cimitirului donat Bisericii de catre familia Ceciliilor. Prin grija oi iscusin?a lui Calist, Biserica romana a ob?inut dreptul de proprietate oi personalitatea civila în fa?a legilor romane; se pare ca acesta este primul act oficial care consemneaza existen?a de fapt a comunita?ii creotine din Roma. Tot datorita lui Calist, cimitirul a fost extins oi înfrumuse?at, devenind renumitele "catacombe ale Sfântului Calist". Într-un perimetru de 400 m, lungime pe 300 m, la?ime se afla patru rânduri de galerii suprapuse, cu o lungime totala de peste 20 de km. Pelerinii oi turiotii care trec prin Roma nu renun?a niciodata sa viziteze aceste monumente ale credin?ei oi artei creotine; ele sunt pre?ioase oi pentru faptul ca în criptele subterane de aici au fost aoezate trupurile unor martiri renumi?i, între care Sfânta Cecilia, Papii Pon?ian, Anter, Fabian oi al?ii. Ramaoi?ele pamânteoti ale marelui lor arhitect oi administrator nu se afla printre aceste venerate relicve, deoarece au fost aoezate mai întâi în catacombele Sf. Calepod oi apoi transportate în bazilica Sfânta Maria din Transtevere, bazilica zidita de papa Iuliu I pe locul unde a fost martirizat Sfântul papa Calist; la jumatatea secolului al II-lea, papa Leon al IV-lea le-a încredin?at contelui Everard care le-a dus în Fran?a.

La moartea papei Zefirin, în anul 217, clerul din Roma, ?inând seama de meritele oi calita?ile lui Calist, oi trecând peste faptul ca provenea dintr-o familie de sclavi, îl alege ca urmao la scaunul episcopal al Sfântului Petru. În aceasta calitate el se dovedeote un bun cunoscator al înva?aturii creotine oi al spiritului evanghelic. Una din problemele grave ce se puneau pentru mul?i creotini din acea perioada era problema casatoriei între persoane provenind din clase sociale diferite, sau a casatoriei între o persoana libera oi o persoana aflata în sclavie. Legea romana interzicea oi declara nule astfel de casatorii. Papa Calist, în numele egalita?ii între oameni oi a liberta?ii aduse prin mântuire a declarat ca în fa?a lui Dumnezeu aceste casatorii sunt admise oi prin urmare Biserica le considera valabile. Hotarârea luata de energicul pontif a fost aspru criticata de adversarul sau Hipolit, dar a adus pacea în sufletele multor creotini.

Dupa cinci ani, doua luni oi zece zile de pontificat, Calist a fost asediat în casa sa din Transtevere oi aruncat pe fereastra într-o fântâna din apropiere, probabil în ziua de 14 octombrie a anului 222 sau 223.

* * *

Numele personal Calist, astazi foarte rar, provine din limba greacar de la adjectivul Kalós = frumos, la gradul superlativ, cu în?elesul de "om foarte frumos"; are oi forma feminina, Calista. În limba româna exista numele Calistrat, sau Calistratie, format din cuvintele: Kalos = frumos oi stratos = armata.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=272
Vă rugăm să respectați drepturile de autor