www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=274
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Tereza de Avila (1515-1582)
15 octombrie (calendarul latin)

Ziua de 4 octombrie a anului 1582 este cunoscuta ca puntea de trecere între calendarul vechi, iulian, oi calendarul nou, gregorian. Pe baza cercetarilor oi recomandarilor astronomilor, Papa Grigore al XII-lea a dispus ca dupa aceasta zi sa urmeze data de 15 octombrie, recuperându-se astfel ramânerea în urma a datelor calendaristice fa?a de pozi?iile reale ale pamântului oi soarelui. În aceeaoi noapte de 4 spre 15 octombrie se stingea din via?a una dintre femeile extraordinare ale Evului Mediu oi ale tuturor timpurilor: Sfânta Tereza din Ávila, numita oi Tereza cea Mare. Ea oi-a dobândit un loc deosebit în rândul sfin?ilor prin activitatea de reformare a manastirilor de calugari?e oi calugari din ordinul Carmelitan, prin via?a ei ?esuta din suferin?e, extaze oi minuni, oi prin scrierile pline de farmec oi în?elepciune suprafireasca, scrieri ce i-au adus titlul de "Doctor Ecclesiae", "Înva?ator al Bisericii", acordat de Papa Paul al VI-lea la 27 septembrie 1970.

În cartea de familie a so?ilor Alfons de Cépeda oi Beatrice de Ahumada din oraoul Ávila (Spania) se noteaza: "Miercuri, a douazeci oi opta zi din luna martie a anului 1515, s-a nascut fiica mea Tereza, la orele 5 diminea?a, poate cu o jumatate de ora mai târziu sau mai degraba, la rasaritul soarelui din acea zi". Tereza a avut noua fra?i oi doua surori. Dintre ei îl prefera pe Rodriguez, fratele mai mare cu câ?iva ani; citeau împreuna vie?ile sfin?ilor oi faceau planuri de expedi?ii eroice.. Într-o zi au plecat înainte de rasaritul soarelui pe drumul spre Salamanca, hotarâ?i sa ajunga în Africa, unde sperau ca maurii le vor taia capetele oi-i vor face martiri. Un unchi de al lor i-a întâlnit în afara oraoului oi aflând de scopul calatoriei i-a readus acasa. La dojana aspra a parin?ilor, Rodriguez a raspuns: "Micu?a m-a luat cu ea". Tereza avea atunci oapte ani. Departe de a se descuraja, s-au hotarât sa duca o via?a de pustnici, construind chilii improvizate în gradina parinteasca oi impunându-oi acte de peniten?a asemanatoare cu ale vechilor calugari din pustiul Tebaidei. Deja din anii copilariei, Tereza a dovedit o rara capacitate de a trece de la dorin?e la fapte oi de a atrage pe al?ii de partea ei. Dupa ce la vârsta de doisprezece ani a pierdut-o pe mama, ea s-a aruncat în genunchi în fa?a unei icoane a Preacuratei oi a implorat-o sa-i fie mama.

Odata cu anii copilariei s-au risipit oi multe din elanurile sufleteoti; Tereza noteaza în autobiografia ei: "A venit oi momentul când ochii mi s-au deschis la frumuse?ile naturii, cu care, dupa cum se spunea, Dumnezeu a fost foarte darnic fa?a de mine. Eu ar fi trebuit sa-i mul?umesc, dar din nefericire m-am folosit de ele pentru a-L ofensa, dupa cum se va vedea din aceasta istorisire". Apoi ea vorbeote despre "marile sale pacate": citirea cu pasiune a romanelor de aventuri cavalereoti, dorin?a de a placea oi a face impresie prin ?inuta, coafura, parfumuri, placerea de a între?ine conversa?ii amuzante; în chip deosebit se considera vinovata pentru prietenia cu o tânara, a carei conversa?ie "a produs în mine cea mai trista schimbare... Înva?ând din experien?a mea, ao vrea ca parin?ii sa fie extrem de aten?i cu privire la acest lucru". Pentru formarea intelectuala oi morala a fiicei sale, Alfons de Cepeda a încredin?at-o pensionului ?inut de surorile augustine. Aici s-a întâlnit cu o calugari?a sfânta, Maria Briceno, care i-a redeoteptat în suflet gândul oi dorin?a frumuse?ilor nepieritoare. Sim?ea totuoi ca i-ar veni foarte greu sa se desparta de bucuriile preferate oi ea însaoi marturiseote ca dorea mult "ca Bunul Dumnezeu sa nu o cheme la via?a de manastire". Cu toate acestea, în urma convorbirilor cu un alt suflet ales, "m-am hotarât sa ma înving pe mine însami"; a cerut permisiunea tatalui sau oi a intrat în manastirea calugari?elor carmelitane din Ávila.

"Când am îmbracat haina calugareasca, Domnul m-a facut sa în?eleg cât de darnic este fa?a de cei care se înving pe ei înoioi pentru a-i sluji lui. În aceeaoi clipa am sim?it în sufletul meu o mul?umire atât de mare pentru starea pe care am ales-o, încât nimic nu a putut sa o micooreze pâna în ziua de astazi... Nu aveam înca, mi se pare, iubirea de Dumnezeu... Dar o lumina puternica m-a facut sa în?eleg ca tot ce este trecator valoreaza foarte pu?in". Timp de douazeci de ani a trait în manastire, încercând sa împace dorin?a desavâroirii spirituale cu satisfacerea dorin?ei de comoditate oi afec?iuni umane. Dar într-o zi, icoana cu "Ecce Homo" aflata în capela s-a însufle?it oi a început sa sângereze în prezen?a Terezei; atunci Tereza a îngenunchiat în fa?a lui Cristos oi L-a rugat sa-i dea "odata pentru totdeauna puterea de a nu-l mai ofensa". Întarita de harul divin, a rupt în inima ei legaturile unor afec?iuni prea omeneoti oi a daruit-o lui Dumnezeu, începând o via?a noua, plina de suferin?e oi bucurii suprafireoti, pe care le-a descris cu maiestrie în car?ile sale: "Drumul perfec?iunii", "Gânduri despre iubirea de Dumnezeu", "Castelul interior".

Deoarece în manastiri patrunsese luxul, comoditatea, delasarea, Tereza a sim?it chemarea de a se consacra operei de reformare a vie?ii calugareoti. Dupa ce s-a sfatuit cu mai mul?i oameni renumi?i prin sfin?enia oi în?elepciunea lor, a ob?inut de la Papa Pius al IV-lea aprobarea de a proceda la întemeierea unor manastiri în care sa se respecte cu stricte?e rânduielile primitive, foarte aspre, ale ordinului Carmelitan. Astfel, la 27 august 1562 a luat fiin?a lânga Ávila prima manastire a Carmelitanelor Descul?e, dedicata Sfântului Iosif. Cu aceasta ocazie s-a sfin?it oi prima biserica în cinstea Sfântului Iosif. La moartea Sfintei Tereza existau în Spania 32 manastiri reformate, 17 pentru femei oi 15 pentru barba?i. Aceasta opera imensa a cerut din partea Sfintei Tereza multa energie, tenacitate, inteligen?a oi îndeosebi o încredere fara margini în Providen?a divina. "Tereza fara harul lui Dumnezeu este o femeie sarmana; cu harul lui Dumnezeu, este o for?a; cu harul lui Dumnezeu oi cu mul?i bani, este o putere".

Cunoscatoare adânca a vie?ii sufleteoti oi în?eleapta conducatoare de conotiin?e, Tereza a ramas oi femeia practica ce se ocupa de cele mai marunte lucruri din casa oi de problemele economice ale vie?ii; la orice reîntâlnire cu surorile ei de manastire, cauta sa vina cu mici aten?ii pentru fiecare dintre ele oi dorea ca severitatea manastireasca sa fie înso?ita de o sincera oi neîncetata voie buna.

La 4 octombrie 1582 se afla în manastirea din Alba (Spania), epuizata de eforturile oi calatoriile întreprinse; sim?ind ca se apropie sfâroitul, a cerut sa i se aduca Sfânta Împartaoanie; când a vazut Preasfântul Sacrament, a exclamat: "Domnul meu oi Mirele meu! A venit în sfâroit clipa dupa care am suspinat cu atâta dor". Spre orele 9 seara a închis ochii, cu capul rezemat de bra?ul sorei Ana a Sfântului Bartolomeu, dupa un extaz ce a durat 14 ore. Papa Grigore al XV-lea a ridicat-o la cinstea sfintelor altare în ziua de 12 martie 1622, confirmând sentimentele de adânca venera?ie cu care a fost înconjurata chiar înainte de sfâroitul vie?ii pamânteoti.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=274
Vă rugăm să respectați drepturile de autor