www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=275
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Margareta Maria Alacoque (1647-1690)
16 octombrie (calendarul latin)

La chemarea solemna a Psalmistului: "Lauda?i pe Domnul ca este bun, ca în veac este mila lui" (Ps. 117, vers l oi 29) Biserica lui Cristos raspunde prin diferite acte de cult, prin care recunoaote oi preamareote iubirea înduratoare a lui Dumnezeu. Printre aceste forme de cult se afla cinstirea Preasfintei Inimi a lui Isus, ca întruchipare reala oi simbol viu al dragostei divine fa?a de oameni. Sarbatoarea Inimii Preasfinte a lui Isus, devo?iunea primei Vineri din luna, aoezarea la loc de cinste a icoanei cu Inima Mântuitorului, sunt practici îndragite de mul?i credinciooi oi confirmate de autoritatea suprema a Bisericii; ele îoi au originea în viziunile unei calugari?e din congrega?ia vizitandinelor, congrega?ie întemeiata de Sfântul Francisc de Sales oi pusa sub semnul Vizitei Maicii Domnului la veriooara sa Elisabeta. Aceasta calugari?a se numea Margareta Maria Alacoque.

Margareta este al cincilea copil al so?ilor Claudiu Alacoque oi Filiberta Lamyn; s-a nascut la 22 iulie 1647 în Verosvres, localitate din estul Fran?ei, nu departe de Lyon. Din copilarie a manifestat o repulsie vizibila fa?a de cuvinte oi acte indecente, sim?indu-se permanent îndemnata, dupa cum va marturisi mai târziu, într-o scrisoare, sa spuna aceste cuvinte, pe care atunci nici nu le în?elegea bine: "O, Dumnezeul meu, î?i consfin?esc cura?ia sufletului meu oi fac vot de castitate perfecta". Când avea opt ani, tatal sau a murit oi mama a încredin?at-o calugari?elor Clarise din Charolles. Aici s-a pregatit pentru Prima Sfânta Împartaoanie, pe care a primit-o la vârsta de noua ani. În legatura cu acest eveniment îoi va aminti mai târziu: "A revarsat în inima mea atâta dezgust fa?a de toate distrac?iile încât nu-mi mai placea nici una, deoi le cautam cu multa ardoare". Astfel Dumnezeu începea sa o pregateasca pentru o misiune ce-i va aduce mari suferin?e fizice oi morale. Timp de patru ani a fost ?intuita la pat de o boala ce facea ca "oasele sa-mi strapunga pielea". La rugamintea Margaretei, cei din jurul ei au promis Preacuratei Fecioare Maria ca "daca micu?a se va însanatooi, va deveni una dintre fiicele Ei, intrând într-o manastire sau congrega?ie închinata Maicii Domnului". Bucuria sanata?ii redobândite oi neastâmparul celor paisprezece ani au facut-o sa uite promisiunea data oi sa alerge dupa distrac?iile ce i le oferea caminul parintesc oi societatea vesela a fratelui sau, ajuns "practician" la Verosvres. Dar aceasta a durat pu?in timp, deoarece mama lor s-a îmbolnavit oi grija gospodariei a fost preluata de soacra ei oi de rudele tatalui decedat; ele nu o puteau suferi pe Margareta pentru sârguin?a cu care frecventa biserica din apropiere oi au ajuns sa o învinuiasca de cele mai josnice inten?ii. Uneori, drept pedeapsa, au refuzat sa-i dea mâncare oi ea a fost nevoita sa apeleze la bunatatea unor cunootin?e. Margareta însa nu oi-a pierdut curajul oi buna dispozi?ie. Când va fi în manastire, ea va spune despre rudele care au asuprit-o ca sunt "binefacatoarele sufletului sau".

Cu prilejul jubileului din anul 1570, calugarul franciscan care a predicat la zilele de reculegere în parohia Verosvres i-a ascultat marturisirea oi apoi i-a dat asigurarea ca este chemata la via?a de manastire. În ziua de 19 iunie 1671, Margareta oi-a facut testamentul, conform uzan?elor, oi a intrat în manastirea calugari?elor vizitandine din Paray-le-Monial. Sora care se îngrijea de formarea novicelor, observând spiritul de adânca unire cu Dumnezeu a tinerei începatoare, i-a spus: "Mergi oi te aoeaza în fa?a Domnului Isus Cristos ca o pânza care aoteapta în fa?a pictorului". ai pictorul divin a început realizarea unei icoane vii a umilin?ei, a iubirii fa?a de Preasfântul Sacrament, a dorin?ei de sacrificiu pentru ispaoirea nerecunootin?ei omeneoti fa?a de nesfâroita dragoste a lui Dumnezeu.

Pe când se ruga înaintea Preasfântului Sacrament, într-o zi din luna iunie a anului 1675, Mântuitorul Isus i-a aparut cu inima ieoita afara din piept, arzând ca un cuptor încins de flacari, oi i-a spus: "Priveote aceasta inima care a iubit atât de mult pe oameni încât nu a cru?at nimic oi s-a consumat cu totul spre a le dovedi dragostea ce le-o port. Drept recunootin?a, din partea celor mai mul?i nu primesc decât ingratitudine, prin lipsa lor de respect oi prin sacrilegiile ce le savâroesc, prin raceala oi dispre?ul fa?a de prezen?a mea în taina sfânta a Euharistiei... Pentru aceasta î?i cer ca prima vineri dupa a opta zi de la sarbatoarea Trupului oi Sângelui meu (Joia Verde) sa fie dedicata cinstirii Inimii mele, prin primirea Sfintei Împartaoanii oi îndeplinirea unui act de reparare a ofenselor aduse onoarei mele, adeseori ranita de purtarea nedemna fa?a de Preasfântul Sacrament al altarului. Î?i promit ca Inima mea va revarsa din beloug darurile iubirii sale divine asupra tuturor acelora care îmi vor aduce aceasta cinstire, oi vor cauta ca oi al?ii sa faca acest lucru". În timpul altor extaze oi viziuni, Mântuitorul Isus i-a aratat Margaretei Maria ca va acorda haruri mari oi celor care vor face actul de repara?ie oi vor primi Sfânta Împartaoanie în prima vineri din fiecare luna, precum oi tuturor celor care în diferite feluri vor aduce o cinstire deosebita Inimii Sale Preasfinte.

Umila calugari?a din Paray-le-Monial a avut de suferit mult atunci când a transmis superiorilor sai mesajul ce i-a fost încredin?at. Considerându-se ca acesta este rodul unei imagina?ii exaltate, ei au refuzat hotarât sa îl ia în seama, oi pe nefericita vizionara au supus-o unor aspre umilin?e. Spre uimirea tuturor, Margareta Maria oi-a pastrat calmul, buna dispozi?ie, respectul fa?a de mai marii ei, îndeplinind cu tragere de inima oi inteligen?a muncile ce i s-au încredin?at, urmând deviza Sfântului Francisc de Sales: "Nu cere nimic, nu refuza nimic". Între timp, este numit ca duhovnic al manastirii calugarul iezuit Claudiu de la Colombiere, om cu o cultura oi o via?a spirituala aleasa. El în?elege sensul adânc oi valoarea descoperirilor relatate de Margareta Maria; cu discre?ie oi perseveren?a reuoeote sa îndeparteze parerile greoite, astfel încât mul?i dintre cei care se declarasera adversari ai autenticita?ii viziunilor de la Paray-le-Monial, acum le sus?ineau cu ardoare. Margareta Maria, în ultimii ani ai vie?ii sale a avut marea mângâiere de a vedea cum evlavia catre Preasfânta Inima a lui Isus oi sarbatoarea Preasfintei Inimi au devenit fapt împlinit. În ziua de 17 octombrie 1690, la vârsta de patruzeci oi trei de ani, ea s-a stins cu mul?umirea în suflet ca oi-a împlinit misiunea de a face cunoscuta Iubirea.

Procesul de beatificare a Margaretei Maria a început la câ?iva ani dupa moartea ei, dar din cauza evenimentelor a trebuit sa fie întrerupt de mai multe ori, pâna când Papa Benedict al XV-lea, în sarbatoarea Înal?arii Domnului din anul 1920, a ridicat-o la cinstea sfintelor altare. Pentru a sublinia însemnatatea misiunii îndeplinite de Sfânta Margareta Maria Alacoque, Papa Benedict al XV a dispus ca deasupra unuia dintre altarele bazilicii Sfântul Petru sa se aoeze un mare tablou, lucrat în mozaic, reprezentându-L pe Domnul nostru Isus Cristos care arata Sfintei Maria Margareta Inima sa iubitoare.

Sarbatorirea ei a fost fixata pentru ziua de 17 octombrie, dar în calendarul nou este anticipata cu o zi, pentru a nu se suprapune amintirii Sfântului Igna?iu din Antiohia.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=275
Vă rugăm să respectați drepturile de autor