www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=287
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfin?ii Crisant oi Daria (sec. III)
25 octombrie (calendarul latin)
19 martie (calendarul bizantin)

Istorisirea martiriului Sfântului Crisant oi al so?iei sale Daria a dat scriitorilor bisericeoti prilejul de a expune pe larg framântarile sufleteoti oi încercarile prin care aveau de trecut ceta?enii romani din înalta societate în drumul spre Cristos. Pornind de la întrebarile oi raspunsurile, în general scurte, consemnate de actele oficiale oi de la relatarea sumara a faptelor privitoare la convertirea, judecarea oi executarea martirilor, scriitorii de mai târziu au întocmit tablouri vii în care sa poata fi citite cu claritate gândurile oi sentimentele ferici?ilor eroi ai credin?ei oi minunata lucrare a puterii oi bunata?ii divine.

Istoria sfântului martir Crisant începe cu venirea la putere a împaratului roman Valerian (253-260), când nobilul Polemius este chemat de la Alexandria la Roma oi i se ofera unul dintre primele locuri în Senatul roman. El vine împreuna cu fiul sau, Crisant, un tânar deosebit de înzestrat, care îi obosise pe profesorii din Alexandria cu întrebarile lui despre problemele mari ale sensului oi valorii vie?ii umane. Ajuns în capitala imperiului, el continua cu pasiune cercetarile sale; citeote cu nesa? operele marilor filosofi, discuta cu retori oi scriitori, dar nu afla raspunsul care sa-i aduca liniotea. Atunci, Dumnezeu raspunde dorin?ei sale dupa adevar, dispunând astfel lucrurile încât sa ia cunootin?a de Sfânta Evanghelie. Dupa ce a citit-o cu deosebita aten?ie, a sim?it cum în sufletul sau a coborât o lumina dulce oi a spus: "Prea mult timp ai pierdut, Crisant, rasfoind car?ile întunericului; iata ca acum ai vazut lumina adevarului. Ar fi oare în?elept sa respingi aceste raze stralucitoare oi sa te reîntorci la minciuna? Tu ai descoperit o comoara de aur oi cele mai pre?ioase pietre: ai grija sa nu-?i fie rapita oi astfel sa pierzi roadele muncii tale."

Odata, aflându-se într-o calatorie în afara Romei, a întâlnit pe pustnicul Carpofar, care îoi petrecea zilele într-o peotera, în rugaciune oi citirea car?ilor sfinte. Dupa mai multe zile de discu?ii, nobilul Crisant a cerut oi a primit sfântul Botez. La reîntoarcerea în orao, cei din casa au observat o schimbare totala în purtarile lui, oi spre uimirea lor l-au auzit vorbind despre Cristos oi despre frumuse?ea înva?aturilor sale. Înspaimânta?i, l-au înotiin?at pe Polemius, atragându-i aten?ia ca purtarea lui Crisant i-ar putea aduce mari neplaceri oi chiar sa-l compromita în fa?a împaratului. Plin de mânie, tatal porunceote sa fie aruncat în închisoare oi sa nu i se dea decât foarte pu?ina mâncare, pâna ce îoi va reveni. Ca un adevarat iubitor al lui Cristos, tânarul nobil a sim?it o bucurie nespusa, gândindu-se ca participa la suferin?ele înva?atorului sau divin, oi în loc sa arate parere de rau pentru starea în care se afla, el a devenit mai convins oi mai hotarât în credin?a sa.

În fa?a acestei situa?ii, Polemius, sfatuit de unii prieteni, a recurs la un alt mijloc. A poruncit sa se pregateasca un ospa? splendid, cu cele mai frumoase sclave care sa serveasca la masa, iar Crisant sa fie îmbracat în veomintele sale cele mai pre?ioase. Adus în mijlocul oaspe?ilor, tânarul a în?eles primejdia în care se afla oi, spun Actele martiriului sau, "a recurs la arma mântuirii, rugaciunea: 'Doamne, vino în ajutorul meu. atiu ca este cu neputin?a sa ramân curat daca Tu nu-mi dai acest har. Apara-ma de ispitele care ma asalteaza'". Abia a terminat rugaciunea oi toate fetele care se aflau în sala au cazut într-un somn adânc, din care nu au putut fi trezite decât dupa ce au fost transferate într-o alta camera. Polemius a cerut ajutorul unei preotese a zei?ei Minerva, o tânara deosebit de frumoasa oi inteligenta, cu o mare putere de convingere. Daria, acesta era numele preotesei, a îmbracat podoabele ei fermecatoare oi s-a prezentat în fa?a lui Crisant. "Ceea ce ma aduce alaturi de tine nu este o pasiune josnica, ci rugamintea cu lacrimi a tatalui tau, care doreote sa te reîntorci la cultul slavit al zeilor nootri", a început Daria. Crisant a raspuns: "Daca eoti în masura sa ma convingi cu dovezi temeinice, voi raspunde cu placere dorin?elor tatalui meu oi rugamin?ilor tale".

Actele martiriului Sfântului Crisant consemneaza în continuare o discu?ie îndelungata, de fapt o critica la adresa cultului zeilor. Crisant spune: "Voi ma constrânge?i sa venerez ca zei niote blocuri de piatra îmbinate între ele cu cuie oi plumb. Crezi ca pot sa ador eu pe un Jupiter desfrânat, pe un Mercur ho?, un Hercule asasin, o Venera neruoinata? Ce fel de dumnezeire po?i recunoaote tu, Daria, în aceoti criminali? Noi nu trebuie sa veneram oi sa iubim decât fiin?ele care stralucesc printr-o sfin?enie desavâroita oi o glorie fara pata. Or, ce sfin?enie afli în Saturn, care îoi devoreaza copiii îndata dupa naotere; oi ce este laudabil în tatal sau Jupiter, asasin oi uzurpator, care a comis atâtea crime câte zile a trait? ai ce putem spune de sfin?enia Junonei, a zei?ei Palas sau a zei?ei Venus?... sunt de plâns cei care cinstesc oi venereaza asemenea zei". Daria raspunde: "atiu foarte bine ca toate acestea nu sunt decât fic?iuni ale poe?ilor oi nu merita nici o aten?ie; dar de ce nu ?ii seama de ceea ce ne înva?a filosofii? Ei ne arata ca toate divinita?ile reprezinta alegoric for?ele vii ale universului. Saturn este timpul, Jupiter soarele, Junona aerul, Venera focul, Neptun marea, Ceres pamântul; oi aoa sunt toate zeita?ile". La aceasta explica?ie Crisant întreaba: "Atunci de ce sa fabricam imagini ale lor oi apoi sa le veneram? Daca pamântul este o zei?a, nu ar trebui sa împarta daruri adoratorilor sai? Însa pamântul nu ofera nimic celor care îl adora, ci numai celor care îl muncesc... ai la fel se întâmpla cu toate elementele naturii. Ele sunt create pentru a fi de folos oamenilor, ca un dar al bunata?ii lui Dumnezeu. Este deci o nebunie sa adoram niote obiecte care ne sunt inferioare. Acela singur merita închinarea oi recunootin?a noastra care ne-a daruit aceste lucruri..." Cuvintele lui Crisant au convins-o pe Daria sa renun?e la cultul zeilor oi sa ceara Sfântul Botez. Pentru a da satisfac?ie lui Polemius, s-au casatorit în mod oficial, dar s-au hotarât sa îoi consacre lui Dumnezeu fecioria lor.

Via?a fericita a celor doi so?i a provocat o mare miocare de convertire la credin?a creotina oi de practicare a castita?ii perfecte în casatorie. Tribunul Claudiu, considerând ca Daria oi Crisant sunt vinova?i de cele ce se petreceau, i-a supus la diferite chinuri, dar toate instrumentele de tortura s-au sfarâmat oi în cele din urma înoioi calaii cereau sa devina creotini. Daria a fost dusa într-o casa de prostitu?ie, cu inten?ia de a fi dezonorata. Dumnezeu a intervenit printr-un leu care a scapat din circ oi a alergat la locul infam, unde a aparat-o pe Daria de toate primejdiile. Deoarece încercarile de a-i face sa se întoarca la cultul zeilor au ramas zadarnice, prefectul oraoului, sau poate chiar împaratul Valerian în persoana, a dat porunca sa fie îngropa?i de vii într-o nisiparie, în afara oraoului, dupa poarta Salaria. Aceasta pedeapsa a fost hotarâta oi pentru a aplica legea care cerea ca vestalele care au renun?at la virginitate sa fie îngropate de vii. Strâns uni?i sufleteote în via?a lor pamânteasca, Crisant oi Daria nu au fost despar?i?i nici la moarte, nici în mormânt.

Creotinii au sapat în acel loc o galerie subterana în care au aoezat cu cinste trupurile martirilor. Când au venit peste un an de zile sa serbeze ziua martirului, fiind denun?a?i prefectului, acesta a dat ordin sa se închida gura galeriei oi sa fie pazi?i de ostaoi. Dupa ce Biserica oi-a recapatat libertatea, oi Papa Demesus a început restaurarea catacombelor, galeria a fost deschisa din nou oi în fa?a ochilor înmarmuri?i ai celor de fa?a a aparut o priveliote tulburatoare: o mul?ime de schelete întinse pe pamânt, între care se puteau distinge trupuri de copii, barba?i, femei oi preo?i, purtând înca în mâini vase de argint cu care celebrasera Tainele Sfinte. Papa Demesus a dat ordin sa nu se schimbe nimic, a zidit galeria, lasând doar o mica deschizatura, prin care se vedeau sfintele relicve. Din nefericire, galeria a fost devastata de catre go?i atunci când au invadat Roma, oi nu a mai ramas decât cripta cu osemintele sfin?ilor Crisant oi Daria. În secolul al IX-lea, relicvele celor doi so?i au fost transferate la aba?ia Sfântului Avold, din Metz, în nordul Fran?ei.

* * *

Numele personal Crisant, cu forma feminina Crisanta, provine din limba greaca oi este derivat din alaturarea cuvintelor Chryson = aur oi anthos = floare, însemnând "floare de aur" (ca oi cuvântul crizantema). Astazi se întâlneote foarte rar.

Prenumele Daria, cu forma masculina Darie, este de origine din îndepartata Persie; el a fost purtat de mul?i regi, printre care Darius I, al lui Istaspe, amintit în Scrisoarea a III-a a lui Eminescu. În limba persana apare ca un nume compus din doua cuvinte, care alaturate au în?elesul de: "om care poseda bunuri", sau "om care men?ine binele".

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=287
Vă rugăm să respectați drepturile de autor