www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=300
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Ioan de Kenty (1390-1473)
23 decembrie (calendarul latin)

Kenty este o mica localitate aoezata la poatele mun?ilor Tatra, în Polonia, la o departare de circa opt mile de Cracovia; aici s-a nascut în ziua de 24 iunie 1370 unul dintre oamenii renumi?i prin sfin?enia oi otiin?a sa; deoarece ziua de naotere a coincis cu sarbatoarea naoterii Sfântului Ioan Botezatorul, parin?ii l-au numit Ioan, oi el a ramas în istorie cu numele de Ioan de Kenty, sau Ioan Con?iu, cum se recomanda el însuoi, potrivit obiceiului de a traduce în limba latina numele proprii. În aceasta perioada, tronul Poloniei a fost ocupat de lituanianul Vladislav II Iagello, care s-a casatorit cu principesa mootenitoare Hedviga, a îmbra?ioat creotinismul oi a devenit regele polonezilor oi întemeietorul dinastiei Iagellonilor (1386-1572). Între operele mari realizate de acest suveran este oi întemeierea în 1400 a universita?ii din Cracovia, la care Ioan Con?iu va ajunge profesor de filozofie oi teologie.

Ioan a primit primele cunootin?e de literatura oi religie în casa parinteasca. Apoi a trecut la universitatea din Cracovia, unde a studiat cu un elan extraordinar, dorind, dupa cum marturisea el, sa ajunga un preot înva?at. Dupa luarea gradelor universitare a fost sfin?it preot oi îndata numit profesor. În aceasta calitate a participat la multe discu?ii publice cu sus?inatorii înva?aturilor husite, care adesea în loc de argumente se foloseau de insulte oi chiar de lovituri oi amenin?ari, carora Ioan se mul?umea sa le raspunda: «Deo gratias» - «Mul?umesc lui Dumnezeu». Pentru a-l pune la adapost de primejdia unor razbunari, Episcopul de Cracovia l-a numit paroh de Ilkusi. Ca pastor sufletesc a fost la înal?imea pregatirii sale, prin zelul pentru formarea spirituala a credinciooilor sai oi printr-o dragoste neobosita fa?a de cei saraci. De câteva ori a fost vazut întorcîndu-se acasa cu picioarele goale, deoarece pe drum întâlnise un om lipsit de încal?aminte oi i le daduse pe ale sale. Într-o diminea?a pe când mergea spre biserica a vazut pe un om cazut în zapada oi aproape mort de frig; s-a dezbracat de mantaua sa, l-a învelit oi l-a adus în parohie, iar el s-a întors la biserica pentru a celebra Sfânta Liturghie. Pe când se afla în rugaciune, dupa slujba, vede ca se apropie de el Preacurata Fecioara Maria purtând în mâini mantaua pe care o daduse saracului.

Torturat de gândul la raspunderile unui pastor sufletesc, a cerut de la Episcop sa fie eliberat de aceasta sarcina oi trimis din nou la universitate, cerere ce i-a fost îndeplinita, spre bucuria studen?ilor oi a profesorillor. Ioan Con?iu a îndeplinit oi func?ia de preceptor al principilor casei regale poloneze oi uneori era invitat sa participe la recep?iile mondene ce aveau loc la curte. Într-o zi s-a prezentat la o astfel de recep?ie într-o îmbracaminte simpla, oi portarul nu a voit sa-i deschida. Întorcându-se acasa oi-a schimbat hainele oi a revenit la castel; de data aceasta a fost introdus cu onoruri în sala de recep?ie. Pe când stateau la masa, din cauza neaten?iei unui servitor, un pahar s-a rasturnat,oi a patat hainele lui Ioan. El a zâmbit împaciuitor: «E drept ca oi costumul meu sa aiba partea sa, deoarece numai datorita lui am putut sa intru aici».

Deviza dupa care s-a condus oi pe care o repeta deseori era aceasta: «Mai sus!»; în dificulta?ile mici sau mari ale vie?ii, el cauta sa priveasca «mai sus», spre Dumnezeu, spre veonicie, oi astfel loviturile pe care le primea în prestigiul, cariera sau interesele sale materiale nu i-au tulburat liniotea sufletului. Sfântul Ioan Kenty a fost oi un devotat vizitator al locurilor sfinte; a facut un drum la Sfântul Mormât, oi de patru ori a mers în pelerinaj la mormintele Sfin?ilor Apostoli din Roma. Se istoriseote ca într-una dinaceste calatorii a fost atacat de catre tâhari, care i-au luat toate proviziile oi banii ce-i avea asupra lui oi la urma l-au întrebat daca mai are ceva. El le-a spus ca nu mai are nimic, dar mergând mai departe oi-a adus aminte ca avea câteva monede de aur cusute în haina. Pentru a nu se sim?i vinovat de minciuna, s-a întors, a cautat pe tîlhari oi le-a întins monedele ramase în haine. La acest gest cu totul neobionuit, bandi?ii i-au dat înapoi tot ce luasera de la el.

În amintirea faptelor de caritate ale profesorului Ioan Kenty, la universitatea din Cracovia s-a pastrat mai multe veacuri obiceiul ca la masa profesorilor sa ramâna un tacâm liber, pentru un eventual ceroetor. Când batea la uoa un sarac, servitorul striga: «A venit un sarac», iar unul dintre profesori raspundea: «A venit Isus Cristos» - oi-l aoezau la masa.

Sfântul Ioan de Kenty a murit în noaptea de Craciun a anului 1473 oi a fost declarat Sfânt în anul 1767. În calendarul vechi, comemorarea lui se facea la 20 octombrie, dar calendarul nou a stabilit ziua de 23 decembrie, în apropierea datei mor?ii sale.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=300
Vă rugăm să respectați drepturile de autor