www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=302
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Silvestru (?-335)
Papa

31 decembrie (calendarul latin)
2 ianuarie (calendarul bizantin)

Despre Sfântul Silvestru I Papa se cunosc foarte pu?ine date, afara de faptul ca a condus Biserica Romei de la anul 314, ca urmao al Sfântului Melhiade oi pâna la anul 335; un pontificat de lunga durata, care a mers paralel cu domnia împaratului Constantin cel Mare (306-377), într-o perioada de mare importan?a pentru Biserica. Prin edictul da la Milano (+ 312) persecu?iile au luat sfâroit oi s-a început organizarea vie?ii bisericeoti, opera la care Constantin cel Mare a avut o contribu?ie însemnata. Împaratul, crescut în vechea tradi?ie romana, se considera ca este reprezentantul legitim al divinita?ii, prin urmare oi al Dumnezeului creotinilor, oi ca atare îi revine dreptul sa supravegheze Biserica; el nu a renun?at niciodata sa foloseasca titlul de «pontifex maximus». Papa Silvestru I a dovedit o în?elegere adânca a lucrurilor oi o viziune larga, respectând bunele inten?ii ale împaratului fa?a de credin?a noastra oi acceptând ini?iativele luate de el.

Constantin cel Mare, oi nu Papa Silvestru, a convocat în anul 314 Conciliul care a potolit o schisma izbucnita în Africa, oi în anul 325 primul Conciliu Ecumenic din istorie, la Niceea, în Bitinia, locuin?a de vara a împaratului. La acest prim Conciliu Ecumenic, Silvestru nu a putut lua parte «din pricina vârstei sale înaintate», dar a trimis ca reprezentan?i pe Episcopul Osius din Cordoba împreuna cu doi preo?i.

În timpul pontificatului Papei Silvestru, Episcopii din Occident, aduna?i în conciliul de la Arles au stabilit principiul conform caruia validitatea sacramentelor nu depinde de sfin?enia celui ce le confera; Episcopii din Orient, în conciliul de la Ancira (astazi Ancara), au hotarât admiterea la Sfânta Împartaoanie a tuturor celor ce se pocaiesc cu adevarat, oricare ar fi fost pacatele savâroite.

Buna în?elegere între Papa Silvestru oi împaratul Constantin a dus la o mare dezvoltare a construirii lacaourilor de cult. Istoricul contemporan lor, Eusebiu din Cezareea, scrie: «Noi care ne-am pus toata speran?a în Cristos eram cuprinoi de o bucurie de nedescris oi pe fe?ele tuturor stralucea un fel de veselie divina, când vedeam cum reînviau ca dupa o îndelunga oi ucigatoare boala toate lacaourile care cu pu?in mai înainte fusesera ruinate de impietatea tiranilor; oi multe temple se ridicau din nou, de la pamânt pâna în înaltul cerului, stralucind de cura?enie oi frumuse?e cu mult mai mult decât cele ce au fost darâmate» (Historia ecclesiastica X, l-3).

Conform legisla?iei romane, distrugerea unui cimitir constituia un «sacrilegium», o profanare, oi numai «pontifex maximus» avea dreptul sa decida soarta cimitirelor. Constantin cel Mare, folosind calitatea de «pontifex maximus», a hotarât desfiin?area oi acoperirea cu pamânt a unui cimitir de pe colina Vaticana, pentru a se ridica o mare bazilica pe locul unde fusese înmormântat Sfântul Petru. Colaborarii strânse între împarat oi Papa Silvestru se datoreaza oi construirea altor doua mari Bazilici romane, una în cinstea Sfântului Pavel oi alta în cinstea Sfântului Ioan.

Pentru a-oi putea arata simpatia fa?a de Papa Silvestru, Constantin i-a dat palatul sau din Lateran, care de atunci a fost timp de multe secole locuin?a Papilor. Sfântul Silvestru a murit în anul 335, nemul?umit în suflet ca nu a putut sa-l convinga pe marele sau prieten Constantin cel Mare sa primeasca botezul, deoarece acesta dorea sa fie botezat aproape de ziua mor?ii, pentru a se prezenta în fa?a lui Dumnezeu cu sufletul curat. Cartea «Deposito episcoporum», scrisa în 354, noteaza ca Papa Silvestru a fost înmormântat la 31 decembrie, în cimitirul Priscilla de pe via Salaria.

Numele personal Silvestru, foarte rar folosit astazi, reproduce numele latin Silvester, care provine din transformarea în nume proprii, a adjectivului silvester - silvic, de padure, padurean. Cuvântul «Silvester» deriva de la «silva= padure», de la care se trag oi numele proprii: Silvia, Silviu. În limba româna exista mai multe variante, fie ca prenume, fie ca nume de familie: Silivestru, Silavastru, Selevestru, Salavastru. Chipul venerabil al sfântului Papa Silvestru I, întâlnit la sfâroitul unui an oi începutul Anului Nou, ca un cunoscator adânc al padurii care este via?a omeneasca, ne aminteote cu blânde?e taina anilor mul?i oi ferici?i: «Sa-l iubeoti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau oi din tot cugetul tau. Aceasta este cea mai mare oi cea dintâi porunca. A doua este asemanatoare acesteia: Sa-l iubeoti pe aproapele tau ca pe tine însu?i» (Matei 22, 38-40).

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=302
Vă rugăm să respectați drepturile de autor