www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=307
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Toma Becket (1117-1170)
29 decembrie (calendarul latin)

Sfântul Toma Becket s-a nascut la Londra, în anul 1118, pe vremea regelui Henric II Plantagenetul, când regele Angliei, Marea Britanie, avea sub stapânire oi ?inutul din vestul Fran?ei ce astazi formeaza regiunea Bretagne, atunci Mica Britanie. Datorita originii oi calita?ilor sale, Toma a fost numit arhidiacon de Canterburry oi cancelar al Regatului, fiind în acelaoi timp stapânul unei averi imense. Era considerat unul dintre oamenii cei mai capabili ai timpului sau, oi ulterior a fost asemanat cu Richelieu, prin calita?ile sale ca om de stat oi prin gustul sau pentru fast oi elegan?a. A ramas celebra vizita pe care a facut-o regelui Fran?ei, Ludovic al VII, în 1158. Toma Becket a trecut canalul Mânecii pe oase fregate, întovaraoit de doua mii de oameni. În drumul spre Paris era precedat de doua sute cincizeci de muzican?i, înconjurat de o mul?ime de ogari oi urmat de opt trasuri trase de câte oase cai. În urma veneau carele care duceau camera lui de dormit, bucataria, capela, vesela; apoi urmau sute de scutieri pe cai înal?i, înconjurând floarea nobilimii, stralucind în fireturi de aur oi argint.

Regele Henric al II-lea, mult mai tânar decât Toma, nascut în 1133, îi era prieten bun. La moartea Arhiepiscopului de Canterburry, folosindu-se de privilegiul acordat de Papa, regele l-a numit Arhiepiscop pe bunul sau prieten. În sâmbata dinaintea Rusaliilor din anul 1162, Toma a fost sfin?it preot oi a doua zi consacrat Episcop. Avea patruzeci oi patru de ani. Nimeni, oi cu atât mai pu?in regele, nu a banuit ca acest «Flecar» se va transforma într-un aparator hotarât al drepturilor Bisericii oi într-un pastor de suflete plin de zel. Toma a început o via?a personala austera, dar nu a renun?at la luxul oi grandoarea de care i-a placut sa se înconjoare.

Înainte de a primi sarcina de Arhiepiscop, Toma i-a spus regelui: «Sire, daca Dumnezeu permite sa ajung Arhiepiscop de Canterburry, voi pierde prietenia Maiesta?ii Voastre». În 1164 regele a elaborat «Constitu?ia de la Clarendon», prin care restabilea unele drepturi abuzive ale puterii regale, ce încalcau atribu?iile Bisericii; Toma a refuzat sa-oi dea asentimentul oi astfel oi-a atras mânia razbunatoare a monarhului. Pentru a nu cadea victima razbunarii regale, la 2 noiembrie 1164 a fugit în Fran?a, deghizat în haine de simplu calugar. De aici a excomunicat pe demnitarii englezi, fie civili, fie din cadrul Bisericii, care au semnat «Constitu?ia de la Clarendon». Atât pentru regele Fran?ei, cât oi pentru Papa Alexandru al III-lea situa?ia era extrem de delicata. Ei au intervenit oi l-au sfatuit pe Toma Becket sa fie mai în?elegator oi sa se întoarca la reoedin?a sa. Toma cedeaza oi la 2 decembrie 1170 se reîntoarce în Anglia.

Credinciooii l-au primit în triumf, cu manifestari de venera?ie oi dragoste, dar el i-a salutat cu cuvintele: «M-am întors ca sa mor în mijlocul vostru». Regele a considerat ca dupa perioada de exil voluntar, Toma va dovedi supunere necondi?ionata fa?a de hotarârile sale, dar a trebuit sa constate imediat ca el a ramas acelaoi om de o?el; îndata dupa întoarcere, a destituit pe to?i Episcopii care acceptasera «Constitu?ia de la Clarendon» oi a cerut respectarea legilor Bisericii în problemele spirituale. Henric al II-lea în culmea furiei a exclamat odata: «Blestema?i cei care manânca pâine la masa mea, daca nu ma scapa de acest papa insolent». Cuvântul a fost re?inut de cei din jurul sau.

În noaptea de 28, spre 29 decembrie, patru cavaleri au intrat în Catedrala din Canterburry oi s-au îndreptat spre apartamentul Arhiepiscopului care comunica cu biserica. Arhiepiscopul i-a observat, a ieoit din camera oi s-a îndreptat spre altar, dar ei l-au înjunghiat lânga un stâlp oi au voit sa-l scoata afara din biserica; Toma s-a împotrivit energic, trântindu-l la pamânt pe oeful lor, Renaud Fitz Urse, - un om caruia îi facuse mult bine - oi le-a declarat: «Nu voi ieoi de aici. Face?i aici ceea ce ave?i de facut»; oi-a acoperit ochii cu mâinile, a murmurat o rugaciune catre Dumnezeu, Sfânta Fecioara, Sfântul Dionisie, apoi, dupa primele lovituri primite a exclamat: «Doamne, în mâinile tale îmi dau sufletul meu» oi cu pu?in înainte de a muri a spus: «Pentru Dumnezeu oi pentru Biserica, accept moartea».

Papa Alexandru al III-lea l-a excomunicat pe Henric al II-lea oi peste trei ani l-a declarat Sfânt pe Toma Becket. Regele oi-a recunoscut greoeala oi nu peste mult timp s-a restabilit pacea între Anglia oi Sfântul Scaun. Scriitorul Thomas Eliot, care a premiul Nobel în1948, a redat sfâroitul tragic el lui Toma Bekett în admirabila tragedie «Omor în Catedrala». Când Sfântul Toma Becket a fost înotiin?at de ceea ce se punea la cale împotriva lui, a dat un raspuns care exprima deviza vie?ii sale: «Frica de moarte nu trebuie sa ne faca sa pierdem din vedere dreptatea».

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=307
Vă rugăm să respectați drepturile de autor