www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=310
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Lazar (sec. I)
17 decembrie (calendarul latin)

Evanghelia Sfântului Ioan istoriseote în capitolul XI despre învierea minunata a lui Lazar, fratele surorilor Marta oi Maria, care locuiau în Betania, la aproximativ 5 km de Ierusalim. Din relatarea Sfintei Evanghelii apare clar ca Isus nutrea o afec?iune deosebita fa?a de fratele celor doua surori oi deseori creotinii din Ierusalim se duceau în procesiune la Betania în sâmbata din ajunul Floriilor oi la mormântul lui Lazar citeau Evanghelia ce cu multe amanunte istoriseote învierea lui. De fapt, Evanghelistul Ioan este singurul care istoriseote acest miracol oi vede în el o prevestire oi o prefigurare a învierii lui Cristos.

Casa din Betania oi mormântul au fost locuri de pelerinaj înca din prima epoca a creotinismului, dupa cum relateaza însuoi Sfântul Ieronim. Mai târziu, pelerinii medievali afirma ca alaturi de mormântul lui Lazar s-a ridicat o manastire, înzestrata de Carol cel Mare. Lazar a avut doua morminte, deoarece a murit de doua ori. Primul mormânt, acela din care a fost înviat de iubirea lui Cristos, a ramas gol, deoarece o tradi?ie veche îl considera pe Lazar Episcop oi martir în Cipru. În anul 900, împaratul Leon al VI-lea Filozoful, a transferat sfintele relicve ale lui Lazar de la Kition din Cipru la Constantinopol, împreuna cu cele ale surorii sale Maria Magdalena, gasite la Efes. Unele picturi vechi descoperite în insula par sa confirme prezen?a lui Lazar în Cipru.

Fa?a de aceste date, apare cu totul lipsita de temei afirma?ia ca Lazar oi surorile lui, arunca?i într-o barca fara cârma în largul marii, au ajuns la Marsilia oi aici el a devenit primul Episcop. Istoria vorbeote despre un Episcop de Marsilia cu numele Lazar, dar care a trait în veacul al V-lea. Pe baza identita?ii de nume între Lazar din Betania oi Lazar din parabola cu bogatul nemilos oi saracul plin de rani, Sfântul Lazar (din Betania) a fost ales patron al azilelor pentru leprooi, de unde au primit oi numele de «lazarete», iar îngrijitorii leprooilor «lazarioti». Conform datelor indiscutabile din evanghelia Sfântului Ioan, Lazar, Marta oi Maria ramân trei figuri luminoase, trei inimi curate oi primitoare în apropierea întunericului din Vinerea Mare.

Numele personal Lazar este o prescurtare a numelui ebraic Eleazar, iar acesta este format din cuvintele El=Eloham=Dumnezeu oi azar=a ajuta; împreuna înseamna «Dumnezeu a ajutat», sau mai explicit «Copil dobândit prin ajutorul lui Dumnezeu»; se dadea copiilor nascu?i în urma rugaciunilor, sau a unei promisiuni facute lui Dumnezeu. Exista oi forma feminina «Lazarina». În limba româna exista multe variante ca nume de familii, sau locuri: Lazarul, Lazarea, Zarea, Zorica, Zorea, Zorel, Lazur, Lazu, Laciu, Laseu, La?co, etc.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=310
Vă rugăm să respectați drepturile de autor