www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=324
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Fericita Alexandrina Maria da Costa (1904-1955)

Alexandrina Maria da Costa s-a nascut la Balasar, la 30 martie 1904, oi a fost botezata la 2 aprilie urmator. A primit o educa?ie creotina de la mama oi de la sora ei. Alessandrina a ramas în familie pâna la vârsta de oapte ani, apoi a fost trimisa la Pòvoa do Varzim, unde locuia în familia unui tâmplar, pentru a frecventa ocoala primara. Aici a facut oi prima împartaoanie, în 1911, iar în anul urmator a primit Mirul de la Episcopul de Oporto. Dupa un an oi jumatate s-a întors la Balasar, oi s-a mutat împreuna cu mama oi sora ei în localitatea "Calvario", unde va ramâne pâna la moarte.

Întrucât avea o constitu?ie robusta, a început sa lucreze la câmp, cot la cot cu barba?ii, câotigând cât câotigau oi ei. La doisprezece ani s-a îmbolnavit grav din cauza unei infec?ii, ajungând în pragul mor?ii. S-a vindecat totuoi, însa starea sanata?ii ei avea sa ramâna mereu marcata de acest episod. La cincisprezece ani a avut loc o întâmplare decisiva pentru via?a ei. Era în Sâmbata Sfânta din 1918. În acea zi, ea oi sora ei Deolinda împreuna cu o tânara ucenica coseau, când trei barba?i au for?at uoa de la camera unde se aflau ele oi au intrat înauntru. Alessandrina, pentru a-oi salva cura?ia amenin?ata s-a aruncat de la fereastra aflata la o înal?ime de patru metri. Consecin?ele au fost teribile, deoi nu imediate. De fapt, pâna la vârsta de nouasprezece ani a mai putut sa se târasca, dar ulterior paralizia a progresat încet, pâna când Alessandrina a ramas complet paralizata. Din 14 aprilie 1925, Alessandrina nu s-a mai ridicat din pat.

Timp de trei ani Alessandrina s-a rugat în continuu Domnului, prin mijlocirea Sfintei Fecioare, pentru a dobândi harul vindecarii, promi?ând ca va deveni misionara daca se va vindeca. Dar dupa ce a în?eles ca suferin?a era voca?ia ei, a acceptat-o imediat. Spunea: "Sfânta Fecioara mi-a facut un har oi mai mare. Mai întâi resemnarea, apoi conformarea deplina la voin?a lui Dumnezeu, oi apoi dorin?a de a suferi."

În aceasta perioada încep oi primele fenomene mistice, când Alessandrina începe o via?a de intima uniune cu Isus Euharistic. Într-o zi se afla singura, când i-a venit deodata acest gând: "Isuse, tu eoti prizonier în Tabernacol iar eu în patul meu din voin?a ta. Ne vom ?ine companie." De atunci a început prima misiune: aceea de a fi lumina Tabernacolului. Petrecea nop?ile ca într-un pelerinaj de la un tabernacol la altul, oferindu-se la fiecare Liturghie ca ofranda pentru iertarea pacatooilor. Creotea în ea tot mai mult iubirea pentru suferin?a. De vineri 3 octombrie 1938 pâna la 24 martie 1942, adica de 182 de ori, a trait în fiecare vineri suferin?ele Patimirii. Alessandrina, depaoind starea obionuita de paralizie, cobora din pat oi, prin miocari oi gesturi înso?ite de dureri înfricooatoare, reproducea diferitele momente ale Caii Crucii, timp de trei ore oi jumatate.

"A iubi, a suferi, a repara", acesta a fost programul pe care i l-a indicat Domnul. Din 1934 - la invita?ia preotului iezuit Mariano Pinho, care a îndrumat-o pâna în 1941 - Alessandrina a început sa scrie tot ce îi spunea Isus. În 1936, din porunca lui Isus, ea i-a cerut Sfântului Parinte, prin intermediul Pr. Pinho, sa consacrare lumea Neprihanitei Inimi a Mariei. Aceasta rugaminte a fost reînnoita de trei ori, pâna în 1941, motiv pentru care Sfântul Scaun l-a întrebat pe Arhiepiscopul de Braga despre Alessandrina. La 31 octombrie 1942, Papa Pius al XII-lea a consacrat lumea Inimii Neprihanite a Mariei, printr-un mesaj adresat la Fatima în limba portugheza. Acest act l-a reînnoit la Roma în Bazilica San Pietro, la 8 decembrie în acelaoi an.

Din data de 27 martie 1942 Alessandrina nu a mai mâncat, traind din Euharistie. În 1943, timp de patruzeci de zile oi patruzeci de nop?i a fost strict controlata de medici specialioti, în spitalul "Foce del Douro" din Oporto. În 1944, noul îndrumator spiritual, preotul salezian Umberto Pasquale, a încurajat-o pe Alessandrina sa continue sa-oi scrie jurnalul. În acelaoi an, Alessandrina s-a înscris în Uniunea Cooperatorilor Salezieni. În 1950 Alessandrina a celebrat douazeci oi cinci de ani de imobilitate. La 7 ianuarie 1955 i s-a prezis ca acela va fi anul mor?ii ei. La 12 octombrie a cerut sa primeasca ungerea bolnavilor, iar a doua zi, în aniversarea ultimei apari?ii a Sfintei Fecioare Maria la Fatima, a murit. În 1978 ramaoi?ele ei pamânteoti au fost mutate din cimitirul din Balasar în biserica parohiala, unde se afla oi astazi, într-o capela laterala.

dupa situl www.vatican.va

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=324
Vă rugăm să respectați drepturile de autor