www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=337
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Fericitul Ioan Dominici (1355-1418)
10 iunie (calendarul latin)

Admirator oi ucenic al Sfintei Ecaterina de Siena, elev oi colaborator al Fericitului Raimund de Capua, Fericitul Ioan Dominici a fost maestrul lui Fra Angelico, pictorul devenit Fericitul Angelico, oi a Sfântului Antonin din Floren?a. Fra Angelico i-a prins portretul într-un tablou cu Rastignirea, în San Marco la Floren?a, iar Sfântul Antonin oi-l amintea astfel: «Voce sonora ca o trompeta... capabila nu numai sa înve?e oi sa înveseleasca, dar oi sa îngenuncheze oi sa înmoaie inimile împietrite. În fiecare zi celebra Sfânta Liturghie cu deosebita evlavie. Umil în îmbracaminte, mare în statura, cu mersul grav, cu o înfa?ioare simpatica, amabil cu saracii oi necunoscu?ii, apropiat de oamenii de jos, impunând respect celor de sus, capabil sa dea cele mai potrivite sfaturi în toate domeniile, cu o privire senina oi grava; foarte pudic în atitudinile sale, atent... simplu... oi drept, îndragostit de saracie atât de mult, încât nu poseda nici car?ile necesare pentru înva?amânt oi predica?ie, nici chiar Biblia...». A fost cel dintâi animator al reînnoirii vie?ii calugareoti în manastirile dominicane din Italia.

Reînnoirea vie?ii manastireoti, începuta în secolul al XIV-lea, avea ca scop reformarea vie?ii calugarilor dominicani, intra?i în criza, prin scandaluri oi lipsa de voca?ii, îndeosebi dupa ciuma neagra din 1348. Angajarea în aceasta lucrare de reînnoire este una din activita?ile caracteristice ale Fericitului Ioan Dominici. El s-a nascut în Floren?a, la sfâroitul anului 1355 sau începutul lui 1356. Mama sa, Paola Zorzi, o doamna nobila din Vene?ia, a ramas vaduva la 20 de ani, pu?in înainte de naoterea lui Ioan. Când a împlinit vârsta de 17 ani oi s-a hotarât sa intre în manastirea dominicana Sancta Maria Novela din Floren?a, Ioan vorbea bâlbâit. De acest defect a fost vindecat în mod miraculos în anul 1381, prin mijlocirea Sfintei Ecaterina.

Dupa ce a studiat la Pisa oi la Paris, devine colaboratorul apropiat al Fericitului Raimond de Capua, care îl trimite la Vene?ia, unde în 1394 inaugureaza manastirea de femei Corpus Christi, printre primele calugari?e fiind oi mama sa. În urma unor neîn?elegeri cu Republica Serenissima, Vene?ia, se reîntoarce în Toscana, la Fiesole; aici întemeiaza manastirea pentru barba?i în care îl va avea de discipol pe viitorul Sfântul Antonin. În continuare, Ioan a devenit un predicator renumit, ambasador al Republicii Florentine, arhiepiscop de Ragusa, delegat papal oi cardinal.

Papa Grigore al XII-lea l-a trimis ca reprezentant al sau la Conciliul Ecumenic din Konstantz (în Germania), Conciliul care a încercat sa rezolve dificulta?ile ridicate de Jan Huss. În 1418, Papa Martin al V-lea îl trimite la Budapesta pentru a încerca o reconciliere cu urmaoii lui Huss; dar aici îoi afla sfâroitul, în ziua de 10 iunie 1418. Ioan Dominici a lasat oi unele scrieri în care se ocupa de studiul literaturilor vechi, pagâne, aratând ca un creotin adevarat, în aceste opere, trebuie sa deosebeasca binele de rau, întunericul de lumina, frumuse?ea amagitoare de frumuse?ea adevarata.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=337
Vă rugăm să respectați drepturile de autor