www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=338
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Barnaba (sec. I) apostol
11 iunie (calendarul latin)
11 iunie (calendarul bizantin)

«Iosif, numit de apostoli Barnaba, adica fiu al mângâierii, evreu din tribul lui Levi, nascut în Cipru, avea un câmp pe care l-a vândut oi a depus la picioarele apostolilor suma luata». Aoa ni-l prezinta «Faptele Apostolilor». Izvoare mai vechi ne arata ca Barnaba, numit apostol chiar de «Faptele Apostolilor», deoi nu facea parte din rândul celor Doisprezece, ar fi fost unul dintre cei oaptezeci de ucenici de care vorbeote Evanghelia. În mod sigur el este o figura de prim plan în viguroasa comunitate creotina, înflorita la Ierusalim dupa Coborârea Duhului Sfânt: el era foarte apreciat de catre apostoli, care l-au trimis sa evanghelizeze oraoul oi regiunea Antiohia.

Barnaba este omul unor alegeri fericite. La Antiohia oi-a dat seama ca acolo este un teren foarte bine pregatit pentru cuvântul lui Dumnezeu. S-a reîntors la Ierusalim sa aduca la cunootin?a cele constatate oi sa ceara permisiunea de a lua cu sine pe Saul, de curând convertit la credin?a, pe care l-a chemat din locul sau de retragere, de la Tars. În felul acesta a început extraordinara lor colaborare. Dupa un an de munca, au avut loc atâtea convertiri încât «au facut senza?ie» - cum s-ar spune astazi în limbajul jurnalistic. «Pentru întâia data, - se citeote în Faptele Apostolilor -, ucenicii au luat numele de creotini în Antiohia».

Saul, care de acum prefera sa fie chemat cu numele roman de Paul, oi Barnaba, mul?umi?i ca au deschis drumul propovaduirii Evangheliei printre pagâni, s-au îndreptat catre alte ?inuturi. Prima oprire a fost în Cipru, patria lui Barnaba, unde acesta a luat cu sine oi pe un var mai tânar, Marcu, viitorul evanghelist. Aceasta a fost o alta alegere fericita; mai târziu, la începutul celei de a doua calatorii misionare, mai grea oi mai riscanta, tânarul s-a razgândit: «Paul nu a considerat însa oportun sa-oi schimbe programul oi a preferat sa se desparta oi de Barnaba, care a ramas în Cipru împreuna cu Ioan Marcu. »

Paul oi Barnaba au fost doua personalita?i diferite care s-au completat una pe alta. La Listra, în Licaonia, unde a luat sfâroit prima calatorie misionara, pe când predica, Paul a observat pe un sarman olog. «Scoala-te oi umbla», îi spune Paul, oi minunea se împlineote. «Vazând ceea ce a facut Paul, mul?imea a început sa strige: Zeii, cu chipuri de oameni, au coborât printre noi! Pe Barnaba îl numeau Jupiter oi pe Paul Mercur, deoarece era cel mai elocvent dintre ei doi». Barnaba este considerat a fi autorul scrisorii pauline «Catre Evrei», precum oi a unei alte car?i numita Evanghelia lui Barnaba, astazi pierduta. Despre el nu se mai otie nimic dupa despar?irea de Paul. Unele scrieri apocrife vorbesc despre o calatorie a lui la Roma oi despre moartea de martir la Salamina, în anul 70.

* * *

Unele nume pot avea mai multe în?elesuri, dupa cuvintele de la care se porneote; este oi cazul supranumelui Barnaba. Faptele Apostolilor au apropiat acest nume de expresie aramaica bar-nehamah care înseamna fiu al mângâierii, copil ce aduce mângâiere parin?ilor. Sfântul Ieronim, mare traducator al Bibliei, presupune ca Barnaba este «bar-nabiah» = fiul profetului. Savan?ii de astazi coboara în adâncul istoriei oi gasesc la babiloneni numele «bar-Nebo» - fiu al lui Nebo - Nebo fiind o zeitate babiloniana; acest zeu este men?ionat în numele cunoscut Nabucodonosor, transcriere a Jui «Nabuku-durri - Usur» - «o, Nebo, apara frontierele noastre». Apostolii au ales prima interpretare, oi Barnaba a confirmat supranumele ce i-a fost atribuit, aducând multa mângâiere Bisericii lui Cristos.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=338
Vă rugăm să respectați drepturile de autor