www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=352
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Leonard de Noblat (?-559)
6 noiembrie (calendarul latin)

Nu departe de marele orao francez Limoges, spre nod-est, se afla o mica localitate Sfântul Leonard de Noblat; este numele unui renumit pustnic, care în prima jumatate a veacului al VI-lea oi-a ales locul de retragere în padurea din acest ?inut, unde a zidit oi o biserica închinata Maicii Domnului-de-sub-Arbori; el a denumit locul sau de munca oi rugaciune Nobliacum, sau Noblat. În tot timpul evului mediu, spre Nobliacum (Noblat) se îndreptau pelerini din toate par?ile Europei, rugându-se pentru eliberarea prizonierilor sau a celor condamna?i la munca for?ata pe galerele statului sau a nobililor; în jurul bisericu?ei s-a ridicat cu timpul o adevarata padure de cruci, pe care atârnau lan?uri oi catuoe, depuse ca semn de mul?umire pentru libertatea redobândita. Un cronicar din vechime aminteote ca principele Boemond de Antiohia, cruciat cazut în mâinile «necredinciooilor» oi ?inut prizonier între anii 1100 oi 1103, reîntorcându-se în Europa a daruit sanctuarului din Noblat un lan? de argint, de marimea oi forma aceluia cu care a fost legat în timpul prizonieratului. ai astazi, Sfântul pustnic Leonard este printre cei mai venera?i Sfin?i în Fran?a, Germania, Spania, Italia oi chiar în Polonia; lui îi sunt ridicate peste oase sute de biserici oi capele, iar numele lui apare foarte des în toponimie oi folclor; el este considerat patronul prizonierilor, pentru care mijloceote harul resemnarii oi al tariei sufleteoti, oi nu rareori chiar punerea în libertate.

În contrast cu aceasta mare raspândire a numelui oi cultului sau, multe din datele oi faptele relatate în «Vita sancti Leonardi», opera scrisa în jurul anului 1030, nu au putut fi verificate. Se re?ine ca foarte probabil ca era fiul unui nobil franc de pe timpul regelui Clovis, pe care l-a înso?it în lupte. Împreuna cu el a fost botezat în anul 496 în catedrala din Reims, de catre Sfântul Remigiu. Dupa botez, Leonard a renun?at ia cariera militara, s-a încredin?at conducerii spirituale a Sfântului Episcop de Reims oi a intrat în rândul clerului. Regele ar fi voit sa-i încredin?eze conducerea unei Episcopii, dar nu l-a putut determina sa renun?e la gândul sau de a se retrage în singuratate. Singurul lucru pe care i l-a cerul fostul tovarao de arme, a fost acela de a-i acorda oi lui privilegiul pe care îl avea Episcopul Remigiu: sa poata vizita nestingherit pe prizonieri oi pe cei condamna?i la galere, oi sa aiba dreptul de a pune în libertate pe cine va crede el. Regele i-a împlinit rugamintea, daruindu-i în plus, oi padurea Pauvian de lânga Limoges, spre a-oi face aici locaoul de retragere oi închinare. În scurta vreme, în jurul lui Leonard au început sa se adune tineri dornici de o via?a spirituala deosebita, precum oi mul?i dintre ocnaoii oi prizonierii converti?i oi elibera?i de el. Dupa douazeci de ani de pustnicie, Leonard închide liniotit ochii în mijlocul ucenicilor sai, care îi înmormânteaza trupul în bisericu?a Maicii Domnului-de-sub-Arbori, probabil în anul 559. Bisericu?a din Noblat a devenit un mare loc de pelerinaj.

* * *

Mai pu?in cunoscut oi folosit în onomastica româneasca, prenumele Leonard corespunde numelui personal Leonhart, din germana veche nume format din cuvintele: leo, lewo = leu, oi: hart = tare, puternic Probabil ca ini?ial a fost un supranume laudativ, cu în?elesul de: om puternic, energic, maiestuos ca un leu. Numele a devenit cunoscut oi îndragit prin faima Sfântului pustnic Leonard, oi în timpurile moderne, prin renumele marelui titan al Renaoterii, Leonardo da Vinci (1452-1519). Genialul pictor florentin a transpus chipul divin al lui Cristos în culorile materiale, supuse degradarii; sfin?ii îl transpun în faptele vie?ii, destinate veoniciei.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=352
Vă rugăm să respectați drepturile de autor