www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=353
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Hramul bisericii din Lateran
9 noiembrie (calendarul latin)

La procesul Sfântului Iustin filozoful oi al înso?itorilor sai, prefectul Rusticus a întrebat: «Unde va aduna?i voi?» Iustin a raspuns: «Fiecare unde poate oi unde prefera; tu crezi ca noi ne adunam în­tr-un singur loc, dar nu este aoa, deoarece Dumnezeul creotinilor, care este nevazut, nu este prezent doar într-un anumit loc, ci El umple cu prezen?a sa cerul oi pamântul oi credinciooii sai îi aduc lauda oi preama­rire în orice loc». (Actele martiriului S. Iustin oi al înso?itorilor sai). În raspunsul sau raspicat, marele apologet Sfântul Iustin repeta în fa?a ju­decatorului ceea ce Isus îi spusese femeii samaritene: «Crede-ma, fe­meie, ca vine ceasul când nici pe acest munte, nici la Ierusalim nu va ve?i închina Tatalui. Voi va închina?i la ceea ce nu cunoaote?i, noi ne închinam la ceea ce cunoaotem, caci mântuirea vine de la iudei. Vine însa ceasul, ba chiar acum este, când adevara?ii închinatori se vor închina Tatalui în spirit oi adevar, caci însuoi Tatal astfel de închina­tori cauta. Dumnezeu este spirit, iar închinatorii lui trebuie sa se închi­ne în spirit oi adevar» (I, IV, 21-24).

Sarbatoarea de astazi, sfin?irea bazilicii Preasfântului Mântuitor sau a Sfântului Ioan din Lateran, nu contrazice marturia Sfântului Iustin sau cuvântul lui Cristos. Respectând porunca oi datoria de a face rugaciune totdeauna oi pretutindeni, înca din timpul apostolilor, creotinii au ales anumite locuri în care sa se întâlneasca pentru a se ruga împreuna, pen­tru a proclama oi asculta cuvântul lui Dumnezeu, pentru a participa la taina mor?ii oi învierii lui Cristos, împlinind testamentul lasat de El: «Lua?i oi mânca?i din aceasta to?i; lua?i oi be?i to?i; face?i aceasta în amintirea mea».

La început aceste reuniuni se ?ineau în case particulare, oi pentru motivul ca Biserica nu era recunoscuta, dar creotinii au cautat sa ob?ina recunoaoterea dreptului de a avea lacaouri de închinare. Astfel, se amin­teote un fapt petrecut la începutul secolului al III-lea, când împaratul Alexandru Sever da dreptate comunita?ii creotine într-un proces împo­triva cârciumarilor care se opuneau la transformarea unui local în lacao de cult.

Bazilica Laterana a fost ridicata de catre Papa Melchiade (311-314) pe terenul donat în acest scop de împaratul Constantin, alaturi de Pala­tul Lateran, care a fost reoedin?a imperiala oi a devenit locuin?a suvera­nului pontif. În acest palat, actualmente sediul Vicariatului Romei, s-au ?inut cinci «concilii ecumenice», în anii 1123, 1139, 1179, 1215, 1512. Ba­zilica Laterana este considerata «mama oi capul tuturor bisericilor din oraoul Roma oi din lumea întreaga» - «omnium ecclesiarum Urbis et Orbis mater et caput». Sarbatoarea sfin?irii acestei biserici a fost mai întâi o sarbatoare a oraoului Roma, dar nu peste mult timp a fost extinsa la toate bisericile de rit roman, ca semn al iubirii oi al unirii cu Catedrala lui Petru, care, dupa cum scria Sfântul Igna?iu din Antiohia (+ 107) «universo caritatis coetui praesidet» - «sta în fruntea tuturor celor aduna?i prin dragoste», adica a întregii creotinata?i. Sfântul Cezar de Arles se adresa credinciooilor sai, spunându-le: «Cristos ne-a ajutat, fra­?ilor preaiubi?i, sa cinstim astazi cu nespusa bucurie ziua de naotere a acestei biserici, dar nu uita?i ca noi trebuie sa fim templul adevarat oi viu al lui Dumnezeu» (Sermo 229).

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=353
Vă rugăm să respectați drepturile de autor