www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=355
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Martin din Tours (315-397)
Episcop

11 noiembrie (calendarul latin)

O statistica mai veche arata ca cele mai multe familii din Fran?a se numesc Martin, fapt ce dovedeote venera?ia de care se bucura oi astazi Sfântul Martin, mort în anul 397 ca Episcop al vechii ceta?i din vestul Fran?ei, Tours. Sfântul Martin s-a nascut pe ia anul 315 în localitatea Sabaria din Panonia, actualmente Szombathel în Ungaria, ca fiu ai unui tri­bun roman. Deoi parin?ii sai erau pagâni, ajungând sa ia cunootin?a de religia creotina, la vârsta de 10 ani s-a înscris în rândul catecumenilor, aratându-oi dorin?a de a se darui cu totul slujirii lui Dumnezeu. Deoarece împaratul tocmai daduse un decret prin care fiii ofi?erilor romani erau obliga?i sa îmbra?ioeze cariera militara, Martin a intrat în cavalerie oi a depus juramântul militar. Spre deosebire de al?i ofi?eri, el s-a mul?umit cu un singur servitor pe care îl trata ca frate; se ?inea departe de petrecerile uneori dezordonate ale colegilor sai oi în scurta vreme oi-a câotigat stima tuturor prin bunatatea oi vrednicia sa. În aceasta perioade s-a petrecut faptul ramas atât de viu întiparit în amintirea contemporanilor oi a urmaoilor: împar?irea mantalei sale. Trecând prin oraoul francez Amiens, întâlneote un sarman ceroetor care tremura de frig; cei dinaintea lui Martin nici nu s-au uitat la dânsul, dar Martin se gândea ca Dumnezeu anume a voit aoa, ca el sa aiba ocazia de a face un bine. Deoarece nu mai avea nimic de dat, a scos sabia oi a taiat în doua mantaua larga cu care era acoperit; o parte a dat-o ceroetorului, oi cu cealalta s-a înfaourat el însuoi. Cama­razii lui vazându-l astfel îmbracat, unii au început sa râda de el, dar altora le-a parut rau ca nu au fost oi ei aten?i cu nenorocitul de pe drum. În noaptea urmatoare, Martin a avut un vis: Isus Cristos, acoperit cu ju­matatea de manta daruita saracului, le spu­nea cetelor de îngeri care-l înconjurau: «Martin, care este numai catecumen, m-a îmbracat cu veomântul acesta». Ca o relicva pre?ioasa, jumatatea de manta pe care Martin oi-a pastrat-o a fost aoezata de catre urmaoi într-o încapere mica ce a primit numele de capela (de la cappa = manta), iar paznicului acestei încaperi i s-a spus capelan.

La vârsta de 18 ani, fiul tribunului din Sabaris paraseote armata este botezat de catre Episcopul Ilarie din Poitiers, cu care se întâlnise de mai multe ori în diferitele misiuni ostaoeoti împlinite în Galia. Din cauza framântarilor oi certurilor provocate de catre gruparile favorabile arianismului, Martin trece în sudul Alpilor, unde, împreuna cu un preot petrece un anumit timp în reculegere oi rugaciune la o manastire din insula Gallinania, nu departe de Genova. Când Sfântul Ilarie se reîntoarce la scaunul sau episcopal, ucenicul sau paraseote singuratatea insulei oi revine la Poitiers. Înva?atul oi zelosul Episcop, cunoscând calita?ile oi idealurile lui Martin, îi daruieote locul numit Lacociagum - astazi Liguge - unde el întemeiaza prima manastire din Europa; dupa aceasta a ridicat o a doua la Marmoutiers. Istoria vie?ii Sfântului Martin aminteote cazul a doi mor?i, un catecumen oi un sclav, pe care el i-a readus la via?a prin rugaciunile sale; se istorisesc oi nenumarate cazuri de vindecari minunate oi interven?ii ale puterii dumnezeieoti atribuite mijlocirii Sfântului Martin.

Aproximativ în anul 371 este ales Episcop de Tours. Poporul încredin?at pastoririi sale pastra înca multe din obiceiurile vechi, pagâneoti oi Martin a trebuit sa lupte energic pentru îndepartarea lor, pentru darâmarea locurilor de închinare catre idoli oi pentru desfiin?area cultului arborilor sacri. Deoi investit cu demnitatea episcopala, oi-a continuat felul de via?a al unui pustnic, mâncând o singura data pe zi, seara, dor­mind într-o chilie pe un sac cu cenuoa, daruind rugaciunii o mare parte din noapte. A strabatut dieceza în lung oi în lat oi a consolidat înva­?atura oi via?a creotina în centrul Fran?ei. În cei douazeci oi oase de ani de pastorire oi-a câotigat iubirea entuziasta a saracilor oi a tuturor celor nedrepta?i?i; în schimb oi-a atras împotrivirea oi dispre?ul ace­lora din rândul clerului sau care proferau odihna oi bunul trai; un preot cu numele Brizio (Bal?atul) l-a dat în judecata. A devenit proverbial cuvântul rostit de Sfântul Martin în aceasta împrejurare: «Daca Isus Cristos l-a suportat pe Iuda, de ce nu ar trebui sa-l suport oi eu pe Brizio?»

Cu toate ca se sim?ea foarte slabit oi era convins ca se apropie sfâroitul vie?ii sale, auzind ca în Biserica din Candes s-au produs unele neîn?elegeri, Martin a alergat numaidecât acolo. Dupa ce a restabilit pacea oi buna în?elegere, se pregatea pentru întoarcere; deodata, puterile l-au parasit oi el a rugat pe cei din jur sa-l aoeze pe un pat presarat cu cenuoa, deoarece peste pu?in va trebui sa paraseasca acest pamânt. Istoricul Sulpiciu Sever (360-420) astfel ne descrie ultimele clipe ale venerabilului pastor: «Atunci to?i au izbucnit în plâns oi au început sa spuna - 'De ce ne paraseoti, parinte drag ? sau cui ne laoi pe noi atât de îndurera?i ? Lupii rapitori se vor abate asupra turmei tale, oi, daca pastorul nu mai este, cine ne va apara de muocaturile lor? atim ca îl doreoti pe Cristos, dar ?ine seama ca rasplata î?i este asigu­rata oi nu se va micoora daca amâni primirea ei; de aceea, mai degraba ai mila de noi sarmanii, pe care vrei sa ne paraseoti.'» Mioca?i de la­crimile lor, se spune ca oi el a început sa plânga; îndreptându-oi privi­rile catre Domnul, a spus doar atât: «Daca mai sunt înca de tre­buin?a pentru poporul tau, Doamne, nu refuz munca; fie voia Ta...» Cu ochii oi cu mâinile îndreptate spre cer, sufletul sau era fara înce­tare cufundat în rugaciune. Când preo?ii care-l înconjurau l-au rugat sa-oi mai schimbe pu?in pozi?ia, le-a raspuns : «Lasa?i-ma, fra?ilor, lasa?i-ma sa privesc la cer, nu la pamânt, pentru ca sufletul sa fie îndreptat spre Dumnezeu când va porni pe drumul sau». Vazându-l pe diavol stând aproape de el, i-a spus: «De ce stai aici, lânga mine, bestie ucigatoare? În mine nu este nimic ce sa-?i apar?ina, aducatorule de pierzare. Pe mine ma va avea Avram în sânul sau». Dupa rostirea acestor cuvinte, oi-a dat sufletul. Martin, cuprins de bucurie, este primit în sânul lui Avram; Martin, sarac oi umil, intra în cer plin de boga?ii. (Epistola 3 passim). Toate acestea s-au petrecut în ziua de 8 noiembrie 397. Dupa trei zile, la 11 noiembrie, a avut loc înmormântarea; a fost o adevarata apoteoza, o proclamare solemna a sfin?eniei sale oi a venera?iei unui întreg popor. De atunci, sarbatoarea lui se ?ine la 11 noiembrie; el este primul sfânt care nu a fost martir oi totuoi i s-a acordat o cinstire din partea Bisericii. Sfântul Martin a fost ostao fara voia lui, calugar prin alegere oi Episcop din ascultare fa?a de voin?a lui Dumnezeu, ex­primata prin glasul poporului credincios oi al pastorilor Bisericii. În­data dupa moarte, Sfântul Martin a devenit cel mai cunoscut oi mai venerat sfânt în Europa.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=355
Vă rugăm să respectați drepturile de autor