www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=360
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sf. Raimund de Penyafort (1175-1275)
preot

7 ianuarie (calendarul latin)

Papa Grigore al IX-lea, care timp de 6 ani l-a avut pe Raimund de Penyafort drept pre?ios colaborator, i-a comunicat odata ca inten?ioneaza sa-i încredin?eze conducerea Arhiepiscopiei de Tarragona, post râvnit de mul?i. Raimund a ramas atât de consternat încât s-a îmbolnavit grav. Acest umil oi înva?at frate dominican a evitat cu încapa?ânare orice fel de onoruri oi sarcini prestigioase, dar nu a reuoit întotdeauna. Era totuoi fiul castelanului Penyafort, al provinciei Catalonia din Spania. Refuzând o via?a îndestulata oi cu multe distrac?ii, de foarte tânar s-a dedicat studiilor filosofice oi juridice; la vârsta de 20 de ani era profesor la Universitatea Barcelona, iar la 30 de ani era profesor de jurispruden?a la Bologna; în aceasta func?ie primea din partea municipalita?ii un salariu excep?ional care însa imediat se epuiza pentru împlinirea diferitelor fapte caritate.

Întors la Barcelona, la chemarea Episcopului sau, în 1220 a fost numit canonic; prietenul sau Petru Nolasc l-a rugat sa redacteze textul regulamentului de via?a pentru noul ordin calugaresc al Mercedarilor, ce era în curs de organizare. În acelaoi timp au venit în Barcelona oi au întemeiat o manastire calugarii dominicani, pe care el îi cunootea de la Bologna. Raimund a renun?at la alte planuri oi a îmbracat haina în culorile alb-negru a dominicanilor. Dupa 16 ani, în 1238, i s-a încredin?at conducerea suprema a ordinului, devenind al treilea magistru general (nume dat conducatorului suprem al dominicanilor), sarcina pe care nu a putut sa o refuze. Timp de doi ani, a vizitat mergând pe jos toate manastirile ordinului, apoi a adunat Capitolul general la Bologna, oi aici a insistat oi a reuoit sa-i fie acceptata demisia. Astfel, la etatea de 70 de ani a putut sa se reîntoarca în activitatea de înva?amânt oi de pastorire spirituala.

Primind însarcinarea de a fi duhovnicul regelui Iacob al Aragoniei, nu a ezitat sa dezaprobe conduita regelui în timpul unei expedi?ii insula Maiorca. Se istoriseote ca atunci când regele a interzis tuturor corabiilor sa se îndrepte spre continent, Raimund, voind sa-oi manifeste dezaprobarea fa?a de regele sau, oi-a întins mantia pe apa oceanului oi urcând pe aceasta neobionuita barca a ajuns pâna la Barcelona.

Una dintre operele sale apostolice vrednica de a fi amintita este activitatea depusa pentru a face cunoscuta credin?a creotina în rândurile evreilor oi mahomedanilor stabili?i în Spania. Din relatarile tradi?ionale, i se recunoaote meritul de a fi apelat la Sf. Toma de Aquino, rugându-l sa redacteze o «Summa contra Gentiles» - sinteza a tuturor con?verselor între creotini oi necreotini -, pentru ca predicatorii sa aiba îndemâna un manual fundamental solid în confruntarile de idei cu necreotinii. El însuoi a scris importante lucrari de teologie morala oi drept, între care este foarte renumita «Summa casuum», o expunere ampla a rezolvarii diferitelor cazuri de conotiin?a, menita sa ajute pe preo?i la administrarea corecta oi eficienta a tainei împacarii cu Dumnezeu.

A sfâroit via?a sa pamânteasca în jurul vârstei de 100 ani, la 6 ianuarie 1275 oi a fost declarat sfânt în anul 1601.

* * *

Cuvântul Raimund pare a fi în legatura cu un grup de doua cuvinte din germana veche: ragin-mund; ragin însemnând sfat bun, iar mund protec?ie, aparare; împreuna aveau sensul de «cel care apara prin sfatul bun pe cure îl da». Ca oi multe alte prenume, oi acesta cuprinde în el istorie, idealuri, speran?e.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=360
Vă rugăm să respectați drepturile de autor