www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=371
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Roza din Viterbo (1234-1252)
fecioara

La 84 km de Roma se afla localitatea Viterbo, un orao cu peste 50.000 de locuitori, pastrând cu mândrie întariturile ramase de pe vremea romanilor, o frumoasa catedrala gotica oi câteva din cele mai frumoase fântâni ale Italiei. În acest orao, în anul 1234, dintr-o familie foarte modesta, s-a nascut o feti?a careia parin?ii i-au dat numele de Roza (trandafir), impresiona?i, probabil, de culoarea frageda trandafirie a micu?ei. Înca din copilarie, Roza avea sa apara ca o mesagera a cerului trimisa cu misiunea de a chema la credin?a oi la pace pe conceta?enii ei ajunoi într-o stare de multa ratacire, ura oi decadere morala. Se spune ca deja de la vârsta de 3 ani, Dumnezeu a savâroit prin ea fapte extraordinare, învierea unei matuoe dupa mama, decedata în mod cu totul neaoteptat, transformarea în trandafiri a pâinilor mici pe care voia sa le duca saracilor fara a fi observata, oi altele.

Un document ramas din acea epoca ne arata ca într-o noapte de joi, dinaintea sarbatorii Sfântului Neculai din anul în care a murit împaratul Frederic al II-lea (1250), Roza a avut o viziune care a determinat-o sa intre în ordinul Ter?iar franciscan. I s-au aratat mai întâi câteva suflete ale unor raposa?i oi apoi Preacurata Fecioara Maria care au invitat-o sa mearga imediat la o anumita doamna Zitta, superioara locala a ordinului Ter?iar; aceasta avea sa o ajute sa îmbrace haina ter?iarelor oi sa o întovaraoeasca în vizita la trei biserici, ca semn al daruirii ei totale lui Dumnezeu.

Mai înainte însa, a trebuit sa treaca printr-o grea încercare atât ea cât oi întreaga familie. Roza, mânata de dragoste fa?a de Dumnezeu oi fa?a de oameni, a început sa se adreseze conceta?enilor ei în cuvântari înflacarate, prin care le reamintea datoria de a face pocain?a oi a ramâne credinciooi fa?a de Cristos oi fa?a de Biserica, a carei unitate era sfâoiata prin raspândirea din ce în ce mai mare a ereziei patarinilor oi catarilor, oi prin sângeroasele certuri dintre ceta?eni. Cuvintele Rozei au fost interpretate în sens politic oi considerate drept un act de fa?ioa împotrivire contra împaratului Frederic al II-lea; "il podesta" - primarul - Mainetto di Bovolo a trimis în exil întreaga familie a Rozei.

Se pare ca timpul petrecut la Soriano a durat doar câteva saptamâni, deoarece a intervenit moartea împaratului, prevestita de Roza. În drum spre casa, în localitatea Vitorchiano, tânara Roza prin rugaciunile ei ob?ine vindecarea unei femei oarbe numita Delicata; de asemenea, aduce la credin?a pe o eretica foarte îndârjita, supunându-se probei numita "judecata lui Dumnezeu". Judecata lui Dumnezeu - sau ordaliile - era o proba la care se supuneau unele persoane, dupa ce au fost folosite toate mijloacele omeneoti, pentru a-oi dovedi nevinova?ia, sau pentru a dovedi adevarul unei afirma?ii. Proba consta în a lua cu mâna un fier înrooit, a introduce mâna într-un vas cu apa clocotita, a merge descul? pe carbuni; daca persoana în cauza nu suferea nici o vatamare, era considerata nevinovata, sau se lua ca adevarat ceea ce afirma ea. Aceasta practica a fost interzisa de Biserica.

Revenind la Viterbo, Roza a încercat sa intre într-o manastire de calugari?e, dar nu a fost primita. De fapt, deoi în mijlocul vie?ii agitate a lumii, sufletul ei era fara încetare absorbit de Dumnezeu, care a înzestrat-o cu daruri atât de extraordinare încât era privita ca o aratare venita din ceruri, nu ca o faptura pamânteasca. Despre sfâroitul ei nu se otie decât ca a murit la vârsta de 18 ani oi a fost înmormântata fara sicriu sub duoumeaua bisericii Sfânta Maria del Poggio. Dupa 18 luni a fost dezgropata oi aflata intacta, ca în ziua înmormântarii.

Trupul ei, neatins de putrezire, a fost aoezat într-o racla artistic lucrata în care s-a pastrat timp de secole; un incendiu a distrus biserica oi a transformat în cenuoa racla, dar trupul a ramas intact, doar pu?in înnegrit de fum. ai astazi se pastreaza în aceeaoi stare, iar to?i vizitatorii oraoului - oi sunt foarte mul?i - se considera ferici?i sa priveasca oi sa venereze vasul de lut care acum mai bine de 700 de ani a purtat un suflet de aur, emanând parfum de trandafiri. Faptele minunate atribuite mijlocirii cereoti a Rozei au confirmat titlul de sfânta care i-a fost dat chiar pe cînd traia. A fost canonizata în anul 1457.

* * *

Între prenumele care au la origine numele unei flori, Roza = trandafir, este cel mai raspîndit. Trandafirul care îoi apara parfumul oi frumuse?ea cu spinii în?epatori ne aminteote una din marile legi ale vie?ii sufleteoti: cura?enia, demnitatea, pacea sufletului trebuiesc aparate cu grija daca vrem sa ne bucuram de ele. Spinii mortifica?iei, ai reculegerii, ai renun?arilor fac sa sângereze gura balaurului care a jurat moarte purita?ii oi iubirii.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=371
Vă rugăm să respectați drepturile de autor