www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=382
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Ermenegild (? - 585)
martir

Prin par?ile unde astazi se afla Spania, în veacul al VI-lea s-a aoezat un popor razboinic oi lacom de prada, vizigo?ii. Aceotia, de neam germanic, coborâsera din par?ile Suediei oi Norvegiei oi un anumit timp au locuit pe malul Dunarii, în actuala Muntenie. Aici au fost încreotina?i de marele misionar Ulfilas, care a format alfabetul numit gotic oi a tradus în limba lor Sfânta Scriptura. Ei au primit creotinismul sub forma ereziei ariene. Ulterior, au trecut Dunarea, au ajuns în Galia, Italia oi Africa, unde au întemeiat unele regate, care nu au durat mult. În cele din urma, regele Clodoveu al Francilor îi alunga dincolo de mun?ii Alpi, în Spania. O parte din popula?ia pe care au gasit-o acolo apar?inea credin?ei catolice; de asemenea oi francii primisera creotinismul în forma catolica. Chiar în familiile domnitoare de multe ori se aflau amesteca?i catolici oi ariani; între ei se iveau mari oi dese certuri ce adesea se transformau în razboaie oi omoruri.

Ermenegild, fiul lui Atanagild, rege al Vizigo?ilor, era arian, deoi mama lui buna, Teodosia, fusese catolica. Murindu-i mama, tatal se casatoreote cu Goswinta, o ariana "turbata"; Ermenegild însa ia în casatorie pe Ingonda, o prin?esa catolica. Între mama vitrega oi so?ie s-a ivit o ura atât de mare, încât Goswinta, nereuoind sa o "converteasca" cu vorba buna pe nora ei, într-una din zile o bate crunt, o dezbraca oi o cufunda în apa unui lac, pentru a o re-boteza dupa ritualul arian. În aceasta situa?ie, Ermenegild oi so?ia lui sunt trimioi la Sevilia, unde era episcop Sfântul Leandru, fratele Sfântului Isidor. Ermenegild îmbra?ioeaza religia catolica oi pune la cale un plan de rasturnare a tatalui sau, chemând în ajutor pe bizantini oi suevi. Planul este descoperit, Ermenegild se preda oi este aruncat în închisoarea din Valencia, apoi transferat la Tarragona. Aici are loc ultimul act al vie?ii sale agitate. În ziua de Paoti a anului 585, 25 martie, tatal lui Ermenegild trimite un episcop arian ca sa-i duca Sfânta Împartaoanie. Ermenegild refuza sa renun?e la credin?a catolica oi nu primeote Sfânta Împartaoanie din mâna episcopului eretic; este executat pe loc, conform ordinului dat de tatal sau; pentru acest motiv moartea lui este considerata un martiriu; Papa Sixt al V-lea, în 1586, a fixat comemorarea lui în ziua de 13 aprilie.

S-ar putea ca amintind aceste întâmplari întunecate oi sângeroase, din locuri oi timpuri foarte îndepartate, sa ne gândim ca nu ne privesc pe noi; totuoi, ele ne ajuta sa în?elegem mai clar cuvintele apostolului Iacob: "De unde vin razboaiele, oi de unde certurile dintre voi? Nu, oare, de aici, din poftele voastre care se lupta în madularele voastre?... Unde este pizma oi intriga, acolo este neorânduiala oi orice rau". Aceste porniri ac?ioneaza oi astazi ca oi atunci, oi tot la fel, adesea se ascund sub mantia zelului pentru credin?a oi dreptate. Ermenegild devine martir oi sfânt în momentul în care renun?a de a lovi oi primeote cu demnitate lovitura de moarte; îl putem considera un frate al tâlharului de pe cruce.

* * *

Numele Ermenegild a fost foarte obionuit în vechime la popoarele germanice, având în în?eles doua elemente laudabile: ermin = mare, grandios, puternic, oi gild = valoros, de pre? (înrudit cu gelten = a valora). Ermenegild s-a dovedit grandios, valoros nu când uneltea împotriva tatalui, ci atunci când de dragul adevarului a ales moartea.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=382
Vă rugăm să respectați drepturile de autor