www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=50
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Gema Galgani (1878-1903)
fecioara

11 aprilie (calendarul latin)

Istoria acestei sfinte, atât de aproape de timpul nostru oi de via?a obionuita a marii majorita?i a oamenilor, pare de necrezut, din cauza unor fenomene neobionuite ce s-au petrecut în decursul scurtei sale existen?e pamânteoti. În unele perioade a avut de suferit chinuri oi maltratari înspaimântatoare, a caror cauza ramânea ascunsa celor din preajma ei. Diavolul i se arata câteodata sub înfa?ioarea duhovnicului ei oi-i sugera ac?iuni obscene; uneori lua chipul unui înger luminos; când era demascat, se transforma într-o mare flacara rooie, lasând pe pamânt un pumn de cenuoa. Alteori o lovea crunt, lasând-o culcata la pamânt în nesim?ire, unde cei din casa o gaseau tumefiata oi cu oasele dislocate.

Dar Dumnezeu a întari-o în acea lupta prin prezen?a adesea sensibila a lui Isus, a Preacuratei Fecioare Maria oi a îngerului sau pazitor.

Dând ascultare poruncii duhovnicului sau, ne istoriseote ea însaoi modul cum s-a petrecut întiparirea ranilor Domnului nostru Isus Cristos în trupul ei: "Era în seara de 8 iunie 1899, când, deodata, am sim?it în suflet o nespusa durere pentru pacatele mele... Apare Isus, cu ranile de la mâini, de la picioare oi de la coasta deschise; din ele nu mai ieoea sânge, ci ca niote flacari de foc care s-au îndreptat spre mine oi mi-au atins mâinile, picioarele oi inima. Am sim?it ca mor...".

Ranile produse se deschideau în fiecare saptamâna, începând de joi seara la orele 20 pâna vineri la orele 15; în tot acest timp ea se afla în stare de extaz. În fa?a unor astfel de fenomene misterioase devenite curând obiect de curiozitate oi de atenta cercetare, oamenii din Lucca, unde locuia acum Gema, au formulat o expresie foarte potrivita: "copila harului". Era într-adevar o copila maturizata mult prea devreme, crescuta în focul durerii.

Fiica a farmacistului din Camigliano, provincia Lucca, Italia, la vârsta de 8 ani oi-a pierdut mama oi a ramas ca sa aiba grija de cei oapte fra?i ai sai. La pu?ini ani dupa aceasta, a murit oi tatal. Între timp, a fost vindecata în chip miraculos de o boala de oase, de care suferea de multa vreme. A cerut sa fie primita într-o manastire, dar dorin?a nu i s-a împlinit. Atunci, o familie nobila din oraoelul Lucca, familia Mateo Gianini, a luat-o în casa lor, în timp ce fra?ii ei au fost lua?i în grija de rudele familiei. În casa Gianini a dus o via?a retrasa, senina oi ascultatoare fa?a de directivele parintelui sau spiritual oi ale surorilor calugari?e pasioniste, care s-au oferit sa se ocupe de ea. Folosindu-se de manuoi, ascundea cu grija semnele care aratau participarea ei la suferin?ele lui Cristos.

Manifestarile neobionuite ce se petreceau în sufletul oi în via?a ei au devenit cunoscute dincolo de marginile cartierului oi ale oraoului în care locuia. Mul?i dintre cei care treceau pragul casei unde se afla ea, mâna?i doar de simpla curiozitate, ieoeau cu sufletul zguduit, oi adesea total schimbat.

Boala pe care o avusese în copilarie a revenit; era o maladie osoasa care o facea sa sufere îngrozitor. A în?eles ca se apropie de culmea Calvarului ei. În adâncul inimii însa considera ca înca nu a suferit destul pentru a raspunde deplin la chemarea oi misiunea de a fi asociata patimirii lui Cristos. Dar s-a lasat cu totul în voia lui Dumnezeu, oi în diminea?a zilei de 11 aprilie 1903, Sâmbata Sfânta a acelui an, dupa ce în via?a ei de nenumarate ori se rugase pentru mântuirea atâtor pacatooi, rosteote ultima rugaciune: "...Acum, Isuse al meu, î?i încredin?ez sufletul meu!"

Admiram pe oamenii care se ofera sa suporte durerile oi riscurile unor tratamente dureroase, în vederea descoperirii oi testarii anumitor medicamente; oi le suntem recunoscatori. Exista suflete mari oi nobile care se ofera lui Dumnezeu ca prin ele Dumnezeu sa arate oamenilor câta puritate, frumuse?e oi bunatate este în fiin?a omului atunci când se descatuoeaza de lan?urile egoismului, ale senzualita?ii oi ale trufiei. Gema este unul dintre aceste suflete mari: o admiram oi îi suntem recunoscatori.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=50
Vă rugăm să respectați drepturile de autor