www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=51
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Benedict Iosif Labre (1748-1783)
pelerin

16 aprilie (calendarul latin)

"În aceasta lume suntem cu to?ii pelerini într-o vale de lacrimi; calatorim mereu pe drumul sigur trasat de Cristos, silindu-ne sa ne pastram în credin?a, speran?a, iubire, umilin?a, rugaciune, rabdare oi mortificare creotineasca, pentru a ajunge în Patria Cereasca". Aceasta era una dintre maximele preferate ale Sfântului Benedict Iosif Labre, maxima ce caracterizeaza perfect stilul sau de via?a. Din cei 35 de ani, câ?i a trait, cel pu?in treisprezece i-a petrecut pe drum, "ca pelerin". Pe drept a fost numit "vagabondul lui Dumnezeu", sau "?iganul ratacitor al lui Cristos", expresii oarecum amabile fa?a de o alta care i s-a atribuit tot lui: "sfântul paduchilor".

Pentru a putea în?elege sensul oi valoarea acestui sfânt, este necesar sa ne amintim ca în istorie oi în via?a au fost situa?ii în care omul oi-a pus în primejdie existen?a biologica pentru a salva valori ce le-a considerat mai de pre?. Este cazul ostaoilor care au murit pe front pentru apararea patriei, al pompierilor care oi-au pierdut via?a încercând sa salveze pe al?ii, al celor care declara greva foamei, renun?a la condi?iile fireoti ale existen?ei biologice pentru sus?inerea unor valori supreme. Pe aceotia îi respectam, îi admiram; gestul lor nu formeaza o norma obionuita de via?a, ci un act acceptat sau autoimpus în scopul afirmarii sau apararii unor realita?i superioare nivelului biologic al vie?ii. Pe de alta parte, nu este greu de constatat ca de multe ori se face mai mult caz de o pata pe încal?aminte sau îmbracaminte decât de noroiul minciunii oi al imoralita?ii din conotiin?a; se depune mai multa truda pentru distrugerea insectelor daunatoare, sau purtatoare de microbi, decât pentru distrugerea factorilor de corup?ie morala; se acorda o însemnatate decisiva condi?iilor de locuit oi se trece cu vederea importan?a esen?iala a vie?ii morale.

În aceasta situa?ie, Iosif Benedict Labre a considerat ca este chemat sa renun?e la condi?iile materiale obionuite ale existen?ei biologice pentru a atrage aten?ia contemporanilor sai asupra vie?ii spirituale.

Benedict Iosif Labre s-a nascut la Amettes, Arras - Fran?a, la 26 martie 1748, fiind primul dintre 15 copii ai unor agricultori modeoti. A facut studiile elementare la ocoala din sat oi apoi a înva?at pu?ina latina cu un unchi al sau dupa mama. Ar fi voit sa devina calugar mai degraba decât preot, dar parin?ii au refuzat sa îi dea permisiunea de a intra într-o manastire de trapioti. Dupa vârsta de 18 ani a putut sa ceara sa fie admis într-o manastire cisterciana, dar superiorul a ajuns la convingerea ca Iosif Benedict nu este apt pentru aceasta via?a. În timp de iarna el face pe jos un drum de peste 60 de leghe la o alta manastire, dar oi aici, dupa un scurt timp de proba, este sfatuit sa se retraga. Încearca la o a treia manastire; i se da haina calugareasca oi începe noviciatul, pe care însa nu îl termina, deoarece se convinge definitiv ca nu acesta este drumul vie?ii lui, caci s-a îmbolnavit grav oi s-a vindecat brusc dupa plecarea din manastire.

La vârsta de 22 de ani ia hotarârea definitiva: manastirea lui va fi strada, vizitând ca pelerin sanctuarele vestite ale Europei. În sacul de pelerin sarac îoi ?ine toata averea lui: Noul Testament, cartea "Urmarea lui Cristos", oi Breviarul pe care îl recita zilnic; la piept poarta o cruce oi de gât îi atârna o coroana de matanii; nu-i lipseote niciodata din mâini rozarul Maicii Domnului. Manânca doar câte o coaja de pâine pe zi oi pu?ine legume; nu cere niciodata de pomana, oi daca i se ofera ceva, se grabeote sa împarta cu al?i saraci, ceroetori pe la margini de drumuri, chiar daca donatorul, crezând ca a fost nemul?umit de pomana ce i-a dat-o, se repede spre el oi-l loveote mânios cu bastonul. Noaptea se odihneote printre ruinele Coloseului, iar zilele oi le petrece în rugaciune, vizitând diferite sanctuare. Dintre acestea, unul dintre cele mai dragi inimii sale a fost sanctuarul din Loretto, unde se ruga ore întregi lânga peretele casu?ei din Nazaret, murmurând litaniile Maicii Domnului. Ultimii ani din via?a i-a petrecut la Roma, de unde, o data pe an, se ducea la Loretto.

Istovit de lipsuri oi de orice igiena corporala, îoi sfâroeote marele pelerinaj în ziua de 16 aprilie 1793, pe treptele bisericii Santa Maria dei Monti. La catafalcul lui o mare mul?ime din Roma a venit sa-oi exprime pre?uirea oi recunootin?a; erau convinoi ca Benedict Iosif nu a fost o victima a mizeriei umane oi nici nu a dispre?uit bunurile legitime ale acestei vie?i, dar a iubit nespus de mult sufletul uman, libertatea oi demnitatea lui suprema. A fost înmormântat chiar în biserica Santa Maria. Mormântul lui a devenit loc privilegiat de reflexie, de rugaciune oi de transformare. În anul 1881 Papa Leon al XIII-lea l-a ridicat la cinstea sfintelor altare.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=51
Vă rugăm să respectați drepturile de autor