www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=59
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Dominic Savio
6 mai (calendarul latin)

O via?a traita simplu, în intervalul scurt de numai cincisprezece ani, folosind cu grija harurile oferite de Dumnezeu în fiecare zi, a dat Bisericii un sfânt, iar tinerilor creotini de astazi un model la îndemâna tuturor: pentru "a ne realiza" ca oameni oi creotini adevara?i este suficient sa folosim mijloacele obionuite ale harului divin, rugaciunea oi Sfintele Sacramente, sa împlinim cu bucurie datoriile starii proprii oi sa ne dedicam cu iubire semenilor nootri. Dominic Savio, declarat Sfânt în anul 1957 de catre Papa Pius al XII-lea, era fiul unor oameni foarte modeoti: un fierar oi o croitoreasa. S-a nascut la Riva di Chieri (Italia, lânga Torino) în 1842. La vârsta de 7 ani a primit prima împartaoanie; cu aceasta ocazie oi-a formulat programul de via?a, scris cu mâna lui de copil pe o pagina de caiet, oi cuprins în deviza lapidara: "La morte piutosto che peccare - Mai degraba moartea, decât sa pacatuiesc". Parin?ii s-au mutat apoi la Mondonio.

Sfântul Ioan Bosco, care timp de trei ani de zile l-a avut între elevii sai, în biografia scrisa îndata dupa moartea tânarului admirat oi de colegi oi de profesori, reconstituie via?a oi chipul luminos al lui Dominic dintr-un mozaic de întâmplari graitoare. La vârsta de 10 ani, când unul dintre colegi a savâroit o greoeala grava pe care nu a voit sa o marturiseasca, Dominic a luat vina asupra sa, declarându-se autorul faptei. În urma cercetarii atente a faptelor, profesorul a descoperit adevarul oi l-a întrebat pentru ce a procedat aoa; Dominic a raspuns cu candoare: "Colegul meu, date fiind antecedentele, ar fi trebuit eliminat din ocoala; eu aveam speran?a sa fiu iertat".

La doisprezece ani l-a rugat pe Don Bosco sa îl ia oi pe el la Torino, printre elevii sai. "Mi se pare oi mie ca ai în tine o stofa buna pentru un veomânt demn de a fi oferit Domnului", îi spune Don Bosco. Dominic îi raspunde: "Eu dau stofa, Sfin?ia Voastra sa fi?i croitorul". "Daca nu devin Sfânt - spunea odata Dominic - via?a mea nu va fi decât un mare nimic. De ce este nevoie ca sa pot ajunge Sfânt?" "De curaj, nu de ani", a fost raspunsul lui Don Bosco. Într-o zi a observat pe doi oameni care se certasera oi acum se pregateau sa înceapa un periculos duel cu pietre; Dominic sare, se aoeaza între ei oi le striga: "Prima piatra arunca?i-o în mine!" Glasul de argint, privirea de înger, inima de aur a unui copil sfânt, au dezarmat bra?ele stapânite de ura. Deseori îl cuprindea dorul de a deveni preot, dar presim?ind ca sfâroitul vie?ii nu e departe, oferea lui Dumnezeu sincera lui bunavoin?a.

Deoarece din zi în zi slabea tot mai mult, cu regret a trebuit sa paraseasca colegiul oi sa se reîntoarca la Mondonio, la parin?i. Colegilor, care cu lacrimi în ochi îl salutau oi-l încurajau, le-a spus: "Ne vom revedea acolo unde vom fi împreuna cu Domnul pentru totdeauna!" Asemenea lui Don Bosco, a avut diferite viziuni oi presentimente ce s-au realizat întocmai. Într-una din zile, medicul familiei, dupa ce l-a consultat din nou cu aten?ie, le-a spus ca de acum este înafara de orice pericol. Dar imediat dupa ce medicul a parasit camera, Dominic îl roaga pe tatal sau sa recite împreuna cu el rugaciunea pentru o moarte buna. Când tatal se apropie, copilul îi adreseaza aceste cuvinte: "Adio, draga taticule; parintele paroh mai avea sa-mi vorbeasca, dar nu pot sa-mi amintesc. Ah, ce lucruri frumoase vad eu acum!" Au fost ultimele cuvinte. Era ziua de 9 martie 1857.

* * *

Prenumele Dominic este printre pu?inele de provenien?a pur creotina. Are oi o forma feminina, Dominica, cu variantele Domnica, Domna, Domni?a, Duminica, Domnina. Toate sunt provenite din numele Dominus=stapân; în cultul creotin cuvântul Dominus este atribuit numai lui Dumnezeu, îndeosebit în persoana lui Isus Cristos. Deoarece în Vechiul Testament era interzis a se pronun?a numele lui Dumnezeu=Iahve, credinciooii i se adresau cu cuvântul Adonay=stapânul (cerului oi al pamântului). Grecii au tradus cuvântul Adonay prin Kyrios, iar romanii prin Dominus. De aici a derivat adjectivul dominicus, însemnând ceva ce apar?ine lui Dumnezeu. Creotinii dadeau acest nume copiilor nascu?i în zi de duminica, sau acelora pe care îi ofereau în chip deosebit lui Dumnezeu.

De fapt prin numele de Dominic, Domnica, se exprima condi?ia fundamentala a fiin?ei umane, aceea de a fi destinata sa-oi gaseasca desavâroita împlinire în Dumnezeu. Sfântul Augustin a marturisit în numele tuturor oamenilor: "Pentru Tine ne-ai creat, Doamne, oi neliniotit este sufletul nostru pâna când nu se va odihni în Tine". Dominic Savio a raspuns acestei cerin?e vitale atunci când a afirmat ca fara sfin?enie via?a lui ar ramâne un mare gol.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=59
Vă rugăm să respectați drepturile de autor