www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=60
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Fericitul Ieremia Valahul (1556-1625)
8 mai (calendarul latin)

În anul 1670 aparea la Napoli cartea despre "Via?a oi faptele minunate ale Cuviosului Ieremia Valahul, scrise de un confrate capucin contemporan, pr. Francisc Severini, transcrisa ulterior din dialectul local în limba italiana de Francisc Orestano. Aceasta este prima biografie a unui român scrisa în afara grani?elor ?arii oi aduce numeroase date din via?a minunata a românului ajuns prin zelul credin?ei la perfec?iunea spirituala.

Despre patria oi originea Venerabilului Ieremia Valahul, biograful sau scrie: "Printre ?inuturile rasaritene ale Europei, foarte întinsa este oi Valahia, împar?ita în Valahia Mare oi Valahia Mica - numita Moldova - amândoua ocupând o parte din vechea Dacie. Valahia se margineote în nord de fluviul Nistru, chemat de cei dinaintea noastra Tyras, care o desparte de Rusia, Podolia oi Tartaria, iar la sud cu Dunarea, numita odinioara Istru, care o separa de Bosnia, Serbia oi Bulgaria. La apus se martgineote cu Transilvania, pe când la rasarit este scaldata de Marea Neagra...

În aceasta ?ara, într-o localitate numiza Zaxo (foarte probabli Sasca, Suceava), la 29 iunie 1556, în sarbatoarea Sfin?ilor Petru oi Pavel, se nascu cuviosul Ieremia despre care se poate scrie întocmai ceea ce este scris despre Iov: "om simplu oi drept, care se temea de Dumnezeu oi se ferea de pacat" deoarece a fost prin excelen?a un om simplu, desavâroit din orice punct de vedere, plin de frica lui Dumnezeu, fugind de orice rau, model de perfec?iune oi de sfin?enie.

Darul principal pe care l-a harazit Dumnezeu cuviosului Ieremia a fost cel de a se fi nascut din parin?i foarte evlaviooi. Tatal lui, pe care îl chema Costiote Stoica, era om de foarte modesta condi?ie sociala, dar cinstit. Mama sa se numea Margareta Barbat oi din unirea lor s-au nascut doua fete oi cinci baie?i, dintre ca primul a fost Ieremia, botezat cu numele de Ion.

Tânar de abia nouasprezece ani, lipsit de orice pregatire, Ion porni la drum în anul 1575. Fara îndoiala ca aceasta a fost voin?a Celui de sus care îi îndrepta paoii în direc?ia Transilvaniei, spunând ca se duce doar sa-l vada pe un frate al sau care nu locuia în Zaxo. La Alba Iulia, capitala Transilvaniei, Ion l-a întâlnit pe Pietro Giacomo, medic chirurg de la Bari, Italia. Cu el a plecat trecând prin Ragusa oi la Bari a intrat în slujba spi?erului Cesare del Cuore. De aici, dupa un an oi jumatate a plecat la Napoli unde s-a oprit la manastirea capucinilor."

Faima sfin?eniei sale a cuprins mul?imile de oraoeni oi ?arani pâna la mare distan?a de Napoli, iar viziunile lui i-au întarit în credin?a pe to?i cei care-l ascultau oi îi în?elegeau rostul cuvântului. Autoritatea lui Ieremia asupra contemporanilor era atât de mare încât se prezenta ca un adevarat cult. Ea este marturisita de biograf prin sinteza pe care o face descriind astfel despar?irea sa pamânteasca de oameni:

"Mul?imea izbuti sa rupa poarta oi sa dea buzna în manastire. Îmbulzeala a fost atât de mare, încât cu greu s-a facut loc oi unora din nobilime, printre care Don Fabrizio Caraffa, principe al Sacrului imperiu roman oi al Rocellei, care cu lacrimi în ochi saruta mâinile mortului.

Evlavia oi înflacararea cu care vizitatorii îi sarutau mâinile, picioarele oi obrazul defunctului erau din cale afara de mari. Mai mult: unii, pe ascuns, îi trageau firele barbii oi parul din cap, ori taiau cu foarfecele oi cu cu?itele, buca?ele din veomânt... îmbracamintea era facuta farâme, iar petecele dispareau cât ai clipi în mul?ime..."

Disparut deci la 5 martie 1625, venerabilul Ieremia a fost imediat onorat de introducerea cauzei pentru sanctificare de catre Papa Urban al VIII-lea în anul 1627 oi sus?inuta în chip deosebit de catre Papa Inocen?iu al XI-lea. Amintirea lui a ramas lasata de contemporani legata de ?ara de origine oi numele a strabatut prin timp, recunoscându-l oi cinstindu-l în îmbinarea de fericit renume - Ieremia Valahul. Ieremia, numele profetului din Vechiul Testament, corespunde tariei în credin?a oi puterii ce izvoraote din marturisirea ei.

Imediat dupa înmormântare, s-a procedat la strângerea documentelor în vederea proclamarii oficiale a sfin?eniei umilului calugar; numai dupa doi ani, în 1627, dosarul a fost înaintat Papei Urban al VIII-lea, care l-a acceptat. Împrejurari necunoscute noua au întrerupt desfaourarea în procesului de beatificare; ulterior, Papa Inocen?iu al XI-lea a reluat cauza, dar iaraoi au intervenit alte dificulta?i oi din nou actul beatificarii a fost amânat. Procesul a fost reluat dupa 1900, pentru ca în final, la 30 octombrie 1983, Papa Ioan Paul al II-lea sa îl declare fericit.

Între timp, venerarea Fericitului Ieremia a continuat sa creasca tot mai mult în oraoul Napoli oi în împrejurimi, ducând peste veacuri amintirea vie?ii lui sfinte, a puterii de mijlocire în fa?a lui Dumnezeu oi a ?arii de origine, fiind invocat sub numele de Fericitul Ieremia Valahul.

Legatura de sânge ce ne uneote cu Fericitul Ieremia Valahul este un motiv deosebit de a-i darui cinstirea oi încrederea noastra, care unite cu ale celor din ?inutul Napoli, unde oi-a sfâroit calatoria vie?ii, sa apropie momentul fericit al ridicarii lui la cinstea sfintelor altare în întreaga Biserica a lui Cristos Mântuitorul.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=60
Vă rugăm să respectați drepturile de autor