www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=77
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Brigita (1303 - 1373)
23 iulie (calendarul latin)

Suedia a daruit Europei una dintre femeile ilustre ale Evului Mediu oi Bisericii creotine o mare sfânta: Sfânta Brigita. Deoi a petrecut mai mult de jumatate din via?a departe de ?ara natala oi a murit la Roma în ziua de 23 iuie 1373, inima i-a ramas totdeauna la manastirea din Vadstena unde i se odihneote sufletul neînsufle?it, adus aici de catre fiica ei. Contemporana cu Sfânta Ecaterina de Siena, a fost consultata în probleme privind pacea între state, a lucrat intens pentru readucerea Scaunului Papal de la Avignon la Roma, a fost favorizata de daruri sufleteoti extraordinare oi extaze pe care le-a consemnat în scris oi au ajuns pâna la noi în cele opt volume de "Revelationes", adica "Descoperiri".

Brigita era al oaptelea copil al unei familii înrudite cu casa regala de atunci. S-a nascut la Finstad lânga vechiul orao Uppsala în anul 1303. Tatal ei, deoi guvernator oi stapân al unor întinse oi bogate domenii, era un creotin deosebit de fervent: în ?inuta de pelerin a vizitat locurile sfinte de la Compostella, Roma, Ierusalim; în fiecare vineri postea oi se spovedea, împreuna cu so?ia sa, distinsa oi adânc credincioasa Ingeborg. La vârsta de 9 ani, Brigita a trait o experien?a care avea sa-i influen?eze întreaga via?a. Faptul este acesta: dupa o predica despre suferin?ele oi moartea lui Isus, miocata pâna în adâncul sufletului, intra în camera oi îngenuncheaza în fa?a unui Rastignit; deoi îi era frig, ramâne în rugaciune timp îndelungat; deodata aude un glas: "Brigita, priveote cât de multe rani port pe trupul meu!"; înspaimântata, ea întreaba: "Doamne, cine ?i-a facut aceasta?". "Aceasta au facut-o to?i cei care ma dispre?uiesc oi nesocotesc iubirea mea!".

Luminata oi însufle?ita de dragostea fa?a de Cristos Rastignit se pregateote cu seriozitate pentru via?a de casatorie, spre care tatal ei, ramas vaduv, o îndemna cu grija parinteasca. Dupa împlinirea vârstei de 14 ani se cununa cu nobilul Ulf Gudmarsson oi, urmând exemplul parin?ilor, încep amândoi o via?a de casnicie creotina fericita. Au avut opt copii: patru baie?i oi patru fete. Pentru un anumit timp, Brigita a fost doamna de onoare la curtea reginei Bianca de Namur, ocupându-se în continuare de educarea copiilor sai. Prin atitudinea ei demna oi plina de bunatate a reuoit sa imprime în via?a de la curtea regala o nota distinsa de traire creotina. Împreuna cu so?ul ei au facut un pelerinaj la celebrul sanctuar din Spania, Compostella, unde este cinstit Sfântul Apostol Iacob; la întoarcere, Ulf se îmbolnaveote oi promite ca va intra la manastire daca se va însanatooi. El se face bine oi, cu acordul so?iei sale, intra în manastirea calugarilor cistercieni de la Alvestra, unde se afla deja unul din copii lor. Aici el moare în anul 1344 oi Brigita ramâne vaduva la vârsta de 31 de ani.

Dupa ce rezolva situa?ia de viitor a copiilor sai, Brigita îmbra?ioeaza via?a calugareasca, intrând într-o manastire de lânga Alvestra, în apropierea mormântului so?ului ei. Aici au loc primele extaze oi revela?ii, care vor dura pâna la moarte oi pe care, din porunca lui Isus, ea le-a scris în limba materna; mai târziu au fost traduse în latina. Ele cuprind date importante din trecutul oi prezentul Bisericii, din istoria poporului suedez, din via?a Mântuitorului, de la Bethleem pâna la Golgota. "A trebuit, noteaza sfânta, sa lupt mult cu nesiguran?a oi îndoiala daca aceste viziuni sunt de la Dumnezeu sau de la Diavol oi în rugaciune mi-am gasit liniotea".

Sub influen?a revela?iilor primite concepe planul unui Ordin calugaresc cu numele "Ordinul Preasfântului Mântuitor", având la baza regula Sfântului Augustin. Conform acestui plan, manastirea trebuia sa fie dubla, adica formata din barba?i oi din femei, a caror unic punct de întâlnire sa fie biserica, unde sa se roage împreuna. Dupa exemplul comunita?ii apostolice, compusa din 72 ucenici oi 12 apostoli carora li s-a alaturat al treisprezecelea, Sfântul Pavel, diferitele comunita?i ale ordinului cuprindeau 85 de membri: 60 calugari?e, 13 calugari preo?i, 4 diaconi oi 8 fra?i laici. Proiectul fondatoarei a fost sus?inut de Regele Suediei oi s-a realizat în 78 de manastiri, raspândite în întreaga Europa, cu toata asprimea oi rigiditatea regulilor impuse. Prima manastire, organizata chiar de Brigita, în castelul parintesc Vadstena, a devenit locul preferat al inimii sale. Vazându-oi împlinit visul oi îndemnata de Isus Mântuitorul în anul 1350 paraseote Suedia oi se îndreapta spre Roma cu trei dintre copii sai (Carol, Birger oi Ecaterina), pentru a se întâlni cu Sfântul Parinte Papa oi a ob?ine aprobarea Ordinului întemeiat de ea oi pentru a câotiga indulgen?a anului jubiliar 1350. Pentru Brigita începe perioada peregrinarilor la locurile sfinte, la casele domnitoare, la locuin?ele marilor pastori ai Bisericii.

De când urmaoul Sfântului Petru parasise Roma oi îoi fixase reoedin?a la Avignon, Oraoul Etern devenise un târg neîngrijit, astfel ca oile ajungeau pâna la altarul Sfântului Petru, iar strazile se transformau zilnic în câmpuri de batalie. Pelerinii nu mai erau siguri de avutul oi de via?a lor. Brigita, cu spiritul întreprinzator oi ordonat al nordicilor, reuoeote sa se impuna oi contribuie la crearea unor condi?ii mai bune pentru primirea pelerinilor, îndeosebi a celor veni?i din Suedia. În timpul epidemiei care a secerat aproape jumatate din popula?ia Italiei, nu se sfiieote sa intre chiar oi în baracile mor?ii pentru a aduce un mic ajutor material oi spiritual. Unul dintre copiii ei, Carol, sfâroeote în acest flagel. Dupa încetarea epidemiei, împreuna cu Ecaterina oi Birger viziteaza Ierusalimul. La întoarcere, sfâroita de oboseala oi de emo?ia copleoitoare a întâlnirii cu locurile sfinte contemplate adesea în extazele ei, în ziua de 23 iulie 1373 încheie pelerinajul vie?ii pamânteoti. Fiica sa Ecaterina îi duce trupul la Vadstena, preia conducerea Ordinului Preasfântului Mântuitor oi se întoarce la Roma, unde urmareote procesul de canonizare a mamei sale. Brigita a fost declarata Sfânta în anul 1391, la 18 ani dupa moarte oi proclamata "Patroana a Suediei Catolice".

Numele "Brigita" este de origine celtica oi are la baza un cuvânt vechi "brig" care înseamna: colina, înal?ime, punct ridicat deasupra altora. Nu este exclus ca ini?ial sa fi fost un supranume cu în?elesul de "înalta" cu referire la înal?imea staturii unei femei. Prin diferite transformari s-au format prenumele Brigita, Birgita, Brigida, Brighita. Persoanele care poarta acest nume, asemenea Sfintei Brigita, se pot gândi la cuvintele psalmistului: "Cine se va sui în muntele Domnului oi cine va sta în locul cel sfânt al Lui? Cel nevinovat cu mâinile oi curat cu inima". (Ps. 23, 3-4).

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=77
Vă rugăm să respectați drepturile de autor