www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=86
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Iozafat
Episcop, martir

12 noiembrie (calendarul latin)
12 noiembrie (calendarul bizantin)

?inuturile întinse din rasaritul Europei au primit credin?a creotina prin misionarii trimioi de Biserica din Constantinopol, înainte de despar?irea de la 1054. Când s-au rupt legaturile cu Biserica din Roma, toate comunita?ile noi din Rasarit au ramas sub atârnare canonica de Patriarhul de Constantinopol, dar încetul cu încetul au ajuns sa se constituie în Biserici autocefale, cu drepturi oi raspunderi asupra credinciooilor oi preo?ilor din teritoriile aflate sub jurisdic?ia lor. În anul 1589, Mitropolia de Moscova este ridicata la rangul de Patriarhie oi de?ine autoritatea bisericeasca suprema în imperiul rus. Tot în acest timp, partea de apus a imperiului, aflata în apropierea Poloniei, trece sub stapânirea regatului polonez, ai carui ceta?eni erau de credin?a creotina catolica. În urma contactelor reciproce oi a discu?iilor la diferite nivele, mul?i credinciooi oi preo?i îoi exprima dorin?a de a relua legatura spirituala cu Biserica Romei, cu condi?ia sa-oi pastreze neschimbate ritualul oi tradi?iile lor orientale. Papa Clement al VIII-lea accepta propunerea, oi la 10 octombrie 1596 se proclama unirea în credin?a cu Roma. În aceasta atmosfera ecumenica apare Sfântul Iozafat.

Sfântul Iozafat s-a nascut în anul 1580, în localitatea Vladimir din Volhynia, ca fiu al unei familii creotine ortodoxe. Tatal sau, Gabriel Kuncewycz, era consilier municipal al oraoului, iar mama, Mariana, o femeie credincioasa, care a sadit în sufletul copilului o mare iubire fa?a de via?a religioasa, fara sa otie ca pregateote pe viitorul Arhiepiscop de Vitebsk. Copilul primise la botez numele de Ioan; el a dovedit o mare atrac?ie pentru. pictura oi pentru înva?area de limbi straine. Parin?ii l-au plasat ca secretar la un mare negustor din Vilna, unde se afla oi o manastire a calugarilor bazilitani, manastirea "Sf. Treime", care de curând intrase în comuniune de credin?a cu Biserica Romei. Tânarul Ioan mergea cu bucurie la biserica manastirii oi statea de vorba cu stare?ul Samuel, de fapt singurul calugar.

Reflectând asupra elementelor comune ale credintei creotine, cum sunt: Sfânta Scriptura, Tainele, Sfânta Liturghie, Cultul Sfin?ilor, cinstirea Preacuratei, via?a monastica, Ioan a constatat ca Biserica Romei nu este rupta de temeliile credin?ei, ci le-a pastrat cu sfin?enie oi le-a dat o mare stralucire. Îndemnat de asemenea gânduri, a cerut sa fie primit în manastire; la intrarea în manastire oi-a luat numele de Iozafat. Urmao credincios al regulei manastireoti bazilitane, se ab?inea de la mâncarea de carne oi consumarea de vin, oi fara încetare rostea "rugaciunea lui Isus": "Doamne Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai mila de mine pacatosul", la care deseori adauga: "Doamne, fa sa dispara dezbinarea oi daruieote-ne harul unirii depline". Avea atunci 20 de ani.

Atraoi de exemplul lui Ioan Kuncewycz, mul?i tineri au cerut sa intre în manastire; între aceotia, se aminteote un prieten al sau, Jean Velamin Rucki, care oi-a luat numele de Iosif, ajungând nu peste mult timp stare? oi apoi fiind ales Mitropolit de Kiew, în locul Mitropolitului Ispas.

La vârsta de 38 de ani a fost numit Auxiliar al Arhiepiscopului de Palozk, oi în 12 noiembrie 1617 a fost consacrat Episcop. Dupa încetarea din via?a a batrânului Arhiepiscop, Iozafat preia conducerea Arhiepiscopiei. Iozafat, pastrându-oi felul de via?a a unui calugar bazilitan, a depus eforturi mari pentru cultivarea vie?ii calugareoti oi pentru formarea unui cler temeinic pregatit din punct de vedere religios oi cultural.

La 14 mai 1643, Papa Urban al VIII-lea i-a acordat titlul de "Fericit", iar la 29 iunie 1867 a fost ridicat la cinstea sfintelor altare. Sfintele sale ramaoite pamânteoti, dupa diferite peregrinari, au fost depuse în biserica "Sfânta Barbara" din Viena, unde se afla oi astazi. Noul calendar prescrie "comemorarea obligatorie" pentru întreaga Biserica, ?inând seama de munca oi jertfa lui pentru unirea în credin?a a tuturor creotinilor.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=86
Vă rugăm să respectați drepturile de autor