www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=99
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Grigore Taumaturgul (?-270)
Episcop

17 noiembrie (calendarul bizantin)

S-a nascut în oraoul Neo-Cezareea din Pont, dintr-o familie pagâna, distinsa prin rangul oi averea sa. Parin?ii i-au dat numele de Teodor, dar când va primi botezul îoi va lua numele de Grigore, oi posteritatea îi va acorda supranumele de Taumaturgul, adica Facatorul de minuni, pentru multele minuni savâroite prin rugaciunile oi mijlocirea lui. Deoarece tatal sau a murit pe când el avea numai patrusprezece ani, mama l-a îndemnat sa urmeze retorica oi limba latina, considerând ca avocatura îi va putea asigura o situatie fericita. Dar via?a avea sa-l conduca pe alte cai. La invita?ia unui cumnat al sau, viceguvernator în Cezareea Palestinei, ajunge sa cunoasca renumita ocoala din orao tocmai în perioada când marele Origene începuse sa predea la aceasta ocoala, dupa ce parasise Alexandria, în anul 231, din cauza neplacerilor din partea Episcopului Dimitrie. Deoarece întregul Orient cunootea oi admira credin?a imensa a lui Origene, lec?iile lui erau urmarite de foarta multa lume oi Teodor împreuna cu fratele sau Atenodor s-au amestecat în rândul studen?ilor. Origene oi-a început cursul de filosofie prin a arata ca primul pas ce trebuie sa-l faca o fiin?a ra?ionala este acela de a se cunoaote pe sine însaoi, de a cunoaote caile ce duc la perfec?ionarea spiritului oi piedicile ce-i stau în cale oi trebuiesc îndepartate. El spunea: "Nimic nu este mai ridicol pentru om, decât a voi sa cunoasca ceea ce este în afara de el oi a nu cunoaote ceea ce este cu adevarat însemnat pentru el însuoi oi trebuie sa formeze fericirea sa. Trebuie deci sa-oi îndrepte cercetarile spre cunoaoterea adevaratului bine oi a adevaratului rau, ca sa îmbratioeze pe unul oi sa înlature pe altul". Sub îndrumarea unui astfel de maestru, Teodor oi fratele sau au ajuns la cunoaoterea lui Dumnezeu oi a descoperirii divine prin Cristos.

Între timp, în anul 235, Origene a trebuit sa se ascunda pentru mai multa vreme, pentru a scapa de urmaririle unor duomani. Ca sa nu piarda timpul, cei doi fra?i au mers la Alexandria, dorind sa urmeze cursurile de medicina oi filosofie. Aici, purtarea demna oi succesele la înva?atura i-au atras lui Teodor admira?ia profesorilor, dar oi ura multor colegi care cautau sa-l calomnieze atribuindu-i fapte nedemne. Dupa trei ani se reîntoarce la Neo-Cezareea Palestinei oi mai sta cinci ani la ocoala lui Origene, care-oi reluase cursurile. Nu se otie precis când a primit botezul oi numele de Grigore, dar este sigur ca la reîntoarcerea în oraoul natal, Mitropolitul provinciei Pont l-a cautat pentru a-l sfin?i Episcop pentru foarte pu?inii creotini ce traiau acolo. Grigore a încercat sa fuga, dar în urma unei vedenii, în care i s-au aratat Sfântul Ioan Evanghelistul oi Preacurata Fecioara Maria oi i-au dat o marturisire de credin?a despre Sfânta Treime, marturisire pe care el a transcris-o în timpul vedeniei, a primit sfin?irea oi a început activitatea de apostol oi pastor.

Printre primii converti?i la credin?a creotina a fost oi un preot al templului pagân, cutremurat de vederea puterii pe care sfântul Episcop o avea asupra duhurilor necurate. La îndemnul Sfântului Grigore, creotinii au cladit o biserica a lor, ajuta?i chiar de unii pagâni, admiratori ai pastorului lor; spre uimirea tuturor oi bucuria creotinilor, atunci când un cutremur puternic a darâmat o mul?ime de case oi temple, aceasta biserica a ramas neatinsa. Una din nenorocirile oraoului Neo-Cezareea erau desele oi pustiitoarele revarsari ale râului Lycos, astazi numit Niksar. Sfântul Grigore s-a rugat lui Dumnezeu îndelung, apoi s-a dus pe malul râului oi la un anumit loc a înfipt bastonul sau în pamînt, poruncind apelor, în numele lui Dumnezeu, sa nu treaca mai departe; de atunci râul nu s-a mai revarsat, iar bastonul a prins radacini oi a devenit un arbore falnic. Se aminteote de asemenea cazul a doi fra?i care se certau pentru un lac ce facea parte din mootenirea ramasa de la parin?i. Deoarece nu reuoeau sa se în?eleaga, au apelat la judecata Episcopului Grigore; acesta le-a propus diferite solu?ii, ei însa nu au fost de acord cu niciuna oi în cele din urma au hotarât sa recurga la arme. Sfântul, dorind sa împiedice o varsare de sânge, s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu sa intervina cu puterea sa; spre mirarea tuturor, în ajunul zilei fixate pentru duel, lacul a secat. Fra?ii au renun?at la planul lor oi s-au împacat. Cu prilejul alegerii unui nou Episcop pentru Biserica din Comana a fost invitat sa participe oi Sfântul Grigore. Cei mai mul?i dintre alegatori propuneau pe cineva renumit prin talentele sale oi trecerea de care se bucura, dar Episcopul de Neo-Cezareea a propus, spre surprinderea tuturor, pe carbunarul Alexandru, un om liniotit, umil, care traia din munca mâinilor sale. Facându-se cercetare, s-a aflat ca de fapt Alexandru avea o pregatire temeinica oi era înzestrat cu multa în?elepciune; el a condus Dieceza de Comana cu mult zel oi sfin?enie oi oi-a sfâroit via?a dându-oi sângele pentru Cristos.

Pe când Sf. Grigore pastorea în Neo-Cezareea, a avut loc o incursiune a Go?ilor în provincia Pont; furia oi cruzimea lor au facut ca mul?i ceta?eni sa-oi paraseasca locuin?ele oi sa fuga în alte par?i. Dupa plecarea navalitorilor, unii creotini au început sa ia din lucrurile ramase fara stapâni. Grigore scrie atunci "epistola canonica" în care stabileote pedepsele pentru asemenea cazuri. "Nimeni sa nu se amageasca pe sine ca a gasit ceva. Nu este îngaduit a se folosi ce a fost gasit... Daca în timp de pace este oprit a cauta folosul nostru în dauna unui vrajmao, cu atât mai mult va fi oprit a-oi însuoi ceea ce nenoroci?ii parasesc de nevoie oi pentru ca sa scape prin fuga de furia vrajmaoilor... Oare daca Borazii oi Go?ii au pradat pe cineva, e îngaduit ca acesta sa devina borad oi got pentru al?ii?"

Spre sfâroitul vie?ii a voit sa otie câ?i pagîni mai sunt în orao. Dupa cercetarile facute s-a constatat ca mai erau oaptesprezece persoane care nu îmbra?ioasera religia creotina. "Mul?umesc ?ie, Doamne", a spus batrânul, amintindu-oi ca la venirea lui ca Episcop gasise în Neo-Cezareea doar oaptesprezece creotini. Înainte de a muri a rugat pe prietenii sai sa nu cumpere un loc separat pentru înmormântarea lui, ci sa-i aoeze trupul în cimitirul comun. "Ca un strain am trait pe acest pamânt oi nu vreau sa fiu altfel dupa moarte. Nici un loc nu trebuie sa poarte numele lui Grigore". Împotriva acestei dorin?e izvorâte din adânca lui umilin?a, numele Sfântului Grigore a ramas adânc întiparit în inima credinciooilor oi în istoria Bisericii. A încetat din via?a în anul 270, sau 271, probabil în ziua de 19 noiembrie; el este una dintre gloriile mari ale Orientului creotin.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=99
Vă rugăm să respectați drepturile de autor