www.profamilia.ro /sftreime.asp?icoana=4
 
 SFÂNTA TREIME 

Frumuse?ea Domnului. Rugaciunea cu icoane
Nouwen Henri J.M.

achizitionare: 15.04.2002; sursa: Editura Presa Buna

Inapoi la cuprins Cercul, crucea si eliberarea

Dar ce ne descopera icoana despre vocatia noastra? Apartinem noi cu adevarat acestei icoane, ori ea ne lasa într-o teama respectuoasa, distanta fata de nesfârsita maretie a lui Dumnezeu? Când tainele intime ale vietii Sfintei Treimi ne sunt dezvaluite, ochii nostri încep sa fie tot mai constienti de micul dreptunghi deschis în fata, sub potir. Trebuie sa ne concentram toata atentia spre acest spatiu deschis fiindca acesta este locul spre care arata Duhul Sfânt si prin care noi devenim parte a cercului sfânt. Pe masura ce reflectez asupra lui, cu toate cunostintele mele iconografice pe care am fost capabil sa le dobândesc, încep sa pricep ca acest spatiu dreptunghiular vorbeste despre calea îngusta ce duce spre casa lui Dumnezeu. E calea suferintei. În timp ce toate cele patru colturi ale sale ne amintesc ca el reprezinta ordinea creata, cu oamenii de la miazanoapte, miazazi, rasarit si apus, asezarea lui în altar semnifica faptul ca este un loc aici, în jurul mesei sfinte, doar pentru cei ce vor sa fie parte la jertfa divina, dându-si viata ca martori ai iubirii lui Dumnezeu. Aici este locul în care sunt asezate osemintele martirilor si ramasitele celor ce au dat tot ce-au avut ca sa intre în casa dragostei.

Astfel, începe sa se vada treptat crucea, formata pe verticala de copac, de Fiul, de Miel si de lume, iar pe orizontala de capetele Tatalui si Duhului Sfânt. Cu adevarat nu exista cerc fara cruce, viata vesnica fara moarte, viata câstigata fara viata pierduta, împaratie cereasca fara Calvar. Cercul si crucea nu pot fi nicicând despartite. Frumusetea severa a celor trei îngeri divini nu este o frumusete fara suferinta. Dimpotriva, frumusetea lor, ce pare melancolica - rusii vorbesc despre tristetea lor bucuroasa - evoca vorbele lui Isus:

"Puteti voi sa beti paharul?" Calea lui Isus nu este diferita de calea ucenicilor lui: "Robul nu poate fi mai mare decât stapânul. Daca m-au prigonit pe mine, si pe voi va vor prigoni" (In 15,20).

În acest moment ajungem la dureroasa întelegere a faptului ca mutarea din casa fricii în casa dragostei nu presupune neaparat iubire.

"Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar pentru ca nu sunteti din lume... de aceea va uraste lumea" (In 15,19).

Totusi, aceasta este singura cale, pentru ca este calea lui Dumnezeu, calea pe care putem merge cu încredere, fiindca ne duce la bucuria si la pacea pe care lumea nu le cunoaste. Aceasta este calea pe care multi au ales sa mearga: nu doar Dietrich Bonhoeffer, Martin Luther King, Ita Ford, Jean Donovan si Oscar Romero, ci nenumarati alti anonimi, femei, barbati si copii care în ultimii zeci de ani au murit ca martori ai Dumnezeului iubirii, dar au ramas prezenti ca un izvor de speranta pentru noile comunitati ce rasar în mijlocul luptei sfâsietoare pentru eliberare.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sftreime.asp?icoana=4
Vă rugăm să respectați drepturile de autor