www.profamilia.ro /sftreime.asp?isuscristos=18
 
 SFÂNTA TREIME 

Isus Cristos
pr. Eugen Popa

achizitionare: 14.01.2003; sursa: Casa de Editura Via?a Creotina

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior ÎNVIEREA

A treia zi însa a înviat. O afirma apostolii. Marturia lor este unanima; afirmatia lor hotarâta. Ba chiar fac din aceasta marturie piatra unghiulara a predicarii lor, a credintei noastre: "Daca Cristos n-a înviat, zadarnica este vestirea noastra, zadarnica e si credinta voastra" (I Cor 15, 24). Pentru acest adevar ei sunt gata sa suporte orice , caci L-au vazut în realitate, atunci când nu se asteptau, când nu le venea sa creada ochilor.

Ei n-au nascocit învierea lui Isus. Nu opera omului, ci lucrarea lui Dumnezeu a început sa transforme lumea. Apostolii nu împrumuta ideea învierii de la alte credinte preexistente la asirieni si babilonezi, ori de la alte religii orientale sau grecesti (Attis, Adonis, Osiris). Asemanarea învierii lui Isus cu reînsufletirea zeilor solari, a semizeilor vegetatiei, duce la o evidenta contrazicere.

Isus este un om cunoscut, real, prins si judecat, ucis de catre dusmani sub ochii ucenicilor care, dupa aceea se conving prin experienta faptelor, nu prin închipuiri, ca El este viu. Ei nu s-au asteptat la aceasta, deci nu pot fi acuzati de halucinatie. Oameni simpli si sanatosi, ei marturisesc la fel, acelasi lucru. Fara sa spere sa-L mai vada, realitatea învierii li s-a impus cu atâta tarie încât devin martirii si predicatorii ei.

"Evangheliile, departe de a vrea sa declanseze o cursa de aparitii, adica o manie de a surprinde pe Isus înviat, mai degraba ne învita la o credinta tare, purificata de acea dorinta bolnavicioasa de a pipai si a retine ( I 20, 17-29)" (A. Manaranche).

Zeii miturilor n-au istorie, ci se prezinta în vagi contururi de legenda. Povestea lor cuprinde elemente obscure, anonime, imorale, în afara de orice context real. Asemanarile ce unii le fac între zeii mitici si învierea lui Isus sunt fortate, si nu tin seama ca textele Scripturii contin fapte, nu reprezentari simbolice ale primaverii (când natura renaste), sau ale începutului de an, renasteri si începuturi reprezentate prin zei.

Aparitiile însirate de apostoli indica prezenta continua a lui Isus în lume. Aceasta prezenta este recunoscuta prin credinta. Ea este reala si continua, dar pentru a o sesiza trebuie sa ai sensul noii creatii. Cine nu este dispus a crede, nu-l poate recunoaste înviat. De aceea Isus nu s-a aratat fariseilor sau multimii. Astazi la fel: chiar daca L-am vedea, fara dispozitia credintei, am vorbi de falsa imaginatie, de sugestie în masa, etc.

Învierea lui Isus este motivul bucuriei noastre (cf. L 16,22). Pastile sunt sarbatoarea bucuriei iubirii ca Cel drag al nostru este vesnic viu si bucuria sperantei ca unde este El vom fi si noi (cf. I 17, 24) - toti cei ce vreau sa-L urmeze, lapadânsu-se de sine si luându-si crucea - ca "durerea voastra se va schimba în bucurie" (I 16, 20). Bucuria sperantei învierii noastre trebuie sa ne faca sa trecem peste orice greutate, chiar peste moarte, caci se bazeaza pe viata lui Isus de dupa înviere.

Aceasta bucurie se reaprinde în fiecare duminica. Duminica este ziua Domnului, amintirea învierii Lui.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sftreime.asp?isuscristos=18
Vă rugăm să respectați drepturile de autor