www.profamilia.ro /sftreime.asp?isuscristos=2
 
 SFÂNTA TREIME 

Isus Cristos
pr. Eugen Popa

achizitionare: 14.01.2003; sursa: Casa de Editura Via?a Creotina

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior EVANGHELIILE

Dar documentele cele mai importante în legatura cu viata si învatatura lui Isus Cristos sunt cartile Noului Testament, în special cele patru Evanghelii.

Cuvântul evanghelie înseamna "veste buna". În cele patru carti se arata realizate profetiile Vechiului Testament care anuntau poporului marea bucurie a venirii "Domnului Dumnezeu ca un pastor care paste turma sa" (Is. 40, 10-11).

Cele peste 2300 manuscrise grecesti, vechi de peste o mie de ani, apoi versiuni în limbi vechi în numar de peste 15, si numeroasele citate gasite în scrieri contemporane, dovedesc originalitatea substantiala a textului evanghelic.

Din evanghelia lui Matei, scrisa în limba aramaica între anii 30-40, avem o veche traducere greceasca. Apostolul Matei a evanghelizat pe evreii din Palestina, si pentru ei a scris aceasta evanghelie cu scopul de a dovedi ca Isus este Mesia cel promis, în care se împlinesc profetiile Vechiului Testament.

Evanghelia Sf. Marcu transmite învatatura pe care acesta a auzit-o de la Sf. Petru, si e destinata Romanilor ca sa le arate ca Isus este Fiul lui Dumnezeu, care trebuie ascultat.

Sf. Luca, ca istoric, a cules informatii, în special de la Fecioara Maria, si le-a prezentat în mod ordonat, cronologic, ca sa faca cunoscut crestinilor convertiti de la pagânism pe Isus Mântuitorul.

A patra evanghelie a fost scrisa la începutul secolului al II-lea de catre "învatacelul pe care Isus îl iubea", apostolul Ioan, cu scopul de a conduce pe crestinii deja initiati în doctrina evanghelica spre perfectiunea credintei, prezentând pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu.

Examinarea critica a acestor carti, facuta de atâtia eminenti exegeti - în confruntare cu valul de teorii ce combat originea istorica a Evangheliilor si vreau sa o reduca la un mit dupa care Isus nu ar fi decât un simplu muritor ridicat la rangul de Dumnezeu, de catre niste învatacei iluzionisti, sau o inventie mai târzie a unor crestini dornici de a-si exterioriza credinta - ne da siguranta autenticitatii lor.

Critica textuala este arta de a regasi scrierea originala. Editiile critice ale autorilor clasici profani se bazeaza pe date mai putin solide decât editiile critice ale Noului Testament.

Cartile Noului Testament - ca oricare alta carte scrisa în antichitate - nu le avem în original. Se scria pe papirus, pe pergament, pe tabla de lemn acoperita cu ceara. Daca materialul era învârtit se numea volumen, altfel se numea codex (forma cartii de azi). Cartile erau citite, transmise din mâna în mâna, copiate, traduse. Originalul nu era posibil sa reziste mult timp (Epistola catre Romani a Sf. Pavel ar fi atins 3 m de papirus!).

Manuscrisele pe care le avem în limba greaca sunt totusi din secolul al III-lea, scrise pe papirus sau pergament. Cel mai vechi (sec. III/IV) se gaseste la Philadelphia în Muzeul Universitatii (fragmente din Evanghelia Sf. Matei), altul la Paris în Biblioteca Nationala (Sec. IV din Luca), altul la Londra în British Museum (sec. IV), mai multe manuscrise din Sec. III/IV la Oxford, la Manchester (sec. III), etc. Cele mai cunoscute sunt: Codex Sinaiticu (sec. III/IV) a fost întâi la Leningrad, iar acum e transferat în Anglia; Codex Vaticanus (sec. IV) la Vatican: Codex Alexandrinus (sec. V), la Londra, etc.

Aceste manuscrise nu au fiecare în întregime Noul Testament. Lacunele lor se suplinesc prin vechi traduceri si citate facute de catre sfintii Parinti.

Cele mai vechi traduceri sunt în limba latina, copta, egipteana si siriaca, ramase în codici vechi, ca Palatinus (sec. IV/V) la Viena, Vercellensis (sec. IV/V) la Vercelli, Veronensis (sec. IV/V) la Verona, etc. Cea mai importanta traducere în limba latina a fost facuta de catre Sf. Ieronim si a fost terminata în anul 380.

În operele Sf. Parinti gasim atâtea citate, încât cu ele se poate reconstitui întreg Noul Testament (cum a facut Petru Sabatier în prima jumatate a sec. al XVIII-lea). Dintre ei amintesc pe cei mai vechi: Sf. Ignatiu din Antiohia (+107), Clemente din Roma (+ c.100), Hermas (sec. II), Policarp din Smirna (+167), Iustin (+ c.165) cu 330 citate, Irineu (+ c.200) cu 1819; Clemente din Alexandrina (+220) cu 2406 citate, Origen (+253) cu 17922 citate, etc. Pe lânga acestea exista carti ale caror autor e necunoscut, ca Didaché - compusa spre sfârsitul secolului I în Siria sau în Palestina - Scrisoarea lui Barnaba (c. 130) în Alexandria, etc.

Citatele gasite în aceste lucrari uneori sunt textuale, alteori libere. Dar ele dovedesc existenta si autoritatea Noului Testament, cunoscut de catre acesti autori.

Din aceste documente reiese ca Isus a fost o persoana reala, nu figura legendara sau mit imaginar.

Mitul nu are o existenta determinata în timp si loc, o existenta istorica, cum are Isus.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sftreime.asp?isuscristos=2
Vă rugăm să respectați drepturile de autor