www.profamilia.ro /studiu.asp?dictionar=on&litera=D
 
 STUDIU 

Mic dic?ionar creotin catolic
pr. Ioan Tamao

achizitionare: 04.03.2003; sursa: Sapientia

Prezentare    Index & Cautare

- D -

D.O.M.
Scrierea prescurtata a cuvintelor latineoti Déo Óptimo Máximo (lui Dumnezeu care e cel mai bun oi cel mai mare) care indica închinarea unei biserici lui Dumnezeu. Aceste ini?iale sunt scrise pe frontispiciul unor biserici.

Dalmatica

(Din lat. dalmática, tunica din Dalma?ia). Veomânt liturgic, în forma de tunica lunga pâna la genunchi, cu mâneci largi, pâna la cot, folosit de diacon. La început era o haina civila, raspândita aproape în întregul Imperiu roman, iar din sec. al V-lea începe sa fie folosita ca haina liturgica.

Darurile Duhului Sfânt

Dispozi?ii permanente care îl fac pe credincios ascultator în a urma inspira?iile Duhului Sfânt. Inspirându-se din Is 11,1-2, Catehismul catolic enumera oapte daruri ale Duhului Sfânt: în?elepciunea, în?elegerea, sfatul, taria, otiin?a, evlavia, frica de Dumnezeu. Ele completeaza oi desavâroesc virtu?ile celor care le primesc oi îi fac pe credinciooi docili în a asculta cu promptitudine inspira?iile divine (cf. CBC 1830-1831).

Dascal

(Din bulg. daskal). Credincios laic care se distinge prin credin?a puternica oi via?a morala ireprooabila oi care îndeplineote în Biserica func?ia de catehet, de cântare? sau cantor, de organist oi uneori de sacristan.

De fide

(defini?ie). (Expr. lat., "care apar?ine la credin?a"). Declara?ie solemna facuta de Biserica (de un Conciliu ecumenic sau de papa singur când vorbeote ex cáthedra) cum ca un adevar de credin?a sau de morala este con?inut în tezaurul Revela?iei, iar credinciooii au obliga?ia de a crede în el.

Decalog

(Din gr. déka lógoi, zece cuvinte, transformat de sfântul Irineu în dekálogos; în lat. decálogus). Denumire data celor zece porunci ale lui Dumnezeu, care sintetizeaza responsabilita?ile noastre religioase oi morale. Sunt redactate în Biblie în doua variante: Ex 20,1-17 oi Dt 5,6-21. În Catehismul catolic sunt formulate astfel. 1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tau: sa nu ai al?i dumnezei afara de mine; sa nu-?i faci chip cioplit ca sa te închini lui. 2. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau în zadar. 3. Adu-?i aminte sa sfin?eoti ziua Domnului. 4. Cinsteote pe tatal tau oi pe mama ta, ca sa-?i fie ?ie bine oi sa traieoti mult pe pamânt. 5. Sa nu ucizi. 6. Sa nu faci fapte necurate. 7. Sa nu furi. 8. Sa nu marturiseoti strâmb împotriva aproapelui tau. 9. Sa nu pofteoti femeia aproapelui tau. 10. Sa nu pofteoti casa aproapelui tau oi nici un lucru ce este al lui.

Decan

(Din lat. decánus, derivat din décem, zece, care la început însemna "oeful unui grup format din zece persoane"). 1. Preot numit de episcopul diecezan pentru a conduce un decanat. Este numit pentru un timp determinat, stabilit de dreptul diecezan, oi poate fi înlaturat în mod liber de episcop dintr-un motiv just (cf. CDC, can. 553- 554). 2. Decanul Colegiului cardinalilor este cardinalul care are ca titlu dieceza de Ostia, de lânga Roma, prezideaza colegiul oi este considerat prímus ínter páres (primul între egali). 3. Decanul tribunalului apostolic Róta Romána este judecatorul care are numirea cea mai veche în acest tribunal bisericesc. 4. Profesor din cadrul unei universita?i catolice sau ecleziastice însarcinat cu conducerea unei faculta?i; grad de?inut de aceasta persoana.

Decanat

(Din lat. decanátus). 1. Demnitatea de decan; biroul unde lucreaza decanul (oi personalul ajutator). 2. Circumscrip?ie ecleziastica diecezana formata din zece parohii vecine. 3. Organul de conducere al unei faculta?i.
[ Decan ]

Declarare de nulitate

Declara?ia oficiala a unei sentin?e pronun?ate de un tribunal bisericesc, conform careia un sacrament, îndeosebi o casatorie, în ciuda aparen?elor contrare, nu a existat niciodata datorita unui impediment, a unui viciu de consim?amânt sau a unui defect de forma. "Ceea ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta", spune Isus (Mt 10,9). Or, în cazul unei casatorii nule sau invalide Dumnezeu nu a unit nimic.

Declara?ie conciliara

Document relativ scurt, aprobat de un Conciliu ecumenic, cu privire la pozi?ia Bisericii fa?a de o problema de importan?a majora. Conciliul al II-lea din Vatican a promulgat trei declara?ii: 1. Gravíssimum educatiónis (prezinta câteva directive fundamentale cu privire la educa?ia creotina, mai ales în ocoli); 2. Nóstra aetáte (prezinta rela?iile Bisericii cu religiile necreotine, îndeosebi cu religia ebraica oi cu cea musulmana); 3. Dignitátis humánae (prezinta problema liberta?ii religioase).

Decret

(Din lat. decrétum, hotarâre). În legisla?ia Bisericii, prin "decret" se în?elege, în general, o hotarâre speciala emisa de autoritatea competenta. Daca aceasta hotarâre sau dispozi?ie este data de autoritatea legislativa care prescrie norme juridice, este vorba de decret legislativ; daca este data de autoritatea executiva oi administrativa, care are sarcina de a aplica legile, este vorba de decret executiv;* daca este data de autoritatea judiciara, este vorba de un decret judiciar. Decretul legislativ este în mod necesar general, deoarece e o lege propriu-zisa. Cel executiv poate fi atât general cât oi particular, iar cel judiciar este întotdeauna particular, întrucât este dat unei persoane precise. Decretul particular este actul administrativ emis de autoritatea executiva competenta, prin care, în conformitate cu normele dreptului, într-un caz particular, este data o decizie (de ex., înfiin?area unei parohii)* sau este acordat un oficiu (de ex., oficiul de paroh)* sau se confera ceva (de ex., personalitate juridica unei asocia?ii)*, care prin natura lor nu presupun o cerere facuta de cineva (cf. CDC, can. 48).

Decret conciliar

Document aprobat de un Conciliu ecumenic, care, pe lânga elementele de doctrina creotina, con?ine oi numeroase norme canonice. Conciliul al II-lea din Vatican a promulgat noua decrete: 1. Ínter mirífica (despre mijloacele de comunicare în masa); 2. Unitátis redintegrátio (despre ecumenism);* 3. Orientálium ecclesiárum (despre Bisericile Orientale Catolice); 4. Chrístus Dóminus (despre episcopi); 5. Perféctae caritátis (despre calugari); 6. Optátam totíus (despre seminarioti); 8. Ad géntes (despre misiuni); 9. Presbyterórum órdinis (despre preo?i).

Dei Verbum

(Term. lat., "Cuvântul lui Dumnezeu"). Constitu?ie dogmatica despre Revela?ia divina, promulgata de Conciliul al II-lea din Vatican la 18 noiembrie 1965. Are oase capitole: 1. Revela?ia; 2. Transmiterea Revela?iei divine; 3. Inspira?ia divina oi interpretarea Sfintei Scripturi; 4. Vechiul Testament; 5. Noul Testament; 6. Sfânta Scriptura în via?a Bisericii.

Delegat apostolic

În sens strict, legat al papei. În sens larg, orice persoana investita cu o misiune speciala din partea Scaunului Apostolic.

Denzinger

Culegere de documente ale magisteriului Bisericii*, publicata pentru prima data în anul 1854 de iezuitul Heinrich Joseph Denzinger (1819- 1883). A 35-a edi?ie în limba latina, revizuita oi adaugita de Adolf Schönmetzer, a aparut în anul 1976 oi este intitulata Enchiridion symbolorum, definitionum et declarationum de rebus fidei et morum. Se citeaza DS (adica Denzinger-Schönmetzer).

Deo gratias

(Expr. lat., "Mul?umim lui Dumnezeu). Aclama?ie liturgica folosita îndeosebi ca raspuns la finalul lecturilor, cu excep?ia evangheliei, oi la terminarea Sfintei Liturghii (dupa Íte, míssa est, Liturghia s-a sfâroit, merge?i în pace).

Desfrânare

Unirea trupeasca în afara casatoriei între un barbat oi o femeie, ambii liberi sau necasatori?i. Este în mod grav contrara demnita?ii persoanelor oi a sexualita?ii umane, care e în mod natural orânduita spre binele so?ilor oi spre zamislirea, naoterea oi creoterea copiilor.

Devotio moderna

(Expr. lat., "evlavie moderna"). Miocare de reînnoire religioasa, aparuta în Olanda pe la jumatatea sec. al XVI-lea. Ceea ce caracterizeaza aceasta miocare este regasirea lui Dumnezeu în propriul suflet prin reculegere, medita?ie oi aprofundarea vie?ii creotine, precum oi prin rugaciune, prin munca oi prin studierea Sfintei Scripturi.* Cartea ce sintetizeaza în chip minunat ideile acestei miocari este De imitatióne Chrísti.

Devo?ionale

(Din ital. devozionáli). Obiecte religioase de uz personal (iconi?e, cruciuli?e, medalii etc.), folosite pentru a facilita medita?ia, rugaciunea oi pietatea în general.

Devo?iune

Dezlegare

Diacon

(Din lat. diáconus, derivat din gr. diákonos, slujitor, asistent). Cel care a primit diaconatul. În Biserica Latina sunt doua categorii de diaconi: diaconi care aspira la prezbiterat oi diaconi permanen?i. Candida?ii la diaconatul conferit în vederea prezbiteratului trebuie sa aiba cel pu?in 23 de ani împlini?i oi sa îmbra?ioeze celibatul. Candida?ii la diaconatul permanent, necasatori?i, trebuie sa îmbra?ioeze celibatul oi sa aiba 25 de ani împlini?i. Candida?ii la diaconatul permanent, care sunt casatori?i, trebuie sa aiba 35 de ani împlini?i oi acordul scris al so?iei (cf. CDC, can. 1031; 1037).

Diaconat

(Din lat. diaconátus). Una din cele trei trepte ale sacramentului sfintei Preo?ii (celelalte doua sunt prezbiteratul oi episcopatul) (cf. Fap 6,1-6; LG 29).

Diavol

(Din lat. diábolus, derivat din gr. diábolos, cel care divizeaza). Denumire data lui Lucifer sau Satana (ebr. sátan, adversar), capetenia îngerilor rai. Satana sau Diavolul oi ceilal?i demoni sunt îngeri cazu?i pentru ca au refuzat în mod liber sa-l slujeasca pe Dumnezeu oi planul lui. Op?iunea lor împotriva lui Dumnezeu este definitiva. Ei încearca sa-l asocieze pe om la revolta lor împotriva lui Dumnezeu (cf. CBC 414). Învins prin moartea oi învierea lui Isus Cristos, Diavolul îoi va pierde total puterea abia la revenirea glorioasa a lui Cristos.

Dieceza

(Din lat. dioécesis, derivat din gr. dioíkesis, administra?ie). Teritoriul ecleziastic care se afla sub jurisdic?ia imediata a unui episcop, pe care acesta îl conduce cu putere proprie oi nu ca vicar al papei (defini?ie juridica). O por?iune a poporului lui Dumnezeu, care este încredin?ata unui episcop pentru a o pastori cu colaborarea tuturor preo?ilor, astfel încât, aderând la pastorul ei oi adunata de el în Duhul Sfânt prin Evanghelie oi Euharistie, sa constituie o Biserica particulara în care este realmente prezenta oi ac?ioneaza Biserica lui Cristos, una, sfânta, catolica oi apostolica (cf. CD 11) (defini?ie teologica).

Dieceza sufraganta (sufragana)

Denumire data fiecarei dieceze care face parte dintr-o provincie ecleziastica. Termenul provine de la faptul ca în trecut episcopii unei provincii ecleziastice îoi exprimau sufragiul (din lat. sufragári, a vota pentru cineva) atât pentru alegerea mitropolitului cât oi în cadrul unui Conciliu provincial.

Dieceze suburbicare

(În lat. dioecéses suburbicariae). Cele oapte dieceze situate în împrejurimile Romei (Úrbs) ai caror titulari sunt oapte cardinali care apar?in rangului episcopal. Ele sunt: Ostia, Albano, Frascati, Palestrina, Porto e Santa Rufina, Sabina e Poggio, Mirteto, Velletri. Aceste dieceze au episcopi diecezani proprii, iar cardinalii pastreaza numai titlul, fara sa aiba vreo putere de conducere sau de jurisdic?ie.

Dies natalis

(Expr. lat., "ziua de naotere"). Pentru creotini este ziua mor?ii pamânteoti, întrucât e ziua când are loc adevarata "naotere" la via?a veonica cu Dumnezeu.

Dignitatis humanae

(Term. lat., "a demnita?ii umane"; "demnitatea persoanei umane"). Declara?ie a Conciliului al II-lea din Vatican asupra liberta?ii religioase, promulgata la 7 decembrie 1965. Are o introducere oi doua capitole: 1. Aspecte generale ale liberta?ii religioase (obiectul oi fundamentul liberta?ii religioase; libertatea religioasa oi rela?ia omului cu Dumnezeu; libertatea comunita?ilor religioase; libertatea religioasa a familiei; ocrotirea liberta?ii religioase; educarea la buna exercitare a liberta?ii). 2. Libertatea religioasa în lumina Revela?iei (înva?atura despre libertatea religioasa îoi are radacinile în Revela?ie; libertatea actului de credin?a; modul de a ac?iona al lui Cristos oi al apostolilor sai; libertatea Bisericii; misiunea Bisericii).

Dimisoriale

(Din lat. lítterae dimissóriae, de la dimíssus, trimis, expediat). Denumire data înscrisurilor pe care Ordinariul propriu (episcop sau superior calugaresc) al candidatului la hirotonirea diaconala sau prezbiterala le trimite unui episcop, pentru ca acesta sa poata administra în mod legal hirotonirea respectiva.

Director spiritual

Preot pe care credinciooii îl aleg în mod liber pentru a le fi îndrumator în via?a spirituala. Poate fi în acelaoi timp oi confesor sau duhovnic, dar cele doua func?ii pot fi oi separate. În fiecare seminar trebuie sa existe cel pu?in un director spiritual pentru îndrumarea sufleteasca a viitorilor preo?i (cf. CDC, can. 239). Superiorii institutelor calugareoti sa creeze supuoilor lor posibilitatea de a-oi alege în mod liber directorul spiritual, respectându-se totuoi disciplina manastirii sau a conventului (cf. CDC, can. 630).

Directoriu

(Din lat. directórium, derivat din dirígere, a orândui, a reglementa). 1. Calendar liturgic care con?ine prescrip?iile pentru celebrarea zilnica a Sfintei Liturghii oi a Liturgiei Orelor. 2. Ansamblu de directive oi de recomandari care nu au for?a de lege pentru ca nu sunt dispozi?ii sau norme propriu-zise, ori pentru ca sunt date de cei care au numai putere executiva în Biserica (de ex. Congrega?iile Curiei romane). 3. Codul secundar al unui institut de via?a consacrata, în care sunt cuprinse normele care nu fac parte din codul fundamental sau constitu?ii oi care pot fi revizuite oi adoptate cu aprobarea capitlului general.

Direc?iune spirituala

Ajutor dat de un preot unui credincios pentru a propaoi în via?a spirituala sau sufleteasca. Direc?iunea presupune o anumita continuitate, iar din partea credinciosului presupune o deschidere totala oi sincera a sufletului.

Discernamântul spiritelor

(Din lat. discérnere, a distinge, a deosebi). Dar special al lui Dumnezeu, care consta în capacitatea de a deosebi carismele dumnezeieoti de influen?ele pur naturale sau chiar diabolice (cf. 1Cor 12,10). Pentru a evalua daca anumite cazuri particulare provin de la Duhul lui Dumnezeu ori de la duhul cel rau (cf. 1In 4,1-6), mul?i autori de spiritualitate au indicat anumite reguli, cum sunt de exemplu cele fixate de sfântul Igna?iu din Loyola (1491-1556) pentru persoanele care fac exerci?ii spirituale (cf. Ignatiu de Loyola, Exerci?ii spirituale, nr. 328).

Dispensa

(Din lat. dispensátio, de la dispensáre, a distribui, a acorda cu darnicie). Act administrativ prin care un superior ecleziastic competent suspenda, într-un caz particular, obliga?ia de la observarea unei legi exclusiv canonice sau ecleziastice în favoarea unei persoane fizice sau chiar a unei comunita?i: dieceza, parohie, seminar etc.

Divor?

(Din lat. divórtium, despar?ire). Desfacerea unei casatorii valide oi consumate sau "ruperea" legamântului matrimonial. Între credinciooii catolici, "casatoria încheiata în mod valid oi consumata nu poate fi desfacuta de nici o putere omeneasca oi pentru nici un motiv, în afara de moarte" (CDC, can. 1141). Divor?ul este o ofensa grava adusa legii naturale. El pretinde ca rupe contractul liber consim?it al so?ilor de a trai împreuna pâna la moarte. Divor?ul lezeaza legamântul de mântuire pentru care Casatoria sacramentala constituie un semn. Faptul de a contracta o noua unire, chiar recunoscuta de legea civila, mai adauga ceva la gravitatea rupturii: so?ul recasatorit se afla atunci în situa?ie de adulter public oi permanent. Despar?irea so?ilor, cu pastrarea legaturii matrimoniale, poate fi legitima în anumite cazuri prevazute de Biserica (cf. CDC, can. 1151-1155).

Doctorat

(Din lat. doctorátus). Grad academic acordat într-o universitate ecleziastica sau papala, necesar pentru a ob?ine dreptul de docent într-o facultate ecleziastica. Pentru admiterea la doctorat este necesara licen?a, iar pentru dobândirea lui sunt necesare examene preliminare precum oi o lucrare de cercetare care sa contribuie în mod efectiv la progresul otiin?ei sacre, elaborate sub conducerea unui docent, sus?inuta în mod public, aprobata în mod colegial oi publicata cel pu?in în parte.

Doctorii Bisericii (Înva?atorii Bisericii)

(Din lat. dóctor, înva?ator, magistru). Titlu onorific conferit atât Sfin?ilor Parin?i ai Bisericii cât oi altor teologi care s-au remarcat prin sfin?enia vie?ii oi prin credin?a adevarata expusa în operele lor. Exemple de Sfin?i Parin?i oi Doctori (Înva?atori) ai Bisericii: Ambroziu, Augustin, Ieronim, Grigore cel Mare (pentru Biserica Latina); Atanaziu, Vasile, Grigore Nazianzenul oi Ioan Gura de Aur (pentru Biserica Orientala). Al?i doctori ai Bisericii: Isidor de Sevilla, Bernard de Clairveaux, Anton de Padova, Albert cel Mare, Toma de Aquino, Bonaventura, Tereza de Avila, Franscisc de Sales, Ecaterina de Siena, Alfons Maria de Liguori, Tereza de Lisieux. În liturgia catolica latina este prevazut pentru ei un formular special complet pentru Sfânta Liturghie, precum oi rugaciuni speciale la Liturgia Orelor.

Dogma

(Din gr. dógma, decizie). Adevar revelat de Dumnezeu oi propus cu autoritate de magisteriul Bisericii spre a fi crezut de to?i credinciooii din toate timpurile (cf. DS 3011). "Exista o legatura organica între via?a noastra spirituala oi dogme. Dogmele sunt faclii pe calea credin?ei noastre, o lumineaza oi îi dau siguran?a. ai, reciproc, daca via?a noastra este dreapta, mintea oi inima ne vor fi deschise pentru a primi lumina dogmelor credin?ei" (CBC 89). Negarea unei dogme înseamna erezie.

Dol

(Din lat. dólus, viclenie, înoelatorie). Unul din viciile actului juridic, care consta în înoelarea autorului unui act juridic. Daca persoana nu ar fi fost înoelata (prin cuvinte false, reticen?e, simulari etc.) nu ar fi pus acel act juridic. În dreptul canonic penal, dolul este voin?a deliberata de a viola legea penala ("deliberáta volúntas violándi légem").

Dom

(Din ital. dúomo, derivat din lat. dómus, casa). Denumire data mai ales în Germania oi Italia unor biserici catedrale. De ex., domul din Köln, domul din Milano.

Dominicani

Denumire data membrilor Ordinului fra?ilor predicatori (Órdo FrátrumPraedicatórum) întemeiat în anul 1215 de preotul dominican Dominic Guzman (mort în 1221, canonizat în 1234). Este un ordin calugaresc mendicant oi se dedica în special predicarii Cuvântului lui Dumnezeu oi înva?amântului teologic.

Doxologie

(Din gr. dóxa, glorie; lógos, cuvânt). Rugaciune liturgica de preamarire a Sfintei Treimi. Exista o doxologie mare: Glória in excélsis Déo (Marire în cer lui Dumnezeu) oi o doxologie mica: Glória Pátri (Slava Tatalui) cu care se încheie fiecare psalm de la Liturgia Orelor. Rugaciunea euharistica se încheie cu doxologia: "Prin Cristos, cu Cristos oi în Cristos, ?ie, Dumnezeule, Tata atotputernic, în unire cu Duhul Sfânt, toata cinstea oi marirea în to?i vecii vecilor".

Dragoste

(Din slav. dragosti)
[ Iubire ]

Drept canonic

(Din lat. diréctus, drept, în linie dreapta, oi din gr. kanonikós, conform normelor). Mai este numit oi drept eclezial. Poate fi definit astfel: "ansamblul legilor sau normelor pozitive promulgate de autoritatea ecleziastica competenta, care reglementeaza rela?iile intersubiective în via?a comunita?ii ecleziale". Începând din sec. al XII- lea, devine disciplina teologica de sine statatoare; înainte era studiat în cadrul teologiei. Dupa Conciliul al II-lea din Vatican, papa Ioan Paul al II-lea a promulgat, prin constitu?ia apostolica Sácrae disciplínae léges (25 ianuarie 1983), noul Cod de Drept Canonic.

Dreptate

Virtute morala care consta în voin?a neschimbatoare oi ferma de a da lui Dumnezeu oi aproapelui ceea ce li se cuvine. Dreptatea fa?a de Dumnezeu este numita "virtutea religiei". Fa?a de oameni, ea dispune la respectarea drepturilor fiecaruia oi la stabilirea în cadrul rela?iilor interumane a armoniei care promoveaza echitatea fa?a de persoane oi fa?a de binele comun (cf. CBC 1807).

Duhovnic

Duhul Sfânt

A treia Persoana* a Sfintei Treimi, Dumnezeu adevarat ca oi Tatal oi Fiul, "care împreuna cu Tatal oi cu Fiul este adorat oi preamarit". Divinitatea Duhului Sfânt a fost afirmata în mod solemn la primul Conciliu ecumenic din Constantinopol, în anul 381.

Dulie

(Din gr. douléia, supunere, servitute). Venerare a îngerilor oi sfin?ilor din cer, datorita harului deosebit pe care l-au primit de la Dumnezeu.

Duminica

(Din lat. domínica díes, ziua Domnului). Principala zi de sarbatoare de porunca, în care, în numele tradi?iei apostolice, se celebreaza misterul pascal. E "ziua Domnului" (Fap 1,10), când creotinii se ab?in de la munca pentru a comemora cu bucurie Învierea lui Cristos (Mt 16,1-2), crearea lumii oi coborârea Duhului Sfânt. Noul Testament afirma ca creotinii se adunau duminica pentru a celebra Euharistia (Fap 20,7; cf. 1Cor 26,2). "Conform tradi?iei apostolice, care dateaza înca din ziua Învierii lui Cristos, Biserica celebreaza misterul pascal în fiecare a opta zi, care e numita pe buna dreptate ziua Domnului sau duminica..., zi de bucurie oi de încetare a lucrului..., fundamentul oi nucleul întregului an liturgic" (SC 106). "Duminica, &*171;ziua Domnului&*187;, este ziua principala a celebrarii Euharistiei, fiindca este ziua Învierii. Este ziua adunarii liturgice prin excelen?a, ziua familiei creotine, ziua bucuriei oi a odihnei dupa munca" (CBC 1193).

Duminica alba

(Din lat. domínica in álbis). Prima duminica dupa solemnitatea Învierea Domnului, numita astfel deoarece, în primele veacuri, creotinii boteza?i în noaptea de Paote dezbracau în aceasta duminica haina alba pe care o purtau în octava Paotelui.
[ Octava ]

Duminica Floriilor

Denumire data duminicii cu care începe Saptamâna Sfânta,* datorita procesiunii în cadrul careia clerul oi to?i credinciooii, purtând ramuri verzi,* comemoreaza intrarea triumfala a lui Isus în Ierusalim* (cf. Mt 21,1-9). Aceasta procesiune a luat naotere la Ierusalim la sfâroitul sec. al IV-lea oi s-a raspândit în Biserica din Occident în secolele VII-IX. Ramurile binecuvântate în aceasta duminica sunt pastrate cu piooenie de catre credinciooi. Din ele se face cenuoa care este pusa pe capul credinciooilor, în semn de pocain?a, în ziua de Miercurea Cenuoii, prima zi a Postului Mare.

Dumnezeu

(Din lat. Dóminus, Domn, oi Déus, Dumnezeu). Fiin?a Suprema, spirituala oi personala, veonica oi neschimbatoare, atotputernica oi atototiutoare, infinita oi absoluta, care trebuie adorata oi slujita. În Vechiul Testament se autointituleaza IHWH, adica "Eu sunt Cel care sunt" (Ex 3,13-15). În Noul Testament este numit "iubire" (cf. In 4,8), "Abbà" (Tata) care îl trimite pe Fiul sau, Isus, Cuvântul veonic, sa mântuiasca lumea. Însaoi Fiin?a sa este Adevar oi Iubire. Faptul de a crede în Dumnezeu, Cel Unic,* oi a-l iubi din toata fiin?a are consecin?e imense pentru întreaga nostra via?a: înseamna a cunoaote mare?ia lui Dumnezeu (numai el e mare oi trebuie sa fie primul slujit); înseamna a trai în aducere de mul?umire (tot ce suntem oi ce avem vine de la el); înseamna a recunoaote adevarata demnitate a tuturor oamenilor (to?i sunt facu?i "dupa chipul oi asemanarea lui", Gen 1,26); înseamna a ne folosi bine de lucrurile create ("Doamne, ia-mi tot ce ma îndeparteaza de tine, da-mi tot ce ma apropie de tine"); înseamna a ne pune toata încrederea în el în orice împrejurare, chiar oi în restriote (cf. CBC 222-227).

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/studiu.asp?dictionar=on&litera=D
Vă rugăm să respectați drepturile de autor