www.profamilia.ro /studiu.asp?dictionar=on&litera=O
 
 STUDIU 

Mic dic?ionar creotin catolic
pr. Ioan Tamao

achizitionare: 04.03.2003; sursa: Sapientia

Prezentare    Index & Cautare

- O -

Oblat
(Din lat. oblátus, oferit). În vechime era copilul oferit de parin?i unei manastiri pentru a deveni calugar. Dupa reforma Ordinului benedictinilor din sec. al XIX-lea, înseamna orice credincios care, traind în lume, se afiliaza unei manastiri, fara a depune voturi, cu scopul de a duce o via?a creotina impregnata de spiritualitatea benedictina. Exista oi unele congrega?ii calugareoti ai caror membri sunt numi?i "obla?i": Obla?ii Sfintei Fecioare; Obla?ii Sfântului Iosif; Obla?ii Sfântului Fransisc de Sales etc.

Obolul Sfântului Petru

(Din gr. obolós, moneda mica). Mai este numit cénsus Sáncti Pétri (venitul sfântului Petru). Colecta în bani care se face în fiecare an în ziua de 29 iunie (sarbatoarea sfin?ilor apostoli Petru oi Paul) în toate diecezele catolice din lume, pentru ca papa, succesorul sfântului Petru, sa poata face fa?a diferitelor nevoi materiale din Biserica universala.

Obreptio

(Cuv. lat. derivat din obrépere, a înoela). În Dreptul canonic, afirmarea de motive false într-o cerere facuta pentru ob?inerea unui rescript de la superiorul ecleziastic. Daca toate motivele invocate sunt false, rescriptul este nul.

Observan?i

Octava

(Din lat. octáva díes, ziua a opta). E perioada de opt zile în care se prelungeote o sarbatoare religioasa. Actualmente au ramas numai octava Craciunului, de la 25 decembrie pâna la 1 ianuarie inclusiv, oi octava Paotelui, din ziua de Paote pâna la Duminica alba inclusiv. Octava mondiala de rugaciune pentru unitatea Bisericii: opt zile (de la 18 ianuarie la 25 ianuarie) de rugaciune oi de celebrari ecumenice ale Liturgiei Cuvântului pentru unirea Bisericilor.

Odegetica

(Din gr. odegéin, a conduce). Parte a Teologiei pastorale care trateaza despre conducerea credinciooilor oi pastorirea comunita?ii, inclusiv despre buna administrare a parohiei.

Oferta de Liturghie

(În lat. stips obláta ad Míssae celebratiónem). Oferta în bani pe care credinciooii o fac preotului celebrant pentru ca Sfânta Liturghie sa fie celebrata dupa inten?ia lor (pentru a-i mul?umi lui Dumnezeu, pentru a-i cere un ajutor sufletesc sau trupesc, pentru cei raposa?i etc.), contribuind ei astfel la binele Bisericii oi mai ales la între?inerea slujitorului sacru.

Ofertoriu

(Din lat. offertórium, derivat din offére, a oferi). E primul moment al Liturgiei euharistice, în timpul caruia sunt prezentate oi oferite lui Dumnezeu darurile, adica pâinea oi vinul, care vor deveni Trupul oi Sângele lui Cristos. Din cele mai vechi timpuri, creotinii au obionuit sa aduca, împreuna cu pâinea oi vinul, diferite ajutoare pentru Biserica oi pentru saraci. Este aoa-zisa colecta.

Oficial

(Din lat. officiális).

Oficiu divin

Oficiu ecleziastic

Orice func?ie înfiin?ata în mod stabil din dispozi?ie fie divina, fie ecleziastica, ce trebuie exercitata în Biserica în vederea unui scop spiritual (cf. CDC, can. 145). De orânduire divina este numai oficiul pontifului roman oi al episcopatului în general, pe când toate celelalte oficii ecleziastice sunt create de Biserica (oficiul de cardinal, de legat papal, de vicar general, de paroh, de superior calugaresc etc.).

Oficiu pastoral

Slujire înfaptuita de clerici, în calitate de pastori în slujba poporului lui Dumnezeu. Termenul poate fi aplicat oi în cazul celor carora episcopul le încredin?eaza o misiune speciala, cum ar fi instruirea religioasa, pastora?ia familiala etc.

Omiletica

(Din gr. homiletiké, arta de a conversa). Ramura a teologiei pastorale care trateaza despre ansamblul normelor privind pregatirea oi rostirea unei omilii; otiin?a vestirii Cuvântului lui Dumnezeu.
[ Omilie ]

Omilie

(Din gr. homilía, conversa?ie). Predica ?inuta în cadrul celebrarilor liturgice, dupa citirea Evangheliei, în care slujitorul competent (episcopul, preotul sau diaconul) vesteote, explica oi preamareote misterul creotin care se celebreaza, pentru ca credinciooii sa-l accepte cu iubire, sa-l traiasca personal oi sa-l marturiseasca în lume. De obicei la omilie este comentata oi aprofundata tema principala a lecturilor biblice. "Este staruitor recomandata omilia ca parte integranta a Liturghiei: pornind de la textul sacru în ea sunt prezentate, de-a lungul anului liturgic, misterele credin?ei oi normele vie?ii creotine. La liturghiile care se celebreaza cu participarea poporului, în duminici oi sarbatori de porunca, omilia nu se va omite decât din motive grave" (SC 52). Se recomanda omilia oi la Liturghiile din timpul saptamânii, mai ales în timpul Adventului oi al Postului Mare sau cu ocazia unei sarbatori (cf. CDC, can. 767).

Onestitate publica

Impediment matrimonial care deriva dintr-o casatorie invalida, dupa ce s-a instaurat via?a în comun, sau din concubinajul notoriu oi public. Invalideaza casatoria în primul grad al liniei drepte, între barbat oi consangvinii femeii oi invers. O eventuala casatorie între aceste persoane contravine decen?ei naturale oi ar scandaliza comunitatea.

Optatam totius

(Expr. lat., "dorita a întregii", "reînnoirea dorita a întregii Biserici"). Decret al Conciliului al II-lea din Vatican privind pregatirea seminariotilor pentru sfânta Preo?ie, promulgat la 28 octombrie 1965. Cuprinde urmatoarele chestiuni: 1. Alcatuirea normelor de formare preo?easca în fiecare na?iune; 2. Favorizarea voca?iilor preo?eoti; 3. Organizarea seminariilor mari; 4. Necesitatea unei mai intense formari spirituale; 5. Revizuirea studiilor; 6. Formarea pastorala propriu-zisa; 7. Perfec?ionarea formarii dupa perioada studiilor.

Opus Dei

(Expr. lat., "lucrarea lui Dumnezeu"). Denumirea obionuita a prelaturii personale Socíetas sacerdotális Sánctae Crúcis et Ópus Déi (Societatea Sacerdotala a Sfintei Cruci oi Lucrarea lui Dumnezeu), întemeiata la Madrid, în 1928, de Fericitul José Maria Escrivá de Balaguer y Albas (1902-1975) oi aprobata de Papa Pius al XII-lea în 1950. Din aceasta societate fac parte, în calitatea de colaboratori sau asocia?i, oi foarte mul?i laici. Ópus Déi tinde la sfin?irea vie?ii de fiecare zi prin exercitarea profesiei într-un context de rugaciune oi interiorizare.

Ora Medie

În Liturgia Orelor, una din cele trei ore: a treia (tértia), a oasea (séxta) oi a noua (nóna). Când Liturgia Orelor este celebrata în comun în manastirile de via?a contemplativa, toate cele trei ore sunt obligatorii, altminteri se poate alege una din ele, care e mai potrivita cu momentul zilei: între orele 9-12, ora a treia; între 12-15, ora a oasea; între 15-18, ora a noua. Ora aleasa e numita "ora medie".

Oratorieni

Societate de via?a apostolica, clericala, înfiin?ata de sfântul Filip Neri în anul 1552 oi aprobata de Papa Grigore al XIII-lea în 1575 (Institútum Oratórii Sáncti Philíppi Néri). Denumirea vine de la termenul "oratoriu", adica locul în care sfântul Filip oi prietenii sai se adunau pentru rugaciune. Cei mai mul?i membri ai acestei societa?i desfaooara activita?i pastorale parohiale.

Oratoriu

(Din lat. oratórium, derivat din oráre, a se ruga). 1. Lacao destinat cultului divin, în folosul unei comunita?i sau al unui grup de credinciooi (seminar, casa calugareasca, spital, orfelinat, azil de batrâni etc.) care se aduna acolo cu permisiunea Ordinariului locului oi unde pot veni oi al?i credinciooi, cu consim?amântul superiorului competent (cf. CDC, can. 1223). Capelele sau oratoriile "publice" prevazute de vechea legisla?ie canonica (cf. CDC 1917, can. 1188), în noua legisla?ie sunt echivalate bisericilor; capelele "semipublice" sunt astazi oratoriile. 2. Casa, situata de obicei lânga biserica parohiala, în care se aduna copiii oi tinerii pentru a desfaoura activita?i recreative, culturale oi spirituale. 3. Compozi?ie muzicala cu subiect religios, pentru solioti, cor oi orchestra.

Ordin

(Din lat. órdo, rang, clasa sociala). În antichitatea romana, cuvântul Ordin desemna corpuri constituite în sens civil, mai ales corpul guvernan?ilor. Ordinátio (ordina?iune) desemneaza integrarea într-un órdo (ordin). În Biserica exista anumite corpuri constituite pe care, înca din timpurile vechi, Tradi?ia, nu fara fundament scripturistic, le numeote în greaca táxeis, în latina órdines: astfel liturgia vorbeote despre órdo episcopórum, órdo presbyterórum oi órdo diaconórum. ai alte grupuri sunt numite órdo: catecumenii, fecioarele, so?ii, vaduvele. Integrarea într-unul din aceste corpuri ale Bisericii se facea printr-un ritual numit ordinátio, act religios oi liturgic, care era o consacrare, o binecuvântare sau un sacrament. Astfel, cuvântul ordinátio este rezervat actului sacramental care integreaza în ordinul episcopilor, al prezbiterilor oi al diaconilor oi care e mai mult decât o simpla alegere, desemnare, delegare sau instituire de catre o comunitate, fiindca ea confera un dar al Duhului Sfânt ce permite exercitarea unei puteri sacre (sácra potéstas) care nu poate veni decât de la Cristos însuoi, prin Biserica lui. Ordinátio (hirotonirea) este numita oi consecrátio (consacrare), deoarece ea înseamna o punere deoparte oi o investitura facuta de Cristos însuoi pentru Biserica lui. Impunerea mâinilor de catre episcop, împreuna cu rugaciunea de consacrare, constituie semnul vizibil al acestei consacrari (cf. CBC 1537-1538).

Ordin calugaresc

Institut calugaresc în care membrii depun voturi solemne. Ordinele calugareoti sunt: Canonicii regulari, Ordinele monahale (de exemplu, benedictinii), Ordinele mendicante (de exemplu, franciscanii), oi Clericii regulari (de exemplu, iezui?ii).

Ordin mendicant

(Din lat. mendicáre, a ceroi). Ordin calugaresc ale carui constitu?ii interziceau nu numai calugarilor, ci oi conventelor posibilitatea de a poseda bunuri. Aceste ordine (de exemplu, carmeli?ii, dominicanii, franciscanii) aparute în sec. XII-XIII, traiau din munca membrilor lor, dar mai ales din pomenile credinciooilor.

Ordin monahal

Ordin calugaresc ai carui membri traiesc dupa regula sfântului Benedict (în Biserica Romano-Catolica), cum sunt: benedictinii, cistercienii, trapiotii etc.

Ordinariu

(Din lat. ordinárius, derivat din ordináre, a orândui). Denumire canonica data titularului unui oficiu ecleziastic care comporta o putere de conducere sau de jurisdic?ie asemanatoare într-un anumit fel celei episcopale. Conform Dreptului canonic au denumirea de ordinariu: episcopii diecezani, cei echivala?i episcopului diecezan (aba?ii oi prela?ii teritoriali, vicarii oi prefec?ii apostolici, administratorii apostolici), administratorii diecezani, vicarii generali oi episcopali, superiorii majori ai institutelor calugareoti clericale de drept pontifical oi ai societa?ilor de via?a apostolica clericale, de drept pontifical.

Ordinariul locului

(Din lat. ordinárius lóci). Denumire canonica data Ordinariului a carui jurisdic?ie e teritoriala, adica e exercitata pentru credinciooii care se gasesc într-un anumit teritoriu. Conform Dreptului canonic, au denumirea de Ordinariul locului to?i Ordinariii, cu excep?ia superiorilor majori ai institutelor calugareoti oi ai societa?ilor de via?a apostolica, clericale oi de drept pontifical.

Ordina?iune

(Din lat. ordinátio).

Ordinul fecioarelor

(În lat. Órdo vírginum). Este o stare de via?a consacrata. Fecioarele, exprimându-oi hotarârea sfânta de a-l urma pe Cristos mai îndeaproape, sunt consacrate lui Dumnezeu de episcopul diecezan dupa ritul liturgic aprobat, întitulat Órdo consecratiónis vírginum (31.05.1970), sunt logodite mistic cu Cristos, Fiul lui Dumnezeu, oi sunt închinate slujirii Bisericii (cf. CDC, can. 604). Un "ordin" nu înseamna asocia?ie, ci o categorie de persoane. Fecioarele se consacra lui Dumnezeu, dar traiesc singure sau fiecare în propria familie.

Ordo

(Cuv. lat., "ordine"). 1. E echivalentul latinesc al termenului "rit". De exemplu, Órdo Míssae, Ritul Sfintei Liturghii, Órdo Baptísmi, Ritul Botezului etc. 2. Calendar liturgic care con?ine prescrip?iile pentru celebrarea Sfintei Liturghii oi a Liturgiei Orelor.

Orientalium ecclesiarum

(Cuv. lat., "ale Bisericilor orientale"). Decret al Conciliului al II-lea din Vatican despre Bisericile orientale catolice, promulgat la 21 noiembrie 1964. Dupa o scurta introducere, trateaza urmatoarele oase chestiuni: 1. Despre Bisericile particulare sau rituri; 2. Pastrarea patrimoniului spiritual al Bisericilor orientale; 3. Patriarhii orientali; 4. Disciplina sacramentelor; 5. Cultul divin; 6. Rela?iile cu fra?ii din Bisericile despar?ite.

Ortodox(a)

(Din gr. orthós, corect, oi dóxa, opinie). 1. Persoana care apar?ine unei Biserici Ortodoxe. 2. Titlu revendicat de Bisericile din Rasarit care au acceptat deciziile Conciliului ecumenic din Calcedon (451). 3. În epoca moderna, denumirea de "Biserici Ortodoxe" se refera la Bisericile orientale care au pastrat credin?a primelor oapte Concilii ecumenice, dar care nu sunt în comuniune cu Biserica Catolica.

Ortodoxie

(Din gr. orthós, corect, oi dóxa, opinie). Înva?atura creotina autentica, aoa cum este ea revelata de Dumnezeu, transmisa de apostoli oi definita de magisteriul Bisericii. Contrarul ortodoxiei este erezia.

Ostensor

(Din lat. ostensórium, derivat din osténdere, a arata). Obiect de cult, din metal pre?ios (de obicei argint aurit), în forma de soare cu raze, în care se aoaza Ostia sfânta pentru a fi expusa credinciooilor spre adora?ie.

Ostie

(Din lat. hóstia, victima). Pâine nedospita, facuta din faina de grâu, sub?ire oi rotunda, pe care preotul o consacra în timpul Sfintei Liturghii, la Prefacere. Ostia consacrata sau sfânta con?ine adevaratul Trup al Domnului nostru Isus Cristos.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/studiu.asp?dictionar=on&litera=O
Vă rugăm să respectați drepturile de autor