www.profamilia.ro /studiu.asp?dictionar=on&litera=R
 
 STUDIU 

Mic dic?ionar creotin catolic
pr. Ioan Tamao

achizitionare: 04.03.2003; sursa: Sapientia

Prezentare    Index & Cautare

- R -

Rai
(Din slav. raj).

Raport despre starea diecezei

Darea de seama despre situa?ia diecezei, pe care fiecare episcop diecezan trebuie sa o prezinte papei, o data la cinci ani, în forma oi la timpul pe care le stabileote Scaunul Apostolic.

Rascumparare

Rascumparator

(Din lat. redémptor). Nume dat Domnului nostru Isus Cristos care, prin moartea oi învierea sa glorioasa, îi elibereaza pe oameni de pacat oi le daruieote via?a lui Dumnezeu. "Toata via?a lui Cristos este mister de Rascumparare. Rascumpararea ne vine înainte de toate prin sângele varsat pe Cruce, dar acest mister ac?ioneaza în toata via?a lui Cristos, înca de la întruparea sa, prin care, facându-se sarac, ne îmboga?eote cu saracia sa (cf. 2Cor 8,9); în via?a sa ascunsa, care prin supunerea sa repara nesupunerea noastra; în cuvântul sau care îi purifica pe cei care îl asculta (cf. In 15,3), în vindecarile oi exorcismele sale, prin care a luat asupra sa slabiciunile noastre oi cu suferin?ele noastre s-a împovarat (Mt 8,17); în învierea sa, prin care ne face drep?i (cf. Rom 4,25)" (CBC 517).

Reconciliere

(Din lat. reconciliátio).

Rector

(Din lat. réctor, conducator). 1. Denumire data persoanei care conduce un seminar, un colegiu, un institut teologic sau o universitate. 2. Denumire data preotului care conduce o Biserica (réctor ecclésiae) care nu este nici parohiala, nici filiala, nici capitulara (încredin?ata canonicilor), nici anexata unei comunita?i calugareoti care sa celebreze în ea oficiile sacre (cf. CDC, can. 556).

Reculegere lunara

O zi pe luna în care unii credinciooi, îndeosebi preo?ii, seminariotii oi calugarii, întrerupându-oi activitatea obionuita, mediteaza oi se roaga cu scopul de a se întari oi a înainta în via?a spirituala.

Redemptorioti

(Din lat. redémptor, rascumparator). Congrega?ie calugareasca clericala înfiin?ata de sfântul Alfons Maria de Liguori (1696-1787). Denumirea oficiala: Congregátio Sanctíssimi Redemptóris (Congrega?ia Preasfântului Rascumparator). Are ca scop apostolatul în mediile sociale nevoiaoe oi mai ales misiunile populare.

Regina coeli

(Expr. lat., "Regina cerului"). Rugaciune în cinstea Maicii Domnului, aparuta la Roma în sec. al VI-lea, pe vremea Papei Grigore cel Mare (590-604). Se recita sau se cânta de trei ori pe zi în timpul pascal în loc de Ángelus.

Regiune ecleziastica

Grupare a mai multor provincii ecleziastice. Este înfiin?ata de Scaunul Apostolic la propunerea Conferin?ei episcopale. Poate fi ridicata la rangul de persoana juridica.

Regula

(Din lat. régula, norma). Totalitatea normelor care reglementeaza via?a oi activitatea unui ordin calugaresc, redactate de obicei de întemeietorul ordinului.

Regula augustiniana

Foarte cunoscuta în Evul Mediu, regula aceasta este rezultatul fuzionarii a doua reguli pseudo-augustiniene: De órdine monastérii oi Informátio reguláris.
[ Regula ]

Regula benedictina

Regula monahilor benedictini, opera sfântului Benedict de Norcia (480-547). În cele 73 de capitole, inspirate din Noul Testament oi din scrierile sfin?ilor Pahomie, Vasile cel Mare, Ieronim, Augustin oi Cassian, sunt fixate normele care trebuie sa calauzeasca via?a spirituala oi materiala a calugarilor care traiesc în comunitate (cenobi?i). ai astazi ea constituie mágna chárta a ordinului benedictin.

Relicve

(Din lat. relíquiae, resturi). În sens larg, tot ce ramâne dupa moartea unui creotin care a murit în faima de sfin?enie: trupul (moaotele), instrumentele cu care eventual a fost martirizat, lucrurile ce i-au apar?inut etc., care au devenit obiect de venera?ie din partea credinciooilor. În sens strict, moaotele oi obiectele care au apar?inut ferici?ilor oi sfin?ilor. Este absolut interzisa vânzarea relicvelor sacre. De asemenea, relicvele importante ca oi cele care sunt foarte cinstite de popor, nu pot fi înstrainate sau transferate fara permisiunea Scaunului Apostolic (cf. CDC, can. 1190). Motivul venerarii relicvelor este de a proclama faptele minunate ale lui Cristos în slujitorii sai oi de a oferi credinciooilor exemple vrednice de urmat (cf. SC 111). Cinstea relicvelor este oi un semn de respect pentru trupul chemat sa intre în comuniune cu Dumnezeu la învierea din mor?i.

Religie

(Din lat. ligáre, a lega, sau religáre, a lega din nou) 1. Atitudinea fundamentala pe care fiin?ele umane trebuie sa o aiba fa?a de Dumnezeu, Creatorul oi Rascumparatorul lor. Virtutea morala a religiei se manifesta prin adorarea, slujirea oi iubirea lui Dumnezeu din toata inima. A-l adora pe Dumnezeu,a te ruga lui, a-i aduce cultul ce i se cuvine, a îndeplini fagaduin?ele oi voturile facute lui sunt acte ale virtu?ii religiei ce ?in de ascultarea fa?a de porunca întâi a Decalogului: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, sa nu ai al?i dumnezei afara de mine". Datoria de a-i aduce lui Dumnezeu un cult autentic îl priveote pe om atât la nivel individual cât oi la nivel social (cf. CBC 2105; 2135). 2. Totalitatea riturilor, practicilor oi rugaciunilor prin care un popor sau o societate obionuieote sa fie în legatura cu divinitatea sau sacrul. Adora?ie; Cult; Latrie.

Religios(oasa)

1. Ca adjectiv, tot ce ?ine de religie sau e conform cu religia, ori calitate a unei persoane credincioase sau tematoare de Dumnezeu. 2. Ca substantiv, persoana consacrata lui Dumnezeu prin profesiunea sfaturilor evanghelice întarite prin voturi publice: calugar, calugari?a. "Religia - scria sfântul Toma de Aquino - este virtutea prin care noi îl slujim pe Dumnezeu oi îi aducem cult. De aceea se numesc, prin antonomaza, «religiooi» cei care se consacra cu totul lui Dumnezeu oi care se ofera cu totul lui, ca sa spunem aoa ca ardere de tot" (Súmma theologíae, II-II, q. 186, a. 1).

Religiozitate populara

Totalitatea practicilor de pietate care secundeaza via?a liturgica a Bisericii, cum ar fi venerarea relicvelor, vizitarea sanctuarelor, pelerinajele, procesiunile, Rozariul, Calea Crucii etc. În afara de Liturgia sacra, via?a creotina se hraneote din forme de pietate populara, înradacinata în diferite culturi. Având grija sa le lumineze cu lumina credin?ei, Biserica favorizeaza formele de religiozitate populara care exprima un instinct evanghelic oi o în?elepciune umana oi care îmboga?esc via?a creotina (cf. CBC 1679).

Reparare

(Din lat. reparátio). 1. Dându-oi via?a ca jertfa de ispaoire, Isus a adus reparare pentru greoelile noastre oi îndestulare Tatalui pentru pacatele noastre (cf. DS 1529). 2. Repararea morala oi materiala este datoria ce izvoraote din orice ac?iune savâroita împotriva drepta?ii oi a adevarului.

Repaus duminical

Ab?inerea în zilele de duminica oi în sarbatorile de porunca, de la acele munci oi activita?i care împiedica cultul datorat lui Dumnezeu, bucuria deosebita a zilei Domnului oi destinderea necesara a min?ii oi a trupului (cf. CDC, can. 1247).

Requiem

(Cuv. lat. réquies, odihna, la acuzativ). Primul cuvânt de la antifona cu care începe una din liturghiile pentru cei raposa?i: "Réquiem aetérnam dóna eis, Dómine..." (Odihna cea veonica da-o lor, Doamne...). Termen folosit pentru a indica toate cântarile Liturghiei pentru raposa?i. Polifonia sacra are nenumarate Réquiem-uri celebre (de ex., Réquiem-ul de Mozart, de Verdi etc). Deseori termenul réquiem e folosit oi pentru a desemna prohodul pentru comemorarea credinciooilor raposa?i.

Rescript

(Din lat. rescríptus, raspuns la o scrisoare sau la o cerere). Actul administrativ dat în scris de catre autoritatea executiva competenta, prin care, la cererea cuiva, se acorda un privilegiu, o dispensa sau o alta favoare (cf. CDC, can. 59).

Responsoriu

(Din lat. responsórium, derivat de la respóndere, a raspunde la rândul sau). Cântare alternanta între solist oi adunarea credinciooilor care raspunde cu un refren. Este cea mai veche forma de cântare liturgica.

Revela?ie

(Din lat. revelátio, derivat din reveláre, a da la o parte, a dezvalui). Actul prin care Dumnezeu se face cunoscut oamenilor oi le comunica planul sau veonic de mântuire: "I-a placut lui Dumnezeu, în bunatatea oi în?elepciunea sa, sa se dezvaluie oi sa faca cunoscut misterul voin?ei sale" (DV 1). Din iubire, Dumnezeu s-a revelat oi s-a daruit omului. El aduce astfel un raspuns definitiv oi supraabundent la întrebarile pe care omul oi le pune asupra sensului oi scopului vie?ii sale. Dumnezeu s-a revelat omului comunicându-i treptat misterul sau prin cuvinte oi fapte. Dincolo de marturia pe care Dumnezeu o da despre sine în lucrurile create, el s-a manifestat în persoana primilor nootri parin?i. Le-a vorbit oi, dupa cadere, le-a fagaduit mântuirea (cf. Gen 3,15) oi le-a oferit legamântul sau. Dumnezeu a încheiat cu Noe un legamânt veonic între el oi toate fiin?ele vii (cf. Gen 9,16). Aceasta va dura cât va dainui lumea. Dumnezeu l-a ales pe Abraham oi a încheiat un legamânt cu el oi cu urmaoii lui. Din aceotia oi-a format poporul, caruia i-a revelat legea sa prin Moise oi pe care l-a pregatit prin profe?i sa primeasca mântuirea destinata întregii omeniri. Dumnezeu s-a revelat pe deplin trimi?ându-l pe propriul sau Fiu, încare oi-a statornicit legamântul pentru totdeauna. Cristos, Fiul lui Dumnezeu facut om, este Cuvântul unic, desavâroit oi definitiv al Tatalui, aoa încât nu va mai exista alta Revela?ie dupa el (cf. CBC 68-73).

Revela?ii particulare

Descoperiri speciale facute de Dumnezeu unor persoane privilegiate. Biserica admite posibilitatea unor astfel de revela?ii, dar considera ca ele nu adauga nimic esen?ial la revela?ia lui Dumnezeu prin Fiul sau, care e deplina oi definitiva. Rolul lor este de a-i ajuta pe oameni sa traiasca mai viu revela?ia definitiva a lui Cristos într-o anumita perioada istorica. Calauzit de magisteriul Bisericii, sim?ul credinciooilor otie sa discearna oi sa primeasca ceea ce în aceste revela?ii constituie o chemareautentica a lui Cristos sau a sfin?ilor lui adresata Bisericii (cf. CBC 67).

Reverenda

(Din lat. reverénda).
[ Talar ]

Rit

(Din lat. rítus, ceea ce e conform cu ordinea). Termen care înseamna fie o celebrare liturgica în general (de ex., ritul hirotonirii sacerdotale), fie un element al acestei celebrari (de ex., ritul impunerii mâinilor). Termenul rit se refera oi la totalitatea formelor liturgice proprii unei Biserici (de ex. ritul latin, ritul bizantin) sau unui ordin calugaresc (de ex., ritul dominican, folosit de calugarii dominicani).

Rit latin

Ritul Bisericii Catolice Occidentale. Cuprinde ritul roman, adica ritul Bisericii Romei (cel mai raspândit), ritul ambrozian, adica ritul liturgic specific diecezei de Milano (Italia), unde a pastorit ca episcop sfântul Ambroziu, (difera pu?in de ritul roman), oi ritul mozarabic sau spaniol, celebrat astazi numai în capela "Corpus Domini" din catedrala din Toledo. Toate riturile latine au în comun aceeaoi limba oficiala: limba latina.
[ Rit ]

Ritual

Carte liturgica oficiala care con?ine rugaciunile oi ac?iunile prescrise pentru celebrarea sacramentelor oi a sacramentaliilor. De ex., Ritualul Botezului, Ritualul înmormântarii.

Ritul pacii

Rit din cadrul Sfintei Liturghii, care areloc dupa embolism, prin care credinciooii implora pacea oi unitatea pentru Biserica oi pentru întreaga familie umana oi îoi exprima iubirea fra?easca reciproca printr-un gest, înainte de a se împartaoi. Conferin?ele episcopale trebuie sa stabileasca modul de împlinire a acestui gest de pace în func?ie de mentalitatea oi obiceiurile fiecarui popor (cf. PNMR 65). În România, credinciooii îoi strâng reciproc mâna.

Roadele Duhului Sfânt

Perfec?iuni pe care Duhul Sfânt le plamadeote în noi ca pârga a gloriei veonice. Tradi?ia Bisericii enumera douasprezece roade: iubirea, veselia, pacea, staruin?a, îndelunga-rabdare, bunatatea, blânde?ea, facerea de bine, fidelitatea, modestia, înfrânarea, cura?ia (Gal 5,22-23).

Rota Romana

(Expr. lat., "roata romana"). Tribunal colegial al Scaunului Apostolic, instituit de Pontiful Roman pentru a primi apelurile provenite din întreaga Biserica. Judeca în instan?a a doua cauzele care au fost judecate de tribunalele ordinare de instan?a întâi, oi care sunt deferite în mod legal Scaunului Apostolic; în instan?a a treia, cauzele tratate deja de aceeaoi Róta Romána sau de oricare alt tribunal daca chestiunea nu a fost judecata definitiv; în instan?a întâi, anumite cauze speciale prevazute de drept sau alte cauze pe care i le încredin?eaza papa (cf. CDC, can 1405; 1443-1445).

Rozariu

(Din lat. rosárium, gradina de trandafiri). Rugaciune în cinstea Sfintei Fecioare Maria compusa din 150 de "Bucura-te, Marie" (Áve, María), divizate în decade. Fiecare decada comemoreaza un mister din via?a lui Cristos sau a Maicii Domnului oi începe cu rugaciunea "Tatal nostru" (Páter nóster), urmata de zece "Bucura-te, Marie", oi se încheie cu doxologia "Slava Tatalui" (Glória Pátri). Meditarea misterului înso?eote recitarea unei decade. Cele cinci mistere de bucurie sunt concentrate asupra naoterii oi copilariei lui Isus Cristos. Cele cinci mistere de durere încep cu agonia lui Cristos în gradina Ghetsemani oi se sfâroesc cu rastignirea oi moartea pe Cruce. Cele cinci mistere de glorie încep cu învierea lui Cristos oi se termina cu participarea Mariei la victoria Fiului sau (ridicarea cu trupul oi sufletul la cer oi încoronarea ei ca Regina a cerului oi a pamântului). La oapte octombrie Biserica celebreaza sarbatoarea "Sfânta Fecioara Maria a Rozariului", instituita de Papa Pius al V-lea în anul 1572. Luna octombrie este numita "luna sfântului Rozariu", timp în care Maica Domnului este cinstita într-un chip special.

Rubrici

(Din lat. rúbrica, titlu scris cu roou). În car?ile liturgice, toate indica?iile oi normele scrise cu roou privind desfaourarea corecta a celebrarilor liturgice.

Rugaciune

(Din lat. rogátio, cerere, derivat din rogáre, a ruga). "Rugaciunea este înal?area sufletului catre Dumnezeu, sau cererea de la Dumnezeu a unor lucruri potrivite" (sfântul Ioan Damascenul). Rugaciunea de cerere are ca obiect iertarea, cautarea împara?iei lui Dumnezeu, ca oi orice nevoieadevarata. Rugaciunea de mijlocire consta într-o cerere facuta în favoarea altcuiva. Ea nu cunoaote limite, oi se extinde oi asupra duomanilor. Orice bucurie oi orice suferin?a, orice eveniment oi orice nevoie pot constitui motivul unei aduceri de mul?umire care, împartaoindu-se din cea a lui Cristos, trebuie sa umple via?a întreaga: "În toate aduce?i mul?umire" (1Tes 5,18). Rugaciunea de lauda, cu totul dezinteresata, se concentreaza asupra lui Dumnezeu; îl cauta pentru el însuoi, îl slaveote, dincolo de ceea ce face el, pentru ca EL ESTE (cf. CBC 2621; 2646-2649).

Rugaciunea credinciooilor

Rugaciunea euharistica

Rugaciune de aducere de mul?umire oi de consacrare oi constituie partea centrala oi punctul culminant al Sfintei Liturghii. Mai este numita canon sau anafora. Începe cu introducerea la prefa?a oi se încheie cu doxologia finala: "Prin Cristos, cu Cristos oi în Cristos...", înainte de Tatal nostru. Liturghierul con?ine patru rugaciuni euharistice din care se alege una.

Rugaciunea universala

Este rugaciunea cu care se încheie Liturgia Cuvântului. Se numeote universala deoarece cuprinde nevoile întregii Biserici, universale oi locale (cf. 1Tim2,1-2). În ea, poporul lui Dumnezeu, exercitându-oi func?ia preo?easca, se roaga pentru to?i oamenii. În mod normal aceasta rugaciune nu poata sa lipseasca din Liturghiile la care participa credinciooii, astfel încât se înal?a rugaciuni pentru nevoile Bisericii, pentru conducatori oi mântuirea lumii întregi, pentru cei afla?i în situa?ii grele, pentru comunitatea locala (PNMR 45-46; cf. SC 53). Se mai numeote Rugaciunea credinciooilor, adica a tuturor acelora care au primit Botezul. Din primele veacuri ale Bisericii oi pâna în acest moment, puteau sa participe la liturgie oi catecumenii care se pregateau pentru Botez. Începând cu aceasta rugaciune continuau sa ramâna la Liturghie numai credinciooii, adica numai cei boteza?i.

Rusalii

(Din lat. rosária, de trandafiri). Denumirea populara data solemnita?ii Pentecóste oi Cincizecímea (a cincizecea zi). Termenul vine de la o veche sarbatoare pagâna romana în timpul careia se puneau trandafiri (rósae) pe morminte. La stingerea pagânismului, sarbatoarea creotina a Cincizecimii a pastrat la romani acelaoi nume deoarece amândoua sarbatorile cadeau în acelaoi timp. Paotele evreiesc continua o saptamâna de saptamâni (49 de zile) oi seîncheia cu sarbatoarea Saptamânilor, numita oi Rusalii sau Pentecoste (Cincizecimea). Aceasta ultima zi era o sarbatoare a recoltarii grâului oi era celebrat legamântul de pe Sinai. Paotele creotin cunoaote oi el o prelungire de cincizeci de zile de bucurie. El se încheie tot cu Rusaliile, când Biserica aduna prima recolta din boteza?ii provenind din toate neamurile oi este pecetluita de Duhul Sfânt care celebreaza noul oi veonicul Legamânt. În ziua Rusaliilor, Paotele lui Cristos se împlineote în revarsarea Duhului Sfânt, care este manifestat, daruit oi comunicat ca persoanadivina. În aceasta zi, Sfânta Treime este pe deplin revelata. Începând din aceasta zi, împara?ia vestita de Cristos este deschisa celor care cred în el: în smerenia trupului oi în credin?a ei participa deja la comuniunea Sfintei Treimi. Prin venirea sa, care nu are sfâroit, Duhul Sfânt face lumea sa intre în "vremurile din urma", timpul Bisericii, împara?ia deja mootenita, dar înca nu desavâroita (cf. CBC 731-732).

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/studiu.asp?dictionar=on&litera=R
Vă rugăm să respectați drepturile de autor