www.profamilia.ro /studiu.asp?lumdinlum=04
 
 STUDIU 

Lumina din lumina
Curs de introducere în Sfânta Scriptura
pr. Iosif Bisoc OFMConv

achizitionare: 12.09.2003; sursa: Editura Serafica

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul 3
Importanta traducerii Sfintei Scripturi

1. Septuaginta

Cum am vazut deja, aceasta traducere a Sfintei Scripturi este din limba ebraica în limba greaca. Dupa ce Alexandru cel Mare a cucerit toata lumea cunoscuta în acel timp, cultura greaca a devenit cultura unei mari parti din imperiu. Un centru al acestei culturi era Egiptul, unde dinastia Tolomei a încercat sa favorizeze o înflorire a acestei culturi. Faraonul Tolomei II Filidelficus a înfiintat o mare biblioteca la Alexandria, în Egipt.  Dupa o traditie, bibliotecarul a cerut de la faraon sa obtina o copie a legii ebraice scrisa în greaca. Când faraonul a întrebat despre acest fapt, si-a dat seama ca pâna în acel moment aceasta traducere nu fusese facuta. El a scris marelui preot din Ierusalim sa-i trimita 72 de învatati (sase din fiecare trib) [35]. Ei au facut aceasta traducere în 72 de zile, lucrând fiecare de unul singur. Când au terminat, au comparat traducerile facute. Miraculos, traducerile erau exact egale, cuvânt cu cuvânt. Aceasta marturie se gaseste într-o scrisoare care se numeste "Scrisoarea lui Aristeas catre Philocrates". Problema este ca aceasta scrisoare este în mod sigur falsa si din aceasta cauza si marturia devine incerta.

Învatatii care au examinat traducerea LXX ne spun ca doar Torah a fost tradusa în acel timp, restul din LXX a fost tradusa mai târziu de catre diversi autori. Cu toate acestea, LXX a devenit Biblia pentru o mare parte din Diaspora. Când rabinii la Jamnia au refuzat-o, ea a fost pastrata de crestini, care au folosit-o ca text oficial pentru Vechiul Testament (îndeosebi în Orient).

Un punct interesant este faptul ca textul din Cartea lui Ieremia în LXX este cu circa 10% mai scurt decât Cartea lui Ieremia din textul ebraic pe care îl posedam (textul mazoretic). Aceasta înseamna ca atunci când a fost tradusa în limba greaca, în anul 200 î. C., erau doua versiuni asupra Cartii lui Ieremia. Aceasta ne face sa credem ca evreii au declarat un text oficial, iar pe un altul neoficial. Nu avem destula siguranta pentru a distinge când a avut loc acest moment.

2. Targum

O a doua traducere importanta este Targum. Dupa cum am vazut, evreii din timpul lui Isus nu mai vorbeau si nici nu mai întelegeau limba ebraica. Ei vorbeau limba aramaica, însa în sinagoga textul sacru era citit în limba ebraica si imediat dupa aceea tradus în limba aramaica. Aceste traduceri erau la început doar orale, însa înainte de anul 200 î. C., cu siguranta, au aparut versiuni scrise. Targum era o traducere, dar si ceva mai mult, deoarece continea explicatii pentru pasajele mai dificile, povestiri de diferite genuri, pentru a da exemple asupra a ceea ce era spus în Sfintele Scripturi. Targum ne da destule informatii pentru a cunoaste cum erau evreii în timpul lui Isus si cum au interpretat Sfintele Scripturi în acel timp.

3. Vulgata

Înainte de lucrarea Sfântului Ieronim, a mai fost o traducere a Sfintei Scripturi în latina: se numeste "Vetus latina". Nu se stie cu precizie când si cine a facut aceasta traducere. Sfântul Ieronim, între anii 383-384 d. C., a tradus Evangheliile în limba latina, la Roma, la cererea papei Damas. Aceasta scriere era mai mult decât corectarea în limba latina a lui "Vetus latina". Pentru lucrarea asupra Vechiului Testament, el a luat legatura cu rabinii care traiau aproape de el, atât timp cât a durat ramânerea lui la Betleem (aceasta probabil pentru ca el avea o retinere asupra Cartilor deuterocanonice).

Acest text, Vulgata, este înca un text oficial pentru Biserica, însa nu exact cum era textul Sfântului Ieronim. Cu putin timp în urma, studiosi ai Vaticanului au completat o alta revizuire asupra acestui text.

4. Alte traduceri facute în primele secole ale Bisericii

Aceste traduceri sunt importante pentru noi, în special când este un text care are variante în manuscrisele vechi. Câteva dintre aceste traduceri erau din limba greaca în limbile copta, etiopiana, siriana si aramaica.

5. Traduceri în limbile moderne

Pâna în anul 1943, toate traducerile Sfintei Scripturi în limbile moderne erau luate dupa traducerea Vulgatei, deoarece Vulgata era considerata a fi textul oficial al Bisericii. În 1943 Papa Pius al XII-lea a scris o enciclica numita "Divino Afflante Spiritu". În acest document Papa a dat permisiunea studiosilor catolici sa foloseasca tehnicile moderne pentru a studia Sfânta Scriptura. Mai mult, el a declarat ca din acel moment înainte traducerile Sfintei Scripturi în limbile moderne vor trebui facute din limbile oficiale. Motivul pentru care s-a hotarât aceasta este ca atunci când se traduce un text al Sfintei Scripturi din Vulgata se face de fapt o traducere din traducere si ori de câte ori se traduce un text în alta limba se pierde ceva. În schimb, când se traduce imediat din limbile originare, se poate pastra fidelitatea fata de textul initial.

Note

[35] În acel timp Palestina era sub guvernarea lui Tolemei din Egipt.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/studiu.asp?lumdinlum=04
Vă rugăm să respectați drepturile de autor