www.profamilia.ro /tineri.asp?calauziri=07
 
 TINERI   /   COPII 

Calauziri pentru creoterea oi educarea ortodoxa a copiilor
achizitionare: 15.06.2005; sursa: www.sfantamaria-dallas.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior

IZBAVIREA DE EGOISM

Am spus deci ca parintii, în lupta lor cu tendintele rele din comportamentul copiilor, trebuie mai întâi de toate sa anihileze defectul principal. De foarte multe ori se întâmpla ca acest defect sa fie egoismul. Ce vom face deci atunci când vom descoperi în sufletul copilului germenul acestei patimi cumplite? Cum vom cultiva acolo virtutile opuse acesteia, adica altruismul, modestia si smerenia?

Buna cuviinta si smerenia sunt virtuti sadite firesc în inima copilului, deoarece el de la început are mereu nevoie de ajutorul celorlalti. Astfel, aparitia egoismului si a mândriei constituie rezultatul unei educatii gresite si al unei dezvoltari eronate a sentimentului de ambitie, care este sadit în fiecare om. Însusi Domnul, ca sa le arate ucenicilor sai un exemplu de adevarata smerenie, le-a prezentat un copil mic si le-a spus: "Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împaratia cerurilor" (Matei 18,4).

Si totusi! Din nefericire, de multe ori întâlnim si la copii o forma sau alta de egoism, ca rezultat de obicei al unei educatii gresite. O prima forma de egoism, întâlnita în sufletul copiilor, se manifesta de obicei prin îngâmfarea produsa de felul în care sunt îmbracati. Bucuria copiilor manifestata atunci când primesc în dar o noua îmbracaminte este ceva firesc si nevinovat, daca nu sunt depasite anumite limite. Când însa aceste manifestari de bucurie sunt exagerate si de lunga durata, sau când acestia se lauda cu vesmintele lor, umilindu-i pe alti copii care sunt îmbracati cu haine mai simple, atunci este clar ca limitele firescului au fost depasite.

Aceasta îngâmfare stupida si deplasata este cultivata, de cele mai multe ori, chiar de catre parintii lipsiti de întelepciune, care îsi împodobesc copiii ca pe niste papusi, îi pun entuziasmati în fata oglinzilor si se mândresc cu ei. Ca sa nu cultive în inimile copiilor aceasta mândrie prosteasca, generata de felul în care sunt îmbracati, parintii trebuie sa evite astfel de manifestari. Trebuie sa îi faca sa înteleaga faptul ca în fata lui Dumnezeu, chiar si cele mai stralucitoare haine nu au nici cea mai mica valoare. Dumnezeu nu se uita la felul în care suntem îmbracati, ci se uita la inima noastra. Prin urmare este cu mult mai de pret un copil care, chiar daca este îmbracat cu haine simple si saracacioase, are inima curata. Sa le aduca aminte de asemenea ca si Domnul, pe vremea când era copil, era îmbracat în haine foarte modeste.

Parintii întelepti îi vor obisnui pe copiii lor nu cu îmbracaminti luxoase si scumpe, ci cu cele modeste si curate. Deoarece copiii trebuie sa fie învatati de mici cu curatenia. Si nici sa nu considerati o forma de alintare sau de egoism refuzul copiilor de a purta haine murdare sau rupte, sau de a mânca sau bea dintr-un vas nespalat, sau cererea lor ca toate în casa sa fie curate si aranjate. Dimpotriva, trebuie sa cultivati în sufletele copiilor vostri iubirea fata de ordine si curatenie.

A doua forma de egoism care se întâlneste la copii este aceea care se manifesta prin mândria lor fata de bogatiile, pozitia sociala sau functia de care dispun parintii lor, dispretuind pe copiii celor saraci si simpli. Ca sa contracarati instalarea unui astfel de comportament rusinos, obisnuiti-i sa fie politicosi si sa vorbeasca frumos cu orice persoana. Sa respecte pe orice om, fie el bogat sau sarac, renumit sau anonim. Nu împiedicati împrietenirea lor cu alti copii care, chiar daca sunt mai saraci, au în schimb un caracter ales. Nu le permiteti copiilor vostri sa vorbeasca rastit sau cu tupeu fata de oricare alta persoana. Faceti-i sa înteleaga ca Dumnezeu pretuieste nu bogatia sau renumele cuiva, ci virtutea si onestitatea. Vorbiti-le despre Isus, despre Dumnezeu însusi, care si-a ales pentru sine nu niste parinti renumiti si bogati, ci pe un simplu tâmplar, protectorul sau, si pe smerita fiica a Nazaretului, Fecioara Maria, Maica sa.

A treia forma de egoism care se întâlneste în comportamentul copiilor o constituie laudarosenia în fata celorlalti, cu virtutile lor reale sau închipuite. Multi sunt acei copii care se lauda ca sunt sârguinciosi, buni, curati, foarte inteligenti. Nu exista, desigur, nimic rau în acelea pe care copilul le considera ca fiind obligatiile sale de baza, adica de exemplu, sa învete bine la scoala si sa se distinga ca fiind un copil foarte bun. O astfel de ambitie rationala si echilibrata face parte din caracterul fiecarui om. Însusi Dumnezeu este Cel care a sadit-o în inima copilului.

Aceasta ambitie însa nu trebuie sa depaseasca anumite limite, deoarece sfârseste prin a se transforma în slava desarta si mândrie demonica. Copilul trebuie sa fie sârguincios, modest, evlavios nu numai pentru ca aceasta îi face pe parintii sai sa se mândreasca cu el, ci mai ales pentru ca aceasta este în acord cu voia lui Dumnezeu. Si cu cât creste, trebuie sa înteleaga ca savârseste binele din obligatia morala pe care o are fata de Dumnezeu si nu ca sa dobândeasca slava din partea oamenilor. De asemenea trebuie sa constientizeze ca abtinerea de la rau si de la pacat nu trebuie sa aiba ca principala motivatie frica de pedeapsa, ci faptul ca aceasta L-ar mâhni pe Dumnezeu.

Aveti grija voi însiva, parintilor, sa nu le inspirati copiilor vostri aroganta, îngâmfarea, ambitia exagerata, laudarosenia. Nu îi laudati în mod exagerat atunci când fac ceva bun. O privire blânda, un surâs de satisfactie, câteva cuvinte calde, dar masurate, sunt de ajuns pentru a-i rasplati si pentru a-i mobiliza catre noi reusite. Nu îi lasati pe copii sa vorbeasca mult si sa se laude cu reusitele lor, nici sa se amestece în mod nepermis în discutiile celor mari, sa îi contrazica sau sa îi corecteze cu un ifos batjocoritor si impertinent. Sa îi învatati în sfârsit, dupa cum am mai spus, cu ascultarea precisa, deoarece ascultarea este cel mai bun dascal al smereniei.

Daca vreti ca ei sa urasca orice forma de mândrie, aroganta sau slava desarta, aratati-le cât de mare este pacatul egoismului. Învatati-i ca acesta, asa cum ne spune si Sfânta Scriptura, este "începutul tuturor pacatelor" si "urât în fata lui Dumnezeu". Vorbiti-le despre duhurile cele viclene, care din cauza mândriei au cazut din cer, precum si despre proto-parintii nostri, care din egoism, la îndemnul diavolului, au vrut sa devina dumnezei, si au pierdut astfel paradisul. Spuneti-le de asemenea catre ce ne conduce egoismul si ca el este începutul celorlaltor caderi.

Nu uitati sa îi învatati pe copii cât de placuta este în fata lui Dumnezeu virtutea smereniei si a simplitatii, si cât de mult îl înalta Dumnezeu pe cel smerit. Aratati-le, în sfârsit, cel mai mare exemplu de smerenie, însusi Domnul care ne spune: "Învatati de la Mine, ca sunt blând si smerit cu inima" (Matei 11,29). Parintilor! Cu totii vreti ca pruncii vostri sa fie buni si ascultatori. De aceea luptati-va sa învingeti duhul mândriei, deoarece copiii care sunt aroganti sunt în acelasi timp si obraznici si neascultatori. Cultivati în sufletele lor smerenia, deoarece copiii smeriti sunt si ascultatori.

Toti doriti sa rasara în inimile copiilor vostri floarea recunostintei. Învatati-i deci sa fie smeriti si paziti-i de egoism, deoarece omul egoist este renumit pentru lipsa sa de recunostinta si de multumire. Cu totii vreti ca ei sa fie fericiti. Inspirati-le deci duhul cumpatarii. Omul cumpatat se multumeste cu putin, este blând si împacat cu sine - deci fericit! În sfârsit, toti doriti ca pruncii vostri sa primeasca binecuvântarea lui Dumnezeu. Învatati-i, deci, prin cuvântul si prin exemplul vostru, ce este smerenia, pentru ca "Dumnezeu celor mândri le sta împotriva, iar celor smeriti le da har"! (Iacov 4,6).

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/tineri.asp?calauziri=07
Vă rugăm să respectați drepturile de autor