pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 02/2003 

IESLEA DE CRĂCIUN...
... DIN SUFLETELE NOASTRE
Marina Fara

Betleem - centrul lumiiCuprins

 

Aducerea pe lume a unui copil cunoaște un moment misterios, de tăcere care "cântă". Adevărul acesta îl știu bine mamele... În tăcerea dinaintea primului țipăt de viață al noului născut se concentrează un moment sacru, ca o sărbătoare de Crăciun.

Tăcerea aceasta, pe care noi, oamenii, ne-am priceput să o numim așteptare, cuprinde în sine armonia unei muzici, nereceptată de simțuri, nici de inteligență, ci de auzul tainic al sufletului: "Osana... Mărire în cer lui Dumnezeu și pace pe pământ oamenilor de bunăvoință"... sunt îngerii care cântă și muzica lor devine lumină puternică în noapte.

Muzicienii spun, de altfel, că armonia perfectă nu este altceva decât o arhitectură a tăcerii.

Oamenii simt nevoia să se manifeste zgomotos și cât mai complicat cu putință, în orice împrejurare. Dar atunci când construiesc scena de Crăciun: iesle simplă sau brad fastuos, rugăciune și contemplație ori decoruri hiperbolice (după motivația fiecăruia), este suficientă o clipă de amintire: e nașterea lui Isus... Cu adevărat Dumnezeu a venit să locuiască printre noi! În chip de Prunc! ... tăcerea de uimire a acestui gând trezește amintirea copilului ce dăinuie în "ieslea" sufletului fiecăruia, din clipa misterioasă de liniște și așteptare în care a pășit în lume.

 

Ceva din misterul acelei puternice lumini în noaptea omenirii, din locul tainic al Betleemului în care Iosif și Maria îl adorau pe Dumnezeu Prunc cu o bucurie dincolo de limitele omenești, se trezește în fiecare familie în Sărbătoarea Crăciunului.

Crăciunul este prin excelență sărbătoarea familiilor. De multe ori s-a afirmat acest adevăr... evident! Dar trebuie să recunoaștem că această excelență îi este conferită de ființa în jurul căreia familia își regăsește sensul și unitatea: copilul.

Un adevăr căruia astăzi nu i se mai acordă importanța cuvenită: rațiunea de a fi și măsura oricărei familii este copilul. Astăzi, însă, copilul nu mai e iubit doar prin simplul și minunatul fapt că există și onorează familia noastră prin "sosirea" lui, fiind un dar primit de la Dumnezeu și aducând cu sine, între noi, uimitoare-i zestre proprie de umanitate și "destin". Copilul este considerat, în schimb, "creația noastră" sau, din păcate, în gândul multora, "a mea" și, deci, el "trebuie" să răspundă ambițiilor mele, ambițiilor noastre. Dar încă și mai apăsător e gândul: "copilul meu trebuie să aibă" mult, cât mai mult, mai mult decât îi este necesar. De ce? Nu există un "de ce", atunci când "a avea" a devenit unic scop al vieții.

Priviți la jucăriile din zilele noastre. Educația lui "a avea" începe prin ele, copilul este agresat de mulțimea jucăriilor (de multe ori nedemne pentru copilărie), care îi sting bucuria mirării și îl înghesuie în grămada depersonalizantă a obiectelor.

Sunt fericiți copiii care pregătesc ieslea Pruncului Isus și îl așteaptă cu daruri venite din partea lor, adică fapte bune. Crăciunul rămâne pentru ei ceea ce este în realitate: un timp sacru al întâlnirii cu Dumnezeu în chip de Copil.

Moș Crăciun, personajul iubit tocmai pentru că în aceste clipe fericite se gândește la fiecare, în mod personal, face parte din "decorul" bucuriei, însă, ajungând să fie hiperbolizat, apreciat după cantitatea darurilor, sărăcește sentimentul de puritate și de mister, care hrănește sufletul.

Bucuria de a fi se construiește dăruind și nu doar obiecte, ci mai ales fapte bune, iubire, apropiere, înțelegere, prietenie, tot ce hrănește și construiește sufletul.

În logica lui "a avea", Crăciunul este deposedat de bucuria lui autentică, după cum, în aceeași logică, familia este deposedată de autenticitatea ei: primirea copilului.

De câte ori mă gândesc la felul în care aș putea exprima sintetic grozăvia acestei inexplicabile "ere" a respingerii darului vieții, dar și a copilăriei în dimensiunile ei de puritate, simplitate, sălaș al Înțelepciunii, sărăcie sfântă - îmi vine în minte ficțiunea profetică a "Micului Prinț", dezvoltată în spațiul de mister al metaforei așteptării în pustiul din fața "porții de intrare" în lume.

Copilul încearcă să-și găsească locul pe Pământ, dar în "recuzita" umană nu mai există loc pentru copilărie:

"- Oamenii de pe meleagurile tale, zise micul prinț, cresc cinci mii de trandafiri într-o singură grădină... și tot nu găsesc ceea ce caută...
- Nu găsesc, i-am răspuns.
- Și totuși ceea ce caută ei ar putea fi găsit într-o singură floare sau într-un strop de apă...
- De bună seamă, i-am răspuns eu.
Și micul prinț adăugă:
- Ochii însă sunt orbi. Cu inima trebuie să cauți!"
(Antoine de Saint Exupery, "Micul Prinț" trad. Benedict Corlaciu, ed. RAO București 1998)

 

Obișnuia să sărute inimile copiilor! Exista în Bucureștii anilor '40-'50 un personaj care vizita familiile, de-a lungul întregului an, și căruia copiii îi spuneau spontan: "Moș Crăciun". Împărțea daruri de bucurie, speranță, creștere spirituală. Se apleca peste cărucioarele în care mamele își plimbau copiii și îi săruta în dreptul inimii, apoi îi binecuvânta, pe ei și pe mame. Acesta era Monseniorul Vladimir Ghika, pentru care astăzi familiile înalță rugăciuni de beatificare. S-a născut în ziua de Crăciun, în urmă cu exact 130 de ani. El afirma într-unul din ale sale "Gânduri pentru șirul zilelor" : "Unele tăceri vorbesc, se știe: e aproape banal s-o repetăm. Altele cântă..."

 

Crăciunul rămâne o sărbătoare a bucuriei și a speranței. Mai pot fi văzute locuri în care i se fac daruri Pruncului din iesle: un nou copil adus pe lume în familie, alt copil căruia i se dăruiește o familie, adoptându-l, o faptă bună pentru cineva care suferă...

 

... Și desigur, negrăită bucurie și pace în suflet, daruri pe care le culegem din această bogăție de haruri și le înmănunchem în urarea pe care v-o facem tuturor celor care ne vizitați în zilele acestei Sfinte Sărbători.

 

Dar mai bine să tăcem și ne minunăm împreună. Și să ascultăm : Îngerii cântau... și se bucurau...
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire