pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 03/2004 

UN ALT MOD DE A PRIVI LUMEA
Marina Fara

Mass-media in familie. Instructiuni pentru parintiCuprins

 

În fiecare an, duminica dinaintea Rusaliilor (23 mai, anul acesta) se celebrează în Biserica catolică Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale, care beneficiază de un mesaj al Papei emis câteva luni mai înainte, pe data de 24 ianuarie, în sărbătoarea Sfântului Francisc de Sales, patronul ziariștilor catolici.

Anul acesta tema mesajului are ca titlu "Mass media în familie, un risc și o bogăție". Familiile sunt chemate să aleagă cu discernământ din oferta publicitară și mediatică, numeroasă și chiar invazivă, și nu să primească orice, fără spirit critic. Discernământ: acesta este termenul de care depinde ori riscul ori bogăția.

Ca discernământul să poată exista ar trebui să existe o opinie personală, în funcție de care se face opțiunea. Și de multe ori se vede că opțiuni de succes în viața personală și a familiei nu prea sunt cele primite "de-a gata", sau prin înregimentarea în aglomerația unei mode și cu atât mai puțin cele imitate întocmai de la alții. Căile reușitei autentice sunt, totuși, unice! Pentru că unică este persoana umană și unică este fiecare familie.

Avem, desigur, nevoie de modele și unele producții mediatice sunt atrăgătoare tocmai pentru că oferă modele. Dar ce fel de modele? Și de ce să le accept fără spirit critic? De ce să privesc lumea cu ochi de împrumut? Pentru că așa se obișnuiește?

Admir oamenii cu personalitate: au discernământ, văd lumea cu proprii ochi și nu cu ochi de împrumut. Adică nu acceptă nimic netrecut prin filtrul personal. Și am încredere în simțul de responsabilitate al acestor oameni. Știu bine că sunt buni părinți, buni soți, că eu pot primi de la ei oricând sfatul dorit sau - de ce nu - sentimentul atât de prețios care este prietenia, pentru că întotdeauna acest gen de oameni știu să-și administreze bine timpul, încât rămâne loc și pentru bucuria unor prietenii.

Pe un plan și mai înalt, a vedea lumea cu proprii ochi, și nu cu ochi de împrumut, e una din lecțiile ce le primim de la copii și trebuie să recunoaștem că această puritate a privirii (pe care, ca părinți, avem datoria să o ocrotim și să o cultivăm cu deosebire) este, în termeni pragmatici, o cale universală de reușită: vezi drumul drept, fără meandrele conjuncturilor și ale mistificărilor. Soluțiile cele mai ingenioase sunt și cele mai simple.

Această vârstă de aur a purității privirii este o nostalgie pe care am întâlnit-o frecvent la oamenii cu discernământ. Și dacă ne gândim mai stăruitor, observăm că puterea de a vedea aievea supranaturalul este un privilegiu divin pe care îl au ochii de copil. Un privilegiu care cântărește mai mult decât toate celelalte, din istoria vizibilă, construită de cele mai "privilegiate" și spectaculoase forțe omenești. Aparițiile Sfintei Fecioare Maria la Fatima în fața unor copii, începute în 13 mai 1917, dovedesc prin excelență acest lucru: istoria unui secol sau poate chiar a mai multora de acum înainte, este marcată de dezvăluirile acelor copii vizionari.

 

Dar mai există un exercițiu al discernământului cu care ne întâlnim în situații extraordinare și despre care îmi este greu să vorbesc: opțiunea eroică. Pentru că aici orice epitete ar fi stângace sau stridente, m-am gândit să vă redau un episod din viața unei femei (găsit pe situl www.mujernueva.org), pe care în urmă cu câțiva ani, l-am mai istorisit și în altă parte:

Emilia aparținea unei familii din clasa mijlocie a Poloniei, țară la acea vreme sfâșiată de războaie, amenințată de foamete și epidemii. S-a căsătorit foarte tânără cu un muncitor textilist, stabilindu-se într-o nouă localitate, departe de familie și de cunoscuți. Puțin după aceea, li s-a născut primul copil, Edmund, apoi o fată care a supraviețuit doar câteva săptămâni.

Paisprezece ani după nașterea lui Edmund, Emilia și-a dat seama că este din nou însărcinată. Peste puțin timp împlinea 40 de ani, starea generală a sănătății ei era alarmantă, datorită tulburărilor cardiace și renale, trăiau la limita indispensabilului, iar în aer plutea iminența unui nou război.

Ce-i putea oferi copilului? Un cămin mizerabil? Un popor în război? Emilia avea să moară peste zece ani, apoi în mod tragic și Edmund. Va izbucni al doilea război mondial, în care și tatăl își va pierde viața. Pentru ce să fi fost adus pe lume un copil pe care îl așteptau condiții atât de potrivnice?

În situații similare, mentalitatea actuală alege fără multe ezitări avortul. Opțiunea avortului putea exista și în vremurile acelea și nu au lipsit persoane care să-și ofere serviciile în acest sens, pentru că vârsta și starea sănătății Emiliei făceau ca sarcina să-i pună serios viața în pericol.

Din fericire, Emilia a privit lucrurile altfel, cu proprii ei ochi, materni, criteriul cel mai sigur al discernământului. Nici o clipă nu s-a gândit altfel decât cu bucuria unică pe care o aduce vestea unui nou copil care așteaptă să se nască. Într-o frumoasă lună mai: 18 mai 1920, l-a adus pe lume și i-a pus numele de Karol. Curajul acestei femei ni l-a dăruit pe Karol Wojtyla, pe care toată lumea îl cunoaște ca Sanctitatea Sa Ioan Paul al II-lea, care și-a început pontificatul cu celebrul îndemn: Nu vă fie teamă !

Este un îndemn foarte actual, chiar și după ce s-au prăbușit zidurile de teamă ale regimurilor totalitare, căci cred că astăzi e nevoie de un curaj special și deloc comod, curajul de a privi realitățile cu proprii noștri ochi, cu prudență și spirit critic și nu cu formulele prefabricate ale ochilor de împrumut.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire