pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 03/2004 

NIMIC MAI SERIOS DECÂT FILMELE PENTRU COPII
GÂNDURILE UNEI PROTAGONISTE
Anca Berlogea

Pornografia - la un click de noiCuprinsMass-media in familie. Instructiuni pentru parinti

 

Cel care începe să citească acest articol într-o revistă despre familie își poate pune imediat întrebarea: de ce vorbim despre filme în raport cu familia? Ce rol pot avea filmele în familie? Mai sunt filme care promovează valorile familiei?

Mesajul Sfântului Părinte, publicat in 24 ianuarie 2004 și dedicat celei de-a 38-a Zile Mondiale a Comunicațiilor (23 mai 2004), pune în relație mijloacele de comunicație și familia. Mesajul se deschide cu următoarele cuvinte: "Imensa creștere a mijloacelor de comunicare și faptul că ele sunt din ce în ce mai ușor accesibile a creat oportunități excepționale pentru a îmbogăți viețile, nu numai a indivizilor, dar și a familiilor. În același timp, familiile de astăzi sunt confruntate cu noi provocări, născute din mesajul variat și adeseori contradictoriu prezentat de mass-media. Tema aleasă pentru Ziua Mondială a Comunicațiilor în 2004: Media și Familia. Risc și bogăție - este oportună, deoarece ne invită la o reflecție asupra felului în care familiile folosesc mijloacele de comunicare și, pe de altă parte, la modul în care familia și preocupările familiale sunt tratate de media."

Dacă ne uităm la producțiile care au avut succes anul trecut pe marile ecrane descoperim printre acestea filme precum Good bye, Lenin sau În căutarea lui Nemo, în care sunt scoase în evidență valorile familiei sau sunt explicit făcute pentru copii. Iar acestea au avut cele mai mari vânzări și cei mai mulți spectatori în 2003. Oare să fie copiii cei mai mari consumatori de povești filmate sau desenate? Probabil că da.

Anul acesta, în aprilie, la numai o lună după lansarea sa, pe locul cinci în topul celor mai vizionate filme din România se număra Scooby-Doo - Monștrii Dezlănțuiți. Filmul se număra și în topul primelor zece filme din box-office-ul american. Povestea nu e complicată, se adresează direct copiilor și îi cucerește prin fantezie și acțiune. Pe scurt, după cum aflăm și în site-ul Cinemagia, în acest film Scooby și trupa își pierd reputația lor deosebită - și nemaivăzută - atunci când un răufăcător anonim mascat a adus haosul în orașul Coolsville cu o mașină monstru care recreează dușmanii clasici ai Mystery Inc. precum Fantoma Pterodactyl, Fantoma Cavalerului Negru, Fantoma Căpitanului Cutler și Fantoma de 10.000 de volți. Iar de aici începe lupta! Un asemenea film aduce, evident, în sala de cinema mai mulți spectatori decât un film obișnuit: fiecare copil, care dorește să vadă filmul, îl aduce cu el pe unul sau poate pe ambii lui părinți.

Izabela Moldovan, coregrafă și în același timp un om versat în industria cinematografiei, - a trăit emoția actorului în fața camerei, a experimentat munca echipei din spatele camerei, iar, de curând, a început să își dezvolte și talentul de scenarist -, a ajuns anul acesta la cinema numai datorită celor două fete ale ei. Și evident, au mers să vadă Scooby-Doo. A fost un succes pentru fete - cea mare în vârstă de 4 ani și jumătate, și cea mică de 2 ani jumătate. La sfârșitul filmului, amândouă dansau pe muzica genericului și tot ce știu să spună când trec prin fața cinematografului și văd afișul este: mai vor încă o dată la film.

Ce caută copiii în filme, ce îi atrage? Izabela consideră că, pentru cei mici, cele mai importante valori sunt sinceritatea și acțiunea. Ea personal a apreciat în Scooby-Doo morala poveștii - binele învinge răul -, și personajele create în mod interesant și diversificat, cel mai simpatic fiind evident câinele.

Izabela rămâne însă un fan Disney: "Aș dori să am în casă toate filmele de Disney, cele făcute chiar de el. Canalele de animație actuale: le urăsc. Promovează violența, o violență crescândă. În Tom și Jerry mai există și educație. Copiii mei, când se uită la Fox Kids, reproduc violența și încep să se bată. Desenele animate de pe acest post par mai degrabă să caracterizeze animalul din om. O fată deșteaptă, prin gestică, vocabular și mișcare devine personaj negativ. Prefer să mă uit și să las fetele să se uite la Minimax, post care are desene animate mai umane și mai frumos desenate."

Experiența imediată ne readuce la reflecția prin care Sfântul Părinte își continuă mesajul, punând accentul pe faptul că orice comunicare are o valoare morală. El cere profesioniștilor din domeniul comunicației, părinților și educatorilor, să aibă înțelepciune și discernământ în folosirea mijloacelor de comunicare. "Deciziile lor pot afecta puternic copiii și tinerii pentru care sunt responsabili și care sunt viitorul societății."

Universul nostru zilnic se încarcă din ce în ce mai mult de informație, de povești. Povești emoționante care ne aduc bucurie sau ne umplu de lacrimi. Povești care de multe ori ne marchează mai puternic decât cele adevărate: poveștile filmelor. Dacă stăm să ne gândim mai bine, multe din filmele de care suntem marcați sunt filmele copilăriei.

Ce i se pare Izabelei important într-un film pentru copii?

Izabela: "Ideea. Educația. Sentimentul. E importantă o linie de educație, dar să nu sară în ochi. Dacă copilului îi spui nu, o să zică da și viceversa. Trebuie să îl atragi prin muzică, să știi să îi vorbești cu emoție și mai ales, ceea ce spui să fie credibil."

O mare lecție de film pentru copii și pentru familie ne-o dă în cinematografia românească regizoarea Elisabeta Bostan. Cei care au acum treizeci-patruzeci de ani au crescut în sunetul muzicii din Veronica sau Mama și cu siguranță, oricând ar auzi primele acorduri, oricare ar putea să continue să fredoneze melodia. Un film cum a fost Amintiri din copilărie dă viață celor mai minunate pagini ale literaturii românești pentru copii, iar Saltimbancii dezvoltă universul fascinant al circului la sfârșit de secol XIX, pornind de la romanul lui Cezar Petrescu Fram, ursul polar. Fiecare film ar putea fi sintetizat printr-o valoare morală pe care o evidențiază, fie aceasta prietenia sau devotamentul mamei, puterea de-a crede și de-a spera, forța de-a nu te lăsa descurajat sau doborât de evenimente potrivnice ale vieții. Filmele Elisabetei Bostan sunt adevărate lecții de viață.

Filme remarcabile pentru copii au fost semnate, în România, și de un alt mare creator de animație: Ion Popescu Gopo. Dacă Maria Mirabela și De-aș fi Harap Alb au cucerit inimile copiilor, omulețul lui Gopo i-a adus creatorului său mult râvnita distincție a festivalului de la Cannes, Palme d'Or pentru scurt metraj.

Izabela se gândește să inițieze prin Signis, Asociația catolică pentru audiovizual, un proiect de educație cinematografică pentru copii. Proiectul este în curs de elaborare și ar cuprinde o selecție de filme românești pentru copii, inspirate de literatura clasică. Relația filmului pentru copii cu cartea este în mod evident extrem de importantă. Aproape toate "filmele clasice" pentru copii au la bază o poveste scrisă. O altă sursă importantă de inspirație sunt poveștile adevărate.

Să știi să vorbești copiilor este extrem de greu. Nu poți trișa, nu poți minți. Sunt publicul cel mai exigent. "Cu ei nu te joci: sunt cei mai buni spectatori și sunt foarte sinceri", afirmă Izabela Moldovan. Știe ce spune. Ea însăși a interpretat la vârsta de 12 ani rolul titular al filmului Campioana, în regia Elisabetei Bostan. Era în 1989, an în care Izabela obținea la Campionatul Național de Gimnastică medalia de argint la paralele cu nota 9,960 și locul întâi pe echipe la același concurs. Pentru ea viitorul părea previzibil: urma să facă parte din lotul național și să continue cariera de gimnastică. Și totuși... Filmul i-a schimbat viața. De ce? "Mi-a deschis alte orizonturi și odată cu acest film mi s-a împlinit un vis", răspunde Izabela.

După un an de zile de lucru la film alături de Elisabeta Bostan, Izabela a decis să renunțe la sport și poate chiar la posibile medalii olimpice. A ales să aibă o familie. Filmul, în opinia ei, a arătat lumii partea frumoasă a gimnasticii. A fost elaborat să fie frumos și în același timp să evidențieze o calitate importantă care definește caracterul oricărui învingător: voința. Filmul a cucerit inimile copiilor în România, Canada și în nenumăratele festivaluri la care a participat. Cei mici o priveau pe Izabela, după cum afirma ea însăși, "ca pe o adevărată eroină, de o voință feroce pentru a-mi atinge scopul". Povestea filmului este, mai mult sau mai puțin, povestea fetelor care, fascinate de gloria Nadiei Comăneci, i-au urmat calea și și-au dedicat viața gimnasticii. Școala românească de gimnastică și-a atins momentul de faimă odată cu Nadia, dar a continuat să existe și după aceea, cucerind medaliile olimpice încă ani mai târziu. Filmul Elisabetei Bostan transmite fascinația pentru acest sport ce se îngemănează cu arta și totodată ne vorbește despre dificultatea de a ajunge pe culmi.

Am întrebat-o pe Izabela care a fost momentul care a marcat-o în timpul filmării. Și ea își amintește de ziua în care doamna Bostan a pus-o să lucreze la paralele până i-au ars mâinile de durere și nu le mai putea ține pe bare. E o secvență cheie în film. Planurile apropiate ale fetiței alternează cu planurile detalii și generale. Pe fața gimnastei se vede oboseală, o oboseală care nu putea fi jucată. La finalul scenei, fetița pleacă din sala de antrenament. E ușor adusă de spate, umerii sunt gheboșați de oboseală și de revolta împotriva antrenorului care îi cere să lucreze atât de mult. A fost cea mai grea zi de filmare a Izabelei. Dar și cea mai grea zi a doamnei Bostan, după cum i se întâmplă și ei să povestească. Simțea că Izabelei îi este greu să mai lucreze și totuși știa că dacă se oprește, secvența nu poate fi filmată bine. Izabela nu avea cum să pretindă epuizarea, trebuia să o trăiască. Dar doamnei Bostan i se rupea inima văzând-o pe fetiță. Iar Izabela, deși nu înțelegea prea bine de ce trebuie să reia la nesfârșit exercițiul la paralele, deși îi ardeau mâinile și nu mai putea de oboseală, a simțit iubirea dincolo de exigența lucrului. O iubire pe care n-a simțit-o niciodată în timpul antrenamentelor adevărate. Separată de părinți, în cantonament permanent, Izabela era, la fel ca și colegele ei, antrenată să învingă, obligată să învingă. Cu orice preț. Și niciodată n-a simțit iubirea pe care doamna Elisabeta Bostan a știut sa i-o transmită. Filmul Campioana transmite și această dimensiune a iubirii, vorbește despre cum ar putea să fie o realitate care în adevăr e mult mai dură. Izabela consideră că nici astăzi oamenii nu vor să accepte adevărata față a gimnasticii românești, o față foarte dură. "Oamenii nici nu își pot imagina cât e de dură". Izabela se pregătește să publice o carte în care să povestească adevărul despre copilăria ei, despre duritatea și incredibila exigență a acestui univers.

Realizând cu greu și din frânturi de discuții, duritatea vieții pe care Izabela o ducea cu adevărat, foarte diferită de fapt de povestea pe care o filmau, doamna Bostan a întrebat-o dacă vrea să vină cu ea la București. Izabela a întrebat sec: "Pentru cât timp?" Doamna Bostan a răspuns: "De tot." Și Izabela nu a ezitat nici o clipă. A spus da. A venit la București, lăsând fără nici un regret în urmă posibile medalii sau succese în gimnastică. Nu conta gloria, ci iubirea. Asta a învățat Izabela din lucrul alături de doamna Elisabeta Bostan la filmul Campioana. Nimic nu poate fi obținut fără iubire. Și nimic nu are nici o valoare, dacă nu există iubire.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire