pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 06/2004 

ÎN APĂRAREA EMBRIONILOR UMANI
Familia creștină

Un Minister al FamilieiCuprinsSuntem diferiti, si e minunat!

 

Recenta moarte a actorului Christopher Reeve, și mai ales ultima sa perioadă de viață, marcată de lupta dramatică împotriva paraliziei, a prilejuit readucerea și în atenția noastră a unei probleme "la modă" în occident, mai ales în Statele Unite: aceea a experimentelor pe celule rădăcină prelevate de la embrioni umani. Cultura morții și-a găsit prin aceste experimente o altă cale de a distruge viața. Ironia este că această distrugere se face tocmai sub pretextul salvării ori îmbunătățirii vieții unora. Vă invităm să cunoaștem câteva aspecte ale problemei.

Vom începe cu explicarea termenului de celule rădăcină - cunoscute în limba română și sub alte nume, precum celule stem sau celule sușe. Acestea sunt celule nespecializate care, când se divid, pot produce fie celule asemenea lor, fie un număr de alte celule, cu funcții specializate. De exemplu, un anume tip de celule rădăcină pot produce globule roșii și globule albe, depinde de nevoile organismului. Se numesc celule rădăcină pentru că sunt asemenea unor rădăcini din care o plantă crește în diferite direcții, sub diverse forme. Capacitatea celulelor rădăcină de a da naștere la celule specializate a aprins imaginația oamenilor de știință, care întrevăd numeroase utilizări pentru ele. Problema este însă de unde se iau aceste celule rădăcină.

Cercetătorii au descoperit că astfel de celule pot fi prelevate din organisme adulte din diferite locuri: din cordonul ombilical, din măduva spinării, din sânge, din mușchi, din grăsime... Acestea sunt toate surse valide, licite, morale, de recoltare a celulelor rădăcină. Și totuși, alți cercetători, din păcate tot mai mulți, au un alt loc preferat pentru prelevarea celulelor rădăcină: embrionii umani. Evident, procesul de prelevare conduce în final la moartea embrionilor. "Ei și?", spun unii. "Oricum acei embrioni, deținuți de cercetători, vor muri cândva." Desigur, dar și noi vom muri cândva - justifică oare aceasta uciderea noastră?

Absurditatea merge însă mai departe. După 20 de ani, cercetările făcute pe celule rădăcină embrionare nu au adus nici un rezultat concret, și ele totuși continuă, sute de mii de vieți fiind "executate" în laboratoare moderne ce amintesc tot mai mult de vechile lagăre naziste de exterminare. Mii de vieți au fost în schimb salvate prin folosirea de celule rădăcină luate de la adulți. Afecțiunile ce se pot bucura de astfel de tratamente sunt numeroase, dintre care amintim leucemia și boala Parkinson. Această cercetare, ce nu implică moartea nimănui și a dat deja roade, intră într-un con de umbră, câștigând tot mai mult teren cercetările care aduc moarte embrionilor și care, pe deasupra, nici nu vindecă. Lipsa de logică a acestei opțiuni este dovada clară că se face jocul diavolului.

Episcopii catolici americani au lansat în aceste săptămâni o campanie publicitară prin care doresc să amintească faptul că cercetările pe celule rădăcină se pot face și într-o manieră nedistructivă, și cu adevărat rodnică. Într-una dintre reclame dau chip și nume embrionului, scriind "Acum 270 de zile, Joshua era doar un embrion." Cu toții am fost cândva doar un embrion. Să sperăm că cercetătorii, și întreaga omenire, vor înțelege aceasta cât mai rapid. Succes, Joshua!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire