pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 06/2004 

DE VORBĂ CU PREOȚII, DESPRE LITURGHIE
Familia creștină

Nu va temetiCuprinsStafeta credintei

 

Din luna octombrie am intrat în Anul Euharistic, perioadă specială în care suntem invitați la o mai profundă apropiere de Euharistie, de Cristos Euharisticul, implicit de Sfânta Liturghie. "Familia creștină" a reunit în cele ce urmează unele dintre întrebările cele mai frecvente pe care ni le punem despre Liturghie, și pe care unii poate le-au considerat prea incomode pentru a le pune direct unui preot. Ne-am permis atunci noi să stăm de vorbă pentru Dvs, cu preoții, închipuind un interviu.

- Cristos a murit acum aproape două mii de ani, și totuși se spune despre Liturghie că este o întâlnire cu El... Părinte Anton Crișan (Cluj-Napoca), este oare această expresie o figură de stil?

- În nici un caz. Întâlnirea cu Isus în cadrul Sfintei Liturghii este o realitate de netăgăduit. Este o întâlnire tainică, ce se exprimă prin gesturi, semne și cuvinte, o întâlnire care ne face participanți la viața veșnică. Sf. Ioan ne spune că "viața veșnică" este cunoașterea lui Dumnezeu și a celui pe care El l-a trimis, Isus Cristos. Or, cum am putea să cunoaștem pe cineva fără să îl întâlnim sau fără cel puțin să-i ascultăm, să-i citim cuvintele? Isus ne oferă posibilitatea de a-l întâlni pentru a-l cunoaște în mai multe moduri. Mai întâi spiritual, în intimitatea noastră. Apoi ascultându-i cuvântul revelat în Sfânta Scriptură și, în sfârșit, intrând în comuniune cu El prezent în Euharistie, prin împărtășanie și prin adorație. Aceste ultime două moduri de a-l întâlni se împlinesc în special în cadrul Sfintei Liturghii. El ne-a promis că va rămâne cu noi până la sfârșitul veacurilor. Scopul acestei rămâneri este pentru a-l întâlni și a-l cunoaște, iar "locul" prin excelență unde îl putem întâlni este Sfânta Liturghie, unde ni se oferă prin Cuvânt și Euharistie.

- Dar dacă este o întâlnire cu Cristos, spuneți-mi, vă rog, părinte Cristian Văcaru (Tel Aviv), ce sens au toate cântările, rugăciunile, lecturile, în loc să fie doar consacrarea și împărtășirea?

- Liturghia, fiind o întâlnire cu Cristos, nu o putem reduce doar la o simplă "semnare de condică". A-l întâlni pe Cel care dă sens existenței noastre înseamnă cea mai mare bucurie. Or această bucurie tinde să se manifeste, și cântarea este un mod foarte potrivit de exprimare a bucuriei. Și apoi cum ar putea lipsi rugăciunea, când suntem conștienți că este printre noi Cel care poate și vrea să răspundă tuturor problemelor noastre, să dea sens existenței noastre? Cum să lipsească lecturile, când ele sunt tocmai cuvântul lui Dumnezeu, viu și actual peste veacuri? Un ospăț omenesc, lumesc, nu se reduce niciodată doar la servirea bunătăților pe masă și la consumarea lor, ci este deopotrivă o participare, o comuniune alături de ceilalți invitați, nelipsind nici cuvintele, nici mulțumirile, nici aprecierile, nici schimbul de păreri menit la a facilita cunoașterea cu cei de alături. Cu cât mai mult nu se poate reduce participarea la ospățul euharistic doar la prefacere și la împărtășanie! Căci este însuși Domnul cel care invită, cel care servește și cel care se oferă! Poate lipsi dimensiunea recunoștinței, a laudei, a mijlocirii, a ascultării, a adorării? Dacă ar fi redusă doar la consacrare și împărtășanie, Liturghia ar apărea prea săracă și schematizată. În Liturghie totul este armonios integrat pentru a ne pregăti pentru momentul în care îl primim pe Isus din Sfânta Împărtășanie.

- Da, recunosc că nu m-am gândit la acestea. Dar dați-mi voie să vă întreb ceva, părinte Iosif Pál (Reșița): contează la ce Liturghie mă duc? Eu sincer prefer în alt cartier, unde e mai puțină lume, preotul predică și cântă frumos...

- Poți merge la orice biserică, dar undeva trebuie să fii acasă. Așa cum este și în viața civilă, ai voie să vizitezi și alte familii, poți să le și admiri viața, dar vai de tine dacă nu știi care este familia ta, unde ești de fapt acasă. Poate că familia ta nu este așa de bogată ca a lor, nu aveți o casă atât de frumoasă, dar este a voastră și depinde și de tine, cum va fi mai departe. Tot așa și în biserică. Cei care participă împreună la Liturghie, formează împreună o comunitate. Caută să fii membru activ al comunității tale! Și nu uita că la biserică mergem pentru Dumnezeu și nu pentru clădire, pentru credincioși sau pentru preot.

- Adică să nu mă intereseze cum este preotul? Dar dacă de exemplu am dubii legate de moralitatea lui? Poate că pe altar, prin mâinile lui, Cristos nici nu vine în pâinea și vinul consacrate! Nu-i așa, părinte Alois Moraru (Iași)?

- Orice preot celebrează Sfânta Liturghie ca un "alt Cristos", ca un apostol trimis de Mântuitor să "facă aceasta în amintirea Lui". De aceea, toate Liturghiile celebrate de preoți sunt valide. Starea lor spirituală nu-l împiedică pe Cristos să se coboare pe altar și să devină hrană pentru mântuirea celor care participă în mod demn la celebrarea euharistică. Dacă un preot celebrează Sfânta Liturghie în stare de păcat de moarte, el săvârșește un sacrilegiu, dar Liturghia este valabilă întrucât Isus este acela care celebrează sacramentul și care se jertfește pe altar și pentru mântuirea acelor slujitori nedemni. În plus, lăsând impresiilor și dubiilor personale facultatea de a aprecia "calitatea" unui preot și, ca atare, a Liturghiei, nu voi putea evita cuvintele Mântuitorului: "cu măsura cu care veți măsura veți fi măsurați" și "nu judecați ca să nu fiți judecați".

- Ce să mă fac însă că la unele Liturghii, părinte William Bleiziffer (Blaj), mă deranjează credincioșii. Fie sunt unii care au voce bună, dar parcă se cred la operă, fie alții nu au voce deloc, și îmi zgârie urechea!

- În primul rând, aș dori să subliniez faptul că Sfânta Euharistie este sacramentul prin excelență al comuniunii depline dintre cei care se împărtășesc din același Trup și Sânge al Unicului Fiu al lui Dumnezeu. Aș recurge la imaginea pe care un scriitor bisericesc din primele secole o folosea pentru a sublinia comuniunea dintre aceia care participă la același sacrificiu liturgic, anume analogia cu boabele de grâu ale aceluiași spic sau lan, și boabele de struguri ale aceluiași ciorchine sau butuc, pentru a sublinia că indiferent de calitatea boabelor de struguri sau de grâu acestea devin în cele din urmă o singură pâine și un singur vin din care noi toți ne împărtășim. Sublinia desigur unitatea dintre membrii aceleiași comunități care aveau calități și poate chiar defecte: dar comunitatea era văzută ca un întreg, ca o singură voce ce se înalță în rugăciune la Domnul. Avem daruri diferite, și ne diferențiem calitativ de cel de lângă noi; și oricât de mult ne-am ruga, poate rugăciunea celui de lângă noi, chiar dacă "zgârie urechea", este mai sinceră. Oricum, rămânând la ideea comuniunii euharistice, sunt convins că o participare la celebrare trebuie să fie participare și nu simplă asistare, o participare la care tânăr sau bătrân, tenor sau afon, bărbat sau femeie, să-L laude pe Domnul într-un glas.

- Cum adică? Ce diferență este că participăm sau că asistăm la Liturghie? Nu înțeleg. Părinte Tiberiu Sârbu (Alba Iulia), mă puteți lămuri?

- Sf. Liturghie trebuie să fie celebrată de preot împreună cu credincioșii prezenți. A asista pasiv la Sf. Liturghie înseamnă a confunda Liturghia cu o reprezentație de teatru sau cu un film unde privim la actori fără a face sau a spune nimic, fără a ne implica în nici un fel. Rămânem simpli spectatori la ceva ce am mai văzut și auzit de atâtea ori, și atunci normal că poate apărea plictiseala. A participa activ la Liturghie înseamnă însă a ne transpune în acel climat de comuniune cu Isus, a participa spiritual la acea "Cină de Taină" a lui Isus cu apostolii. Trebuie să ne comportăm ca niște contemporani cu Cristos, ca niște prieteni intimi ai Lui, invitați să participe la un eveniment de iubire maximă, să ascultăm ceea ce El are să ne comunice ca apoi să putem fi ucenici mărturisitori ai lui Cristos și în viața de toate zilele.

- Și, la modul concret, cum aș putea participa activ la Sfânta Liturghie, părinte Nicolae Pura?

- Sunt mai multe feluri de a participa la Sfânta Liturghie: fiecare să participe în felul în care poate mai bine și cu mai mult folos. Cel mai ușor fel de a lua parte la Sfânta Liturghie este de a cânta cu toții și de a răspunde toți la rugăciunile preotului. Ce e drept, cantorul sau corul răspund pentru toți și în numele tuturor. Dar iarăși e adevărat că mai bine ar fi să spunem noi înșine aceste cuvinte, decât să le spună altul în locul nostru. În vechime toți creștinii cântau în biserică. Și astăzi, de altfel, sunt unele biserici în care toți creștinii cântă. Al doilea fel de a lua parte la Sfânta Liturghie e de a merge la biserică cu cartea de rugăciuni, în care se găsesc rugăciuni anumite pentru a se rosti la Liturghie, mai ales la părțile de frunte ale acesteia: la început, la Evanghelie, la prefacere, la cuminecare...

Al treilea fel de a lua parte la Sfânta Liturghie e a te gândi și a urmări ceea ce se petrece pe altar și anume: fiindcă Sfânta Liturghie este înnoirea jertfei lui Isus de pe cruce, ne ducem cu gândul la picioarele crucii lui Isus, de pe Golgota. Ne gândim cât de mult ne-a iubit și cât a suferit pentru noi, ne gândim că același Cristos se coboară pe altar. Alt mod de a asculta Sfânta Liturghie e de a ne gândi la viața la Isus Cristos care este închipuită și reprezentată prin Sfânta Liturghie. Sfânta Liturghie e o reproducere a vieții lui Isus. Iar viața lui Isus se poate numi o Liturghie solemnă. Viața lui Isus Cristos, spune Dionisie Cartusianul, a fost o Liturghie solemnă pentru care biserica, altarul, preotul și jertfa a fost tot El. De aceea, când ascultăm Sfânta Liturghie, să ne gândim la viața lui Isus Cristos: să-l urmăm cu gândul și să-i ascultăm cuvintele sale din Evanghelie și să intrăm cu gândul împreună cu El în Ierusalim, să luăm parte la patimile Lui, la jertfa pe care a adus-o pentru mântuirea sufletelor noastre.

- Mai am întrebări, de ce încheiați aici articolul?!

- Sperăm ca rândurile de mai sus să îți fi dat curaj să stai de vorbă cu preotul paroh, cu preotul care îți este îndrumător spiritual, sau cu orice alt preot, pentru a afla răspuns la întrebările tale. Pune-le cu curaj! Iar dacă tot rămân întrebări fără răspuns, scrie-ne pe adresa redacției.

* * *

La final: Mulțumim preoților care s-au implicat în acest interviu neconvențional. Am notat în paranteză localitatea de unde ne-au răspuns preoții, mai puțin într-un caz. La ultima întrebare ne-a "răspuns", printr-o carte de-a sa, un minunat preot care nu mai este de mult într-un oraș pământesc, ci sus, în Ceruri.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire