pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 06/2004 

NU VĂ TEMEȚI!
Andrei Goția

Poveste scolareascaCuprinsDe vorba cu preotii, despre Liturghie

 

Cu aceste cuvinte își începea pontificatul Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, acum douăzeci și șase de ani: "Nu vă temeți!" Papa venea astfel în întâmpinarea fricilor de tot felul care continuă să ne încerce și să ne paralizeze și astăzi, întărindu-ne cu cuvintele lui Isus: "Nu vă temeți!" În Noul Testament regăsim această poruncă a Mântuitorului, adresată fie unui grup, fie unei persoane, de douăzeci și una de ori!

Frica ne însoțește încă de la căderea lui Adam și Eva, care se temeau să se întâlnească față la față cu Dumnezeu după ce Îi neascultaseră porunca, dar parcă în zilele noastre o simțim mai apăsătoare și mai insidioasă decât oricând altcândva și, ca sub privirea unui șarpe, nu reușim să ieșim de sub efectul ei paralizant. A devenit o modă, mai ales în Occident, ca cei înstăriți să-și trateze anxietățile la psihiatru, de la care așteaptă soluții salvatoare pentru problemele cu care se confruntă.

Frica este în primul rând efectul felului cum gândim, adevăr intuit și exprimat cu umor de Ion Creangă în povestirea "Prostia omenească", unde mama și bunica sunt paralizate la gândul că pisica s-ar putea cățăra să trântească drobul de sare în capul copilului care dormea. Ipoteza pe care o formulaseră s-ar fi putut verifica în fapt, dar cele două femei nu sunt în stare să apere copilul, schimbând poziția leagănului ori a drobului de sare, pentru că frica le împiedică să gândească clar și să acționeze ca atare.

S-a creat astfel un concept numit "gândire pozitivă", propus ca soluție magică pentru fricile omului modern. Schimbarea felului în care gândim nu este o idee nouă; Sf. Ioan Botezătorul o transformase în moto al predicării lui: "Convertiți-vă!". (Mt 3, 2). Acest îndemn al Sfântului Ioan, tradus îndeobște sub forma "pocăiți-vă", are la bază un verb grecesc, metanoein, care înseamnă "a-ți schimba felul de gândire, a te converti". Pocăința este o manifestare a unei schimbări a felului de a gândi, punctul de plecare pentru schimbarea radicală a vieții, la care suntem chemați în permanență cu toții, până la moarte.

Gândirea pozitivă a devenit un produs foarte vandabil, mânuit de psihiatri iscusiți ori mai puțin pregătiți, cinstiți ori șarlatani, iar cărțile care tratează această temă nu sunt puține. Un volum face figură aparte între ele, scris de N. V. Peale și intitulat "Forța gândirii pozitive", tradus și în românește de L. Gervescu și publicat de editura Curtea Veche în 1999. Autorul, pastor protestant, fondatorul unei clinici psihiatrice în Statele Unite, dincolo de accentele psihologizante prea apăsate și de unele afirmații discutabile, își sintetizează în felul următor gândirea: soluția la problemele multiple cu care omul modern se confruntă este să se întoarcă la Dumnezeu și să-și încredințeze viața în mâinile Lui!

Neașteptată soluție, se vor gândi mulți! Dar nu asta așteptam, la ce ne poate folosi? Autorul pornește cu simplitate de la cuvintele lui Isus: "Convertiți-vă și credeți în Evanghelie!" (Mc 1, 15) și arată, cu numeroase exemple, cum și-au schimbat viața pacienți dintre cei mai sceptici care L-au (re)pus pe Dumnezeu pe primul loc în viața lor, lăsându-se pătrunși de cuvintele Mântuitorului și aplicându-le în viața de fiecare zi.

Premisa lui Peale este deosebită de alte abordări pentru că, sesizând nevoia adoptării unui nou fel de a gândi ca soluție la gândirea greșită, negativă care creează anxietăți și complexe, el nu fundamentează gândirea alternativă, pozitivă, pe surse omenești, oricât de strălucite ar fi ele, ci recurge la revelația divină din Sfânta Scriptură, sursă de viața veșnică (cf. Ioan 7, 38)!

Iată câteva exemple de "gândire pozitivă" așa cum o găsim în Noul Testament, răspunsuri foarte concrete la diferite dificultăți cu care ne confruntăm în viața cotidiană:

Ne simțim adesea singuri și părăsiți și ni se pare că nimeni nu ne iubește. Isus ne mângâie cu aceste cuvinte: "Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului" (Mt 28, 20) și ne asigură de iubirea Lui: "Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi" (Ioan 15, 13).

Când ne izbim de greutăți de tot felul și avem impresia că nu mai putem face nimic, Isus ne spune: "Ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu". (Lc 18, 27).

Dacă frica ne copleșește și ne consumă, Isus ne încurajează: "Nu vă temeți!" (Mt 10, 28) și ne dă exemplul propriu: "Îndrăzniți, Eu am biruit lumea!" (Ioan 16, 33).

Multe drumuri ni se deschid în fața ochilor și nu știm pe care să-l alegem. Isus ne ajută spunând: "Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" (Ioan 14, 6).

Exemplele ar putea continua în număr mare, dar ne oprim la acestea. Dacă le vom medita adesea, le vom studia în contextele lor, învățându-le pe de rost, recurgând la ele în dificultăți, vom avea puncte de plecare pentru o gândire pozitivă a cărei piatră de temelie este realitatea de nezdruncinat că Dumnezeu este Tatăl nostru!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire