pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 06/2004 

DESPRE FOLOSUL ALDEHIDELOR ȘI INTEGRALELOR
RMC

Povestea unei lumanari miciCuprinsActivitati pentru copii

 

Ești elev sau student? Dacă da, atunci cu siguranță ți-ai pus cel puțin o dată întrebări precum: la ce îmi folosește să știu structura unor substanțe chimice, să rezolv ecuații complicate, să cunosc numele conducătorului unei anume revoluții, să memorez capitalele țărilor sau tipurile de nori? Ar folosi dacă ați dori să participați la emisiuni gen "Vrei să fii miliardar?" Dar poate nu vă interesează astfel de emisiuni. Și atunci? Ce sens are toată această acumulare de informații? Mai ales că unele studii indică faptul că după doar câteva luni, un mare procent din informația învățată se pierde prin uitare!

Moralul sus, dragi tineri! În nici un caz nu intenționez să vă demoralizez sau să demonstrez că tot acest învățat nu are sens. Dimpotrivă, adevărul este că școala e un bine (nu un rău) necesar, ce se va păstra până când se va inventa ceva mai bun: poate o metodă de transferare directă în creier a informațiilor, ? la Johnny Mnemonic. Până când science-fiction-ul va deveni realitate, nu ne rămâne decât să parcurgem drumul grădiniță - școală primară - școală generală - liceu - facultate și mai departe pentru cine vrea. Iar acest proces nu poate să fie decât unul larg, și nu specializat, pentru simplul fapt că încă nu s-a născut copilul care de la șapte ani să știe exact ce și unde va lucra după absolvire. Eu însumi, puteam să jur, chiar și când eram pe băncile Politehnicii, că voi fi informatician pe viață. De ceva ani însă, și dacă e voia Domnului așa va fi și mai departe, unitatea mea de lucru, de zi cu zi, nu sunt biții, ci cuvintele. Ora de limbă română nu mi-a fost niciodată dragă, iar cele de limbi străine îmi provocau coșmaruri. Iar astăzi cea mai mare parte a timpului mi-o petrec în fața calculatorului (deci totuși, nu degeaba am absolvit Secția de Calculatoare), traducând știri uneori din mai multe limbi, scriind articole, precum cel de față... Profesoarele mele de limba română și de limbi străine ar putea fi mândre. Așa că, încheind paranteza, se confirmă zicala: unde dai, și unde crapă. Oricât crezi că știi ce vei face în viață, nu poți fi 100% sigur, și atunci cel mai bine este să profiți de dezvoltarea multilaterală asigurată de școală.

Și dacă școala generală, după cum îi și spune numele, se ocupă de o formare generală a elevului, de la facultate începe specializarea, atât de dorită de mulți. Îmi amintesc de o dispută în facultate; eram împărțiți în două tabere: una masivă a celor ce susțineau că tot procesul școlar ar trebui să meargă pe specializare, să înveți numai ce vrei tu, și alta a celor ce militau pentru cultura generală. Nu vă dau detalii despre dispută, doar atât vă spun: vai de soțiile foștilor mei colegi din prima categorie! Probabil că dialogul între ei este ca în poanta aceea, prea lungă să o reproduc, dar din care citez o parte: "Soția: Dă-mi cartea de credit, merg eu la cumpărături... Soțul: Sharing Violation. Access denied! Soția: Tu vorbești serios, glumești sau încerci să mă enervezi? Soțul: Too many parameters... Soția: Cum de m-am măritat eu tocmai cu tine? Soțul: Data type mismatch." Gândind la rece, nu se poate să nu recunoaștem valoarea multispecializării, a cunoștințelor generale, din mai multe domenii. Și apoi nu este sigur că soția ta sau toți prietenii tăi vor avea aceeași specializare cu a ta; în plus vei avea copiii, crede-mă, și întrebările lor, culmea!, nu vor fi doar din domeniul tău preferat.

Iar pledoaria pentru școală poate continua, subliniind de exemplu că ea este un exercițiu excelent și necesar pentru creier. Într-adevăr, din ceea ce învățăm, un anume procent uităm. Cu cât învățăm mai mult, e drept că uităm mai multe, dar și că rămânem cu mai mult. Este cert că, pentru a reuși în viață, ai nevoie de materie cenușie "dotată" cu cât mai multă informație. Și atunci ce opțiune mai bună există decât muncirea creierului cu informații variate, ce ne deschid noi perspective, inclusiv asupra viitoarei noastre meserii - altfel cum am ști despre ea? Îmi amintesc de o altă experiență de-a mea, frustrantă, tot din facultate. Într-un semestru am învățat mai multe (prea multe) limbaje de programare. La sfârșit de semestru, mie și colegilor mei creierele ne erau complet năucite, fiindu-ne greu să jonglăm de la examen la examen între limbaje, cu sintaxele lor diferite. Dar am scăpat cu bine și după multe luni ne-am luminat: uitasem poate mult din fiecare limbaj de programare, dar creierele ne trecuseră la un nou nivel - chiar și astăzi, dacă am fi puși în fața unui limbaj de operare complet nou, ne-ar lua doar câteva săptămâni pentru a-l stăpâni.

Nu vreau să susțin prin aceste rânduri că tot ce se învață la școală este util, ci că este util a învăța. Toate au un timp al lor, spune o vorbă din bătrâni. Învățatul are și el perioada lui. Cel mai mult acumulăm în primii ani de viață, când învățăm să vorbim, să mâncăm, să umblăm, să cunoaștem mediul. Procesul continuă apoi mai intens la școală. După 20 de ani însă, capacitatea omului de acumulare de informații scade. Nu vă amăgiți deci cu ideea că "voi învăța atunci când voi avea nevoie". Și uite așa ajungem să descoperim că de fapt comuniștii nu ne doreau decât binele când ne repetau îndemnul de sus: "Învățați, învățați, și iarăși învățați!"

* * *

Deunăzi, la grădinița unde merg copiii noștri, educatoarele scriseseră de mână, la afișierul grupei, o poezie în care un vers arăta astfel: "Și-n gheață de frig". La magazine ne minunăm când vedem anunțurile pe vitrine cu excese de "i", cu litere mâncate, ori cu alte teribile "agramaticalități", ca să-l citez pe celebrul... știți voi cine. Acestea sunt doar vârful aisbergului ignoranței și neaprecierii studiului de către unele generații. Filmele, talk-show-urile, video-clipurile (chiar și cu instigarea la cultură propusă de Paraziții) nu vor reuși niciodată să educe cum face școala, sau să o înlocuiască. Iar omul inteligent nu o va termina niciodată cu școala: va învăța tot timpul, din toate experiențele, din sursele valide și benefice, conștient că doar așa va izbuti să facă față examenelor pe care le avem de trecut o viață întreagă.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire