pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 04/2005 

COROANA DE ADVENT
după Ercis.ro

Este speranță!CuprinsOriginile bradului de Crăciun

 

Un obicei vechi prezent în toate bisericile romano-catolice în perioada de Advent, timpul special de pregătire pentru sărbătoarea Nașterii Domnului, este coroana de Advent. Care este originea acestei coroane, cum se folosește, semnificațiile și ritul binecuvântării coroanei vor fi prezentate în cele ce urmează, într-un material pus la dispoziție de Oficiul pentru Pastorația Liturgică și Sacramente.

 

Originea coroanei de Advent

Lumina, căldura, viața pe care le dorim nu provin de la soare, așa cum vedem în riturile precreștine legate de solstițiul de iarnă, ci de la Cristos; vrem să celebrăm victoria lui Cristos asupra întunericului și a morții. Originea acestei tradiții este recentă și se inserează bine în climatul de iarnă și în dorința sosirii luminii.

Coroana de Advent este o tradiție născută în sec. al XIX-lea în Hamburg. În acest oraș erau mulți copii orfani care nu aveau o casă, trăiau cerșind și dormind pe străzi. Unii deveneau mici delincvenți și ajungeau în închisoare. Un tânăr pastor evanghelic, Johann Heinrich Wichern (1808-1881), a cumpărat o casă mare în Hamburg, a restructurat-o și a început să adune copiii de pe stradă, să le dea un acoperiș și ceva de mâncare. Anul 1838 poate fi considerat anul întemeierii casei numite "Rauhe Haus". El i-a învățat pe acei copii o meserie: unii au devenit cizmari, alții pictori, grădinari, croitori... și în felul acesta au încetat de a mai cerși învățând să-și câștige singuri pâinea.

În fiecare an, în timpul Adventului, tânărul pastor Wichern organiza un moment de rugăciune. În Adventul anului 1838, vrând să facă mai frumos acest timp pentru oaspeții săi, s-a gândit ca fiecare copil să aprindă, începând cu 1 decembrie, în timpul momentelor de rugăciune, câte o lumânare colorată. Din 1840, în fiecare an avea loc în această casă o scurtă ceremonie religioasă: pastorul și copiii se adunau în dormitor, Wichern povestea ceva despre Advent și Crăciun și se cântau multe cântece. Deoarece în fiecare zi se aprindea câte o lumânare, acel moment s-a numit Kerzendacht (celebrarea lumânărilor). Un prieten de al pastorului a pregătit un cerc de lemn pe care au fost așezate lumânările, astfel încât să pară o mare "coroană de lumină", Lichterkranz. Se ajungea la Crăciun cu toate cele 24 de lumânări aprinse.

Deoarece le plăcea foarte mult, începând cu 1851 chiar copiii au început să ornamenteze coroana cu ramuri de brad ca semn al vieții.

Multe persoane au găsit coroana de Advent atât de frumoasă, încât au vrut să aibă chiar în casa lor ceea ce se numea Coroana de lumină. În felul acesta uzanța aceasta a ieșit din acel ambient și s-a răspândit mai ales în familii.

Dar cine avea în casă un loc atât de mare ca să atârne o coroană de Advent pe care să stea 24 de lumânări? Astfel s-a micșorat numărul lumânărilor ajungându-se doar la patru, după cele patru duminici ale Adventului: trei de culoare violet și una de culoare roșie.

Acest obicei s-a răspândit repede în familiile evanghelice din întreaga Germanie, dar în scurt timp s-a răspândit în lumea anglo-saxonă și apoi în Franța. Fiind considerată la origine o tradiție protestantă, la început a fost privită cu suspiciune în lumea catolică.

După Primul Război Mondial, ea a primit un nou impuls și a intrat și în casele catolicilor. În 1925, coroana de Advent, în forma sa actuală, și-a făcut apariția într-o biserică catolică din Köln, iar în 1930 la München. Prin 1935, în Austria, s-a început să se binecuvânteze coroanele de Advent pentru casele particulare.

Astăzi acest obicei are o mare răspândire, complice fiind și supermagazinele care pun la dispoziție coroane de Advent deja confecționate, de toate tipurile, pentru toate gusturile, la toate prețurile.

 

Folosirea coroanei de Advent

Coroana de Advent are o funcție religioasă: vestește apropierea Crăciunului mai ales copiilor, ne pregătește pentru Crăciun, trezește rugăciunea comună, arată că Isus este adevărata lumină care învinge întunericul și răul.

Consumismul modern a pus stăpânire pe acest obicei, a confecționat tot felul de forme de atârnat pe ușile de la intrare în locuințe, a făcut din ea un motiv ornamental de Crăciun care se găsește nu doar în case ori biserici, ci și în magazine, în piețe, la concerte.

Cu toate acestea ea nu-și pierde valoarea simbolică, date fiind structura și contextul în care este inserată, și, ca orice simbol, nu încetează să ne vorbească, să ne interogheze, să solicite căutarea unui sens. Tocmai de aceea ea s-a răspândit foarte repede.

Se folosește în primul rând în familie, atârnată de lustră sau așezată în centrul unei mese. Alții o așează la intrare sau la fereastră. Se folosește în biserică, în centru sau lângă pupitru, pe altar, în locul lumânărilor.

Lângă coroană se poate pune un Calendar de Advent, un carton mare cu 24 de casete în care se așează un verset biblic sau un personaj care evocă venirea Mântuitorului. Seara se aprind lumânările coroanei, se deschide fereastra care corespunde zilei și se cântă cântece de Advent, se povestește despre Crăciun, se fac anumite reflecții, ori se recită Rozariul și litaniile.

 

Simbolismul coroanei de Advent

Coroana de Advent este un imn adus naturii care revine la viață, atunci când totul pare a se sfârși, un imn adus luminii care învinge întunericul, un imn adus lui Cristos, adevărata lumină, care vine să învingă întunericul răului și al morții.

Coroana de Advent are o formă circulară. Cercul este încă din antichitate un semn al veșniciei și al unității; aici indică și soarele și ciclul său anual, modul său continuu de a se reproduce, fără a se consuma vreodată; exprimă foarte bine misterul lui Cristos care este propus mereu.

La fel ca și inelul, care este un tot continuu, coroana este și semn de fidelitate, fidelitatea lui Dumnezeu față de promisiunile sale.

Dată fiind această semnificație, coroana de Advent trebuie să-și mențină forma sa circulară și nu trebuie să devină o compoziție florală cu patru lumânări.

Coroana este și semn al regalității și al victoriei. În vechea Romă erau încoronați învingătorii jocurilor sau ai unui război. Și astăzi primesc coroniță cei care iau premiul întâi. Coroana de Advent anunță că acest copil care este așteptat este regele care învinge întunericul cu lumina sa.

Ramurile mereu verzi de brad sau de pin care ornează coroana sunt semnele speranței și ale vieții fără de sfârșit, ale vieții veșnice. De aceea, coroana adevărată nu trebuie să fie din teracotă, din ceramică etc.

Aceste ramuri amintesc de intrarea lui Isus în Ierusalim, primit cu ramuri și salutat ca rege și Mesia.

Pentru ornamentarea coroanei se folosesc benzi de hârtie roșie sau violet: roșu sau roz, simbolul iubirii lui Isus care devine om; violet, semn al pocăinței și al convertirii pentru a ne pregăti pentru venirea sa.

 

Simbolismul lumânărilor

Cele patru lumânări arată cele patru săptămâni ale timpului Adventului.

Aprinderea succesivă a lumânărilor indică apropierea progresivă a Nașterii lui Isus, progresiva victorie a luminii asupra întunericului. De aceea e bine ca aprinderea lor să aibă loc seara, pe întuneric.

La început lumânările erau trei de culoare violet și una de culoare roșie: violet pentru a indica penitența și convertirea la Dumnezeu, roșie ca semn al bucuriei pentru iminenta naștere a lui Isus; cea roșie se aprinde în a treia duminică de Advent, numită chiar Gaudete (bucurați-vă). Ele pot fi însă toate de culoare albă sau în patru culori diferite.

Fiecare lumânare își are semnificația sa religioasă. Conform tradiției, prima este lumânarea profetului, a doua a Betleemului, a treia a păstorilor, a patra a îngerilor.

Mai sunt și alte tradiții, de exemplu: prima este lumânarea iertării acordate lui Adam și Evei, prin care din muritori au devenit vii în Dumnezeu; a doua este cea a credinței patriarhilor care cred în darul țării promise; a treia este cea a bucuriei lui David pentru descendența sa; a patra este cea a învățăturii profeților care vestesc dreptatea și pacea.

Diferitele lumânări primesc din când în când numele unui personaj biblic, expresie a unei atitudini sau virtuți care predispun pentru Crăciun. De obicei a treia lumânare este legată de bucurie, corespunzător cu tema celei de a treia duminici.

 

Coroana de Advent poate fi așezată:

  • aproape de pupitru sau de cruce
  • în centrul prezbiteriului sau al bisericii
  • pe altar, în locul lumânărilor (atunci când este mai mică)

Este bine să o facem să cadă de sus.

Când se aprind lumânările:

  • imediat la începutul celebrării, sau înainte de rugăciunea zilei, cu o scurtă didascalie inițială și rugăciunea respectivă;
  • la evanghelie, după proclamarea cuvântului, dacă este aproape de pupitru;
  • în timpul primelor vespere (la început, sau la "Magnificat") în comunitățile unde se celebrează Liturgia orelor.

Coroana va fi luată jos în ziua Nașterii Domnului lăsând locul ieslei de Crăciun sau bradului. E bine ca tot ceea ce arată așteptare și penitență să se scoată din biserică, cu excepția cazului în care această coroană este așezată drept iesle în care se pune statueta pruncului Isus.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire