pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 01/2006 

DE LA CREAȚIONISM VERSUS EVOLUȚIONISM
LA CREAȚIE ȘI EVOLUȚIE
Zenit

Folosirea întregii creațiiCuprinsToma d

 

pr. Rafael PascualÎntrebare: creaționism sau evoluționism? Răspuns: nici una din variante, ci de fapt creație și evoluție. Problema apariției și evoluției vieții pe pământ este departe de a fi tranșată categoric. Mai mult, dezbaterea s-a încins în vara anului trecut, după ce Cardinalul Christoph Schönborn de Viena a publicat la 7 iulie în New York Times un articol în care afirma că: "Teoriile științifice care încearcă să explice aparentul plan (al evoluției) ca rezultat al 'șansei și necesității' nu sunt deloc științifice." Afirmațiile sale au fost contrazise nu numai de oameni de știință, ci și de unii teologi catolici, inducându-se o oarecare confuzie într-o problemă care până acum părea dincolo de discuție. Pentru a aprofunda problema, Zenit l-a intervievat pe pr. Rafael Pascual, legionar al lui Cristos, director al programului de master în Știință și Credință de la Universitatea Pontificală Regina Apostolorum, autorul cărții "L'Evoluzione: crocevia di scienza, filosofia e teologia" (Evoluția: răscruce între știință, filozofie și teologie), apărută recent la Editura italiană Studium.

 

- Da teoriei evoluției și nu evoluționismului?

- Evoluția, înțeleasă ca o teorie științifică, bazată pe date empirice, pare a fi destul de solidă, deși nu este total adevărat că nu ar mai fi ceva de completat la ea, în special în ceea ce privește mecanismul care o guvernează. În schimb nu consider că este admisibil evoluționismul ca ideologie ce respinge scopul și susține că totul se datorează șansei și necesității, așa după cum afirmă Jacques Monod în cartea sa "Șansă și necesitate", propunând un materialism ateist. Acest evoluționism nu poate să fie aprobat, nici ca adevăr științific, nici ca o consecință necesară a teoriei științifice a evoluției, după cum afirmă unii.

 

- Da teoriei creației și nu creaționismului?

- Creația este un adevăr clar pentru rațiune, în special pentru filozofie, dar este de asemenea și un adevăr revelat. Pe de altă parte, ceea ce numim creaționism este, asemenea evoluționismului, o ideologie, bazată în numeroase ocazii pe o teologie eronată, adică pe o interpretare literală a pasajelor din Biblie. Adepții acestei teorii consideră că Biblia susține, cu privire la originea speciilor, crearea directă a fiecărei specii de către Dumnezeu, și imutabilitatea fiecărei specii cu trecerea timpului.

 

- Sunt teoriile evoluției și creației compatibile?

- Evoluția și creația pot să fie compatibile; se poate vorbi, fără să ne contrazicem, despre o "creație evolutivă". Evoluționismul și creaționismul sunt însă incompatibile. Pe de altă parte, fără îndoială că a existat un plan inteligent al aparițiilor speciilor, dar, în opinia mea, aceasta nu implică o teorie științifică alternativă la teoria evoluției. În același timp trebuie să arătăm că evoluționismul, înțeles ca ideologie materialistă și ateistă, nu este științific.

 

- Ce spune Magisteriul Bisericii în această privință?

- Magisteriul Bisericii nu se opune evoluției ca teorie științifică. Pe de o parte le permite și le cere oamenilor de știință să facă cercetări legate de această teorie. Pe de altă parte însă, date fiind ideologiile care stau în spatele unor versiuni ale evoluționismului, stabilește câteva puncte fundamentale care trebuie să fie respectate: (a) Cauzalitatea divină nu poate fi exclusă a priori. Știința nu poate nici să o afirme nici să o nege. (b) Omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Din acest fapt derivă demnitatea și destinul său etern. (c) Există o discontinuitate între om și celelalte ființe vii, datorită sufletului său spiritual, care nu poate fi generat prin simplă reproducere naturală, ci este creat direct de către Dumnezeu.

- Care sunt adevărurile fundamentale despre originea lumii și a omului pe care Biserica le arată ca fiind puncte de bază?

- Evident, Magisteriul nu intră în probleme științifice în sine, lăsându-le în seama oamenilor de știință. Biserica are însă datoria de a interveni explicând consecințele de natură etică și religioasă pe care le implică aceste probleme. Primul principiu subliniat este acela că adevărul nu poate să contrazică adevărul; nu poate să existe un conflict sau o contradicție reală între un adevăr al credinței - sau adevăr revelat - și un adevăr al rațiunii - adică natural -, deoarece ambele îl au pe Dumnezeu ca origine. În al doilea rând, este accentuat faptul că Biblia nu are un scop științific, ci unul religios. De aceea nu este corect să se tragă pe baza ei concluzii de natură științifică. Textele biblice au nevoie de o exegeză corectă, așa cum indică clar Comisia Biblică Pontificală în documentul "Interpretarea Bibliei în Biserică". În al treilea rând, pentru Biserică nu există în principiu incompatibilitate între adevărul creației și teoria științifică a evoluției. Dumnezeu ar fi putut creat o lume în evoluție, care nu dăunează în nici un fel cauzalității divine.

În al patrulea rând, legat de originea ființei umane, poate fi admis un proces evolutiv cu privire la natura sa corporală, însă în cazul sufletului, dat fiind că este spiritual, este necesară o acțiune creatoare directă din partea lui Dumnezeu, întrucât ceea ce este spiritual nu poate să fie inițiat de ceea ce nu este spiritual. Există o discontinuitate între materie și spirit. Spiritualul nu poate să apară din materie, după cum au afirmat unii gânditori. De aceea, între om și celelalte ființe vii există o discontinuitate, un "salt ontologic". În fine, ajungem la punctul central. Faptul de a fi creat și iubit direct de Dumnezeu este singurul care poate să justifice, în ultimă instanță, demnitatea omul. Într-adevăr, omul nu este rezultatul simplei întâmplării sau al destinului orb, ci rodul unui plan divin. Omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu; mai mult, este chemat la o relație de comuniune cu Dumnezeu. Destinul său este etern, și tocmai de aceea el nu este un simplu personaj al acestei lumi trecătoare. Ființa umană este singura creatură pe care Dumnezeu a dorit-o pentru ea însăși; omul este un scop în sine și nu poate să fie tratat ca un mijloc pentru atingerea altui scop, oricât de nobil ar fi sau ar părea acesta.

 

- Ce gândește Papa Benedict al XVI-lea despre creație și evoluție?

- În viziunea sa nu suntem puși în fața unei alegeri exclusive gen "sau creație sau evoluție". Într-o serie de predici dedicate primelor capitole ale Genezei, pe atunci Arhiepiscopul de München, Cardinalul Joseph Ratzinger, scria în 1981: "Formula corectă este creație și evoluție, deoarece răspund la două întrebări diferite. Relatarea cu țărâna din pământ și cu suflarea lui Dumnezeu nu ne spune de fapt cum a fost creat omul. Ne spune doar ce este omul. Ne vorbește despre originea sa cea mai profundă, ilustrând planul care a fost conceput pentru el. La rândul ei, teoria evoluției încearcă să definească și să descrie procesele biologice. Totuși nu reușește să explice originea 'proiectului' omului, să explice proveniența sa interioară și esența sa. Suntem deci în fața a două întrebări care se completează, nu se exclud una pe alta."

Cardinalul Ratzinger vorbește despre caracterul rațional al credinței în creație, care continuă să fie, și astăzi, cea mai bună și mai plauzibilă dintre teorii. De fapt textul său continuă spunând că: "prin rațiunea creației, Dumnezeu însuși se uită la noi. Fizica, biologia, științele naturale în general, ne-au oferit o relatare nouă și nemaiauzită a creației, cu imagini noi și grandioase, ce ne permit să recunoaștem chipul Creatorului și să recunoaștem din nou: Da, la începutul și în adâncul fiecărei ființe se află Spiritul Creator. Lumea nu este produsul întunericului sau al absurdului. Recunoaștem în spatele ei inteligența, libertatea, frumusețea care este iubire. Și această recunoaștere insuflă în noi curajul care ne permite să trăim, care ne face capabili să facem față cu încredere aventurii vieții."

Este semnificativ că, în predica de la începutul ministerului său petrin, Papa Benedict al XVI-lea a spus: "Nu suntem un produs întâmplător și fără sens al evoluției. Fiecare dintre noi este rezultatul unui gând al lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi este dorit, fiecare dintre noi este iubit, fiecare dintre noi este necesar."
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire