pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 01/2007 

Familie  

Copiii: binecuvântări, nu poveri
Mary Ann Kuharski

Sfinte Părinte, am o întrebare!CuprinsBucurie și discernământ

 

Am fost rugată recent să vorbesc despre binecuvântarea de a avea copii, și în particular despre beneficiile unei familii mari. Invitația a venit din partea lui Steve Mosher, președintele Institutului de Cercetări privind Populația, care a conceput o serie televizată în trei părți intitulată "A-i pune pe oameni pe primul loc", pentru EWTN. Primul segment de o oră a fost despre "Mitul suprapopulării", al doilea s-a centrat pe tema "Abuzurilor", și al treilea - interviul cu mine - a fost despre "Binecuvântările copiilor".

"Trezirea" lui Mosher a început în timp ce făcea cercetări în China, unde a descoperit politica ei coercitivă un copil, care este cu intransigență aplicată prin sterilizări, avorturi și infanticiduri. De atunci, Mosher a luat poziție împotriva unor organizații de control al populației precum Federația Internațională "Planned Parenthood" și Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională, care cheltuiesc în fiecare an milioane de dolari pentru promovarea "sănătății reproducerii" în națiunile lumii a treia. Programele lor sunt adesea coercitive, periculoase și fatale pentru cei vizați pentru "re-educare", sterilizare în masă și avort.

În cadrul seriei televizate, între invitații lui Mosher s-au numărat un medic din Kenya și un lucrător în domeniul sanitar din Mexic - ambii martori oculari ai impactului devastator al programelor manipulatoare impuse în țările lor. Deosebit de impresionant a fost un interviu înregistrat pe bandă cu un bărbat care povestea plângând despre moartea soției sale ca rezultat al ligaturii trompelor realizată împotriva voinței sale. "Suntem săraci", a spus omul, "dar îi aveam pe copiii noștri și ne aveam unul pe altul. Acum ea mi-a fost luată și sunt singur cu copiii mei".

Scopul lui Mosher este acela de a demasca politicile coercitive ale acelora care încearcă să implementeze controlul populației. "Lumea este suficientă, hrana este suficientă și spațiul este suficient", spune el calm. De fapt, "există în prezent 79 de țări - reprezentând 40% din populația lumii - cu ratele fertilității sub nivelul necesar pentru a împiedica declinul pe termen lung al populației. Națiunile dezvoltate se află în situația cea mai rea. Deja 15 dintre ele - între care Rusia, Germania și Italia - umplu în fiecare an mai multe sicrie decât leagăne. Practic toate celelalte le vor călca în curând pe urme".

De la trezirea sa inițială cu privire la înșelăciunea suprapopulării, Mosher s-a convertit la credința catolică. El și soția lui, Vera, sunt părinții mândri ai nouă copii - fapt care se adaugă la experiența lui în ceea ce privește binecuvântarea pe care o constituie copiii.

Iată, așadar, câteva dintre gândurile mele cu privire la binecuvântarea de a avea copii, pe care mi le-a provocat invitația lui.

Binecuvântarea nr. 1 - o reflecție a iubirii lui Dumnezeu. Primul lucru pe care l-am simțit ca proaspătă mămică a fost un copleșitor sentiment de venerație. Nu am visat niciodată că ceva m-ar putea atinge atât de profund. Cum ar putea acest "micuț" - atât de fragil, atât de perfect, atât de complex realizat - să fie creat de altceva sau altcineva decât un Dumnezeu măreț? Și când te gândești că El ne-a încredințat nouă această prețioasă, mică viață!

Binecuvântarea nr. 2 - o reflecție a soțului meu. Văd o licărire din soțul meu în trăsăturile, însușirile și comportamentul fiecăruia dintre copiii noștri. Ce binecuvântare! Uneori este distractiv. Alteori, este de-a dreptul exasperant. Chiar și în copiii noștri adoptați, ne vedem pe noi înșine. Ei sunt noi, nu prin sânge, ci prin iubire și contopire. Și ei au venit la noi ca parte a planului unic al lui Dumnezeu. Nu este așadar chiar surprinzător să îl auzim pe câte unul spunând: "Eu sunt ca tata de...". Majoritatea cuplurilor căsătorite văd o reflecție similară a partenerului în micuții lor. Aceste mici "umbre" sunt daruri de la Dumnezeu - și tocmai rezultatul iubirii noastre matrimoniale. Și Scriptura vorbește despre copii ca fiind "fructul" iubirii noastre.

Binecuvântarea nr. 3 - sentimentul de uimire pentru faptul de a fi "co-creatori" cu Dumnezeu. Nu mai suntem doar soț și soție, ci prin sarcină am fost atrași într-un mister profund. Ni se permite să participăm la puterea creatoare a lui Dumnezeu!

Binecuvântarea nr. 4 - simțul umorului. Cine altcineva dacă nu un copil poate să găsească motive de râs chiar și în cel mai mic și nesemnificativ lucru, și să ne scoată din starea noastră de apatie pentru a aprecia descoperirea? De la micuțul bebeluș care se încruntă pentru prima oară când dă de gustul supei de morcovi, la puștiul care insistă să calce în baltă, la adolescenta care se îmbracă în rochia mamei, există umor în cotidian, trebuie doar să îl căutăm.

Binecuvântarea nr. 5 - sentimentul de umilință. Fie că este vorba despre o criză a copilului în magazinul alimentar, despre o vizită a vecinei care îți spune că fiul tău i-a călcat toate florile, sau despre nedorita convorbire telefonică cu directorul școlii, într-un fel sau în altul, copiii ne ajută să îndepărtăm orice urmă de mândrie de care ne-am putea agăța, și să îmbrățișăm un sentiment de umilință - o lecție pe care continui să o învăț iar și iar.

Binecuvântarea nr. 6 - dorința de sfințenie. Rugăciunea și nevoia de Dumnezeu primesc o semnificație cu totul nouă odată ce devenim părinți. Dorim pentru copiii noștri mai mult decât fericire și lucruri materiale. Ceva sfânt are loc aici. Înțelegem că dorim fericirea lor pentru totdeauna, pentru toată veșnicia, în ceruri. Și odată ce acesta devine punctul central și scopul nostru, începem cu adevărat să ne rugăm pentru copii și pentru noi înșine. Copiii, mai mult decât orice și oricine, ne ajută să vedem și să alegem adevăratele priorități din viață. Nu casa, mașina, iahtul, excursia în străinătate - ci sentimentul că cineva are nevoie de noi ne înalță la iubire și măreție.

Binecuvântarea nr. 7 - iubirea nu se împarte, ci întotdeauna se înmulțește! Păcat de tinerele cupluri care intenționat nu au copii, sau de acelea care decid să se limiteze la unul sau doi gândindu-se că nu sunt capabili să își "împartă iubirea" între mai mulți. Nu mă refer aici la cei care nu pot avea copii, ci la aceia care nu vor, refuzând să se deschidă în fața darului lui Dumnezeu. Aceasta a fost una dintre primele lecții pe care mi le-a dat Dumnezeu când am început să ne extindem familia. Pe măsură ce fiecare copil a intrat în inimile și în casa noastră, iubirea noastră nu s-a divizat, ci s-a înmulțit într-un mod misterios și minunat.

Binecuvântarea nr. 8 - cineva cu care împărtășim totul. Sărbători, zile de naștere, vacanțe și timp liber, toate par mai frumoase când le împărtășești cu familia. Prietenii și vecinii pot fi minunați, dar în vremurile bune și nu tocmai bune, privim spre familie și ne bazăm pe ea - în special când este vorba de cele mai mari încercări, de cele mai adânci răni. Și când lucrurile par cât se poate de sumbre, nu există nimic precum iubirea unui copil care să te ridice, să te ajute să îți revii și să te orienteze din nou în direcția bună.

Binecuvântarea nr. 9 - cineva căruia să îi transmitem moștenirea. Am avut un sentiment de venerație la nașterea copiilor mei, dar m-a copleșit sentimentul de recunoștință când l-am văzut pe primul meu nepot. Ea și toți cei care au urmat sunt mărturii vii ale iubirii noastre matrimoniale - acum transmisă unei noi generații. Nici un cont bancar, nici o afacere și nici o moșie nu pot produce o asemenea moștenire.

Binecuvântarea nr. 10 - mângâiere și sprijin la bătrânețe. Fiul nostru Dominic le spune oamenilor că îl avem doar pe el "să facă toată treaba" (va vedea el într-o bună zi!). Dar într-un anumit sens, tocmai copiii și nepoții sunt cei care aduc un zâmbet pe fețele noastre și ne luminează și cele mai întunecate zile. Și când părul nostru va încărunți și vom fi bolnavi sau imobilizați, ei sunt cei care ne vor produce cea mai mare bucurie.

Sunt sigură că sunt mult mai multe binecuvântări care ar putea fi înșirate. Având în vedere bunătatea și bucuria pe care proprii noștri copii și nepoți le aduc în viețile noastre, ar trebui să fim cu atât mai revoltați de faptul că milioane de oameni din țările lumii a treia au fost privați de aceste binecuvântări din cauza controlului populației.

Mary Ann Kuharski este casnică și mamă a 13 copii, dintre care 6 adoptați, de rase diferite, majoritatea cu nevoi speciale. Ea este autoarea mai multor cărți, inclusiv Raising Catholic Children, Parenting with Prayer, și Building a Legacy of Love. Este de asemenea director al PROLIFE Across AMERICA, o organizație nonprofit care folosește reclame pe panouri, la televiziune, radio și în ziare pentru a transmite mesaje pro-life pozitive și convingătoare.

traducere: Oana Capan
sursa: © Lay Witness Magazine, ian-feb 2006

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire