pregateste pagina pentru tiparire

































 
 RUGĂCIUNEA 

Calea Sfintei Crucii pentru familii
achizitionare: 07.11.2003; sursa: Editura Arhiepiscopia Romano-Catolică București

Cuprinscapitolul anterior  

Planctus B. Mariae Virginis

Stabat Mater dolorosa
Juxta crucem lacrimosa,
Dum pendebat Filius.

Cuius animam gementem
Contristatam et dolentem
Pertransivit gladius.

O quam tristis et afflicta
Fuit illa benedicta
Mater unigeniti!

Quae maerebat et dolebat
Pia Mater, dum videbat
Nati poenas inclyti.

Quis est homo qui non fleret
Matrem Christi si videret
In tanto supplicio?

Quis non posset contristari,
Christi matrem contemplari
Dolentem cum Filio?

Pro peccatis suae gentis,
Vidit Jesum in tormentis,
Et flagellis subditum.

Vidit suum dulcem natum
Moriendo desolatum,
Dum emisit spiritum.

Eia Mater, fons amoris,
Me sentire vim doloris
Fac, ut tecum lugeam.

Fac ut ardeat cor meum
In amando Christum Deum,
Ut sibi complaceam.

Sancta Mater, istud agas,
Crucifixi fige plagas
Cordi meo valide.

Tui nati vulnerati,
Tam dignati pro me pati,
Poenas mecum divide.

Fac me tecum pie flere,
Crucifixo condolere,
Donec ego vixero.

Juxta crucem tecum stare,
Et me tibi sociare
In planctu desidero.

Virgo virginum praeclara,
Mihi jam non sis amara:
Fac me tecum plangere.

Fac ut portem Christi mortem
Passionis fac consortem,
Et plagas recolere.

Fac me plagis vulnerari,
Fac me cruce inebriari,
Et cruore Filii.

Flammis ne urar succensus
Per te, Virgo, sim defensus
In die judicii.

Christe, cum sit hinc exire
Da per Matrem me venire
Ad palmam victoriae.

Quando corpus morietur,
Fac ut animae donetur
Paradisi gloria. Amen.
Maica Sfântă-ndurerată

Maica Sfântă-ndurerată
stă sub cruce-nlăcrimată
lângă Fiul răstignit.

E cu inima rănită
de o sabie cumplită
și cu sufletul zdrobit.

Cât de tristă și mâhnită
fosta-i tu, Neprihănită,
Născătoare-a lui Cristos?

Mamă sfântă, ce mâhnire,
când vedeai în pătimire
pe-al tău Fiu preaglorios.

Cine nu ar plânge oare
când pe Sfânta Născătoare
ar vedea-o-n chin nespus?

Cine-ar sta în nesimțire,
când Fecioara în mâhnire
suferă cu-al ei Isus?

Pentru-a lumii mari păcate
Fiul ei e dus la moarte.
De durere sfâșiat.

Vede-n chinuri cum se frânge
cum își varsă al său sânge
până sufletul și-a dat.

Maică plină de iubire,
dă-mi și mie-a ta simțire
cu-al tău chin să plâng și eu.

Inima-mi să fie aprinsă
de o dragoste nestinsă
către omul Dumnezeu.

Fă să am mereu în minte
toate rănile preasfinte
ale celui răstignit.

Și să fiu părtaș la toate
suferințele-ndurate
de-al tău Fiu Isus rănit.

Vreau să plâng și eu cu tine,
cât trăiesc să fie-n mine
Răstignitul cu-al său chin.

Sufletu-mi te însoțește
și cu tine el dorește
să împartă-al tău suspin.

O, Fecioară-ntre fecioare,
la a ta mâhnire mare,
vreau și eu părtaș să fiu.

Și să plâng plin de căință
negrăita suferință
a iubitului tău Fiu.

Răstignit cu el pe cruce
să găsesc plăcere dulce
blând din sângele-i curat.

La suprema judecată
roagă-te, o, Preacurată,
ca de iad să fiu scăpat.

Doamne-n ceasul agoniei,
dă-mi prin rugile Mariei
harul să mă mântuiesc.

Iar când trupu-mi va fi rece
fă ca sufletu-mi să plece
în triumful cel ceresc.

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire